Alexa. Eva care nu crede în dragoste la prima vedere

Sunt scutit să-i fac prezentările: cine n-o cunoaşte? La doar 19 ani, Alexa este copleşită de o groază de activităţi, cotidianul îi este programat minut cu minut, iar în momentul în care am încercat s-o „înrolăm” în armata „dezgolitelor frumos” era la Paris în tentativa sa de a cuceri noi tărâmuri în lumea show biz-ului. Nu am renunţat şi iată-ne, împreună, alegând tematica sesiunii foto. „Aş vrea ceva deosebit”, spune Alexa. O.K.! „Eva” să fie, dar nu aşa, cu doar o frunză, ci cu şarpe cu tot… Şi nu unul singur. Am decis să deviem niţel de la tematica biblică şi să nu-l băgăm în seamă pe Adam, la fel precum se mai întâmplă în viaţă – când femeia îşi arată farmecele, bărbatul e plecat pe coclauri…

Prinsă într-un ritm alert

Ai reuşit să te afirmi în mai multe domenii ale vieţii, până la 19 ani. Nu ţi se pare că ai luat-o prea repede?

Prea repede? Nu cred. De când mă ţin minte, mereu am fost ocupată cu ceva: şcoala, ore particulare, dans, sport, limbi străine etc. Şi orele îmi erau numărate în timpul săptămânii, până şi duminica era fără de odihnă. M-am şi obişnuit cu acest ritm al vieţii, iar dacă nu am de făcut ceva, mă simt cam inutilă. Nu zic, sunt perioade în care nu am chef de nimic: dintr-o cauză oarecare, când lenea e la mijloc, sau intru în vreo pană de creaţie. Fiecare îşi trăieşte viaţa cum vrea, după cum crede de cuviinţă, îşi construieşte ziua, săptămâna, luna, anul după principiile, capacităţile sau perspectivele sale. Orice om îşi are ritmul său de viaţă, iar al meu este unul alert, dinamic. Mi se pare ceva normal. Mai ales că există persoane care obţin mai multe ca mine la această vârstă.

Eşti cumva răsfăţată? Există ceva pe lumea asta ce îţi e interzis de către părinţi?

Îmi vine greu să răspund la această întrebare. Fiecare dintre noi este răsfăţat într-o anumită măsură, în orice condiţii ne-am afla. Sincer, niciodată nu am pretins la lucruri greu de obţinut sau ireale. Mi-am dorit şi eu cândva o păpuşă mai scumpă… După un telefon mobil performant, am ajuns la un microfon profesionist, dar nu am avut dorinţe ieşite din comun. Îmi iubesc şi îmi respect foarte mult părinţii şi nu-mi pot permite să cer nişte lucruri pe care, poate, niciodată nu le voi folosi sau care nu sunt de uz cotidian.

Mai ai timp pentru carte?

Cum să nu am timp? Dacă e vorba de facultate, îmi vine cam greu, pentru că mereu sunt plecată: evenimente, concerte, din cauza cărora mai rămân  în urmă cu programul, dar cu ajutorul unor colegi extraordinari şi al unor profesori înţelegători trec şi de problema sesiunii. Iar după finalul fiecărei sesiuni îmi promit mie însămi  şi colegilor că voi frecventa Academia mai des decât am făcut-o semestrul trecut. Chiar dacă depun eforturi, de fiecare dată eşuez. Dacă îmi promit ceva ce ţine de facultate iese şi mai rău ca data trecută. Dau din coate, profesorii se supără, dar nu am ce face. Cariera mi-am ales-o de bună voie şi nesilită de nimeni.

Fără bărbaţi la tablă

Te-ai îndrăgostit vreodată de vreun profesor?

Nu am avut “noroc” de profesori tineri. În general, de bărbaţi profesori: am avut doar doamne profesoare.

Crezi în dragoste la prima vedere?

Nu cred în expresia “dragoste la prima vedere”. Există doar atracţie la prima vedere, un foc ce se aprinde, dar care se poate stinge foarte curând sau ceva mai târziu. Nu te poţi îndrăgosti de o persoană pe care nu o cunoşti, nu îi cunoşti caracterul, felul de a fi şi de a gândi. Poate fi idealul din punct de vedere al aspectului fizic, dar nu un partener. După ce cunoşti omul, se poate dovedi că e contrariul aşteptărilor, deoarece e posibil să aibă un caracter ce contravine principiilor tale.

Ştii ce e o iubire interzisă? Dacă da, cum ai trecut peste?

Am trecut printr-o astfel de fază. A durat o jumătate de an. Cum am trecut? M-am străduit din răsputeri şi am făcut-o permisă, posibilă. A fost greu la început, a durut, dar pentru această iubire interzisă trebuia să plătesc cu alte bucurii ale vieţii.

Te mai poate mira ceva în viaţă sau le-ai văzut pe toate?

Uf... am atâtea de învăţat, de văzut, de explorat! Mereu vreau să ştiu, să citesc şi să înţeleg mai multe.

Chipul alături de care te-ai lansat în muzică este al lui Adrian Ursu. Mai comunicaţi?

Aha... văd că ai sucit bine întrebarea. Sigur, comunicăm. Cum aş putea să nu comunic cu persoana care m-a ajutat să mă lansez în show biz? Aş fi procedat urât altfel. Suntem într-o relaţie amicală. Nu foarte strânsă, pentru că avem programe de lucru diferite şi foarte „condensate”. Locurile unde ne întâlnim sunt scena, mai bine zis, concertele comune sau studioul de înregistrări.

Există un ins despre care poţi spune că este bărbatul vieţii tale?

E prea devreme să afirm acest lucru. Am o relaţie cu un băiat deja de trei ani. Este prima mea relaţie de durată pe care aş putea s-o definesc drept dragoste adevărată. Nu am o experienţă bogată în acest sens, deşi el este cu mine mereu alături. De altfel, ca şi părinţii, rudele şi prietenii sunt obişnuită cu felul lui de a fi şi de a gândi.

Interpreta care nu regretă nimic

Cauţi posibilităţi de a-ţi continua cariera în afara ţării...

Îmi iubesc nespus de mult ţara şi tradiţiile noastre. Muzica este o profesie, dar nu chiar ca oricare alta. Deseori, noi, interpreţii, cântăm nu pentru bani, ci din plăcerea noastră şi a celor care ne ascultă. Însă, oricum, această artă rămâne pâinea noastră şi, din păcate, eu investesc cu mult mai mult decât veniturile obţinute. Cu mare supărare mă gândesc la cei care cheltuiesc bani enormi pentru a aduce artişti din Rusia şi România în loc să organizeze un concert extraordinar, la nivel european, cu artiştii autohtoni. La sigur, astfel ar remunera bine artiştii, ar face un spectacol de zile mari şi le-ar  rămâne şi lor ceva în buzunar din banii pe care îi plătesc vedetelor internaţionale. Asta e realitatea: tocmai de asta mai fiecare pleacă să se lanseze peste hotare (“Z&Z”, Pavel Stratan, ex- “O-Zone”, “Edict”, Lina, “Studio One” şi atâţia alţii).

Sunteţi aproximativ de-o vârstă şi v-aţi lansat concomitent. Vi se spunea într-un timp „copilele-minune ale muzicii basarabene”. În ce relaţii eşti cu Lina? Vorbiţi măcar?

Păi, ea este în România, iar eu – în Moldova. Relaţia noastră este una foarte interesantă, gen “Salut – La revedere”. Doar atât. Nu am un răspuns concret de ce s-a întâmplat aşa. Poate pentru că toată lumea ne-a considerat rivale, iar asta ni s-a transmis în subconştient la ambele, la mijloc nefiind vreun conflict sau altceva care ar putea duce la o relaţie glacială. În fine, faptul că ea petrece mai mult timp în România exclude eventualitatea unei întâlniri, cum ar fi concertele sau alte genuri de evenimente.

Nu te-ai plictisit? La vârsta ta ai realizat şi ai văzut atâtea cât alţii n-au făcut toată viaţa… Ai vrea să întorci timpul înapoi pentru a schimba ceva?

Nu! Niciodată nu regret nimic. Sunt momente în viaţă când îmi spun: “Doamne,  îmi pare rău, dacă aş putea întoarce timpul, dacă aş putea fi acum în alt loc, dacă aş putea schimba ceva”. Dar tot ce se face se face doar spre bine. Trebuie să ştim a trece peste clipele grele, ruşinoase, chiar. Asta este legea naturii, legea vieţii. Pe drumul vieţii mereu vor fi obstacole pe care trebuie să le depăşeşti. Nimic nu poate fi mai frumos decât viaţa pe care ţi-o dăruiesc părinţii, încrederea pe care ţi-o dau prietenii adevăraţi, dragostea eternă pe care ţi-o oferă persoana iubită şi fericirea pe care o capeţi atunci când primeşti zâmbetele şi aplauzele spectatorilor.

Text: Marcel Toma
Foto: Roman Rîbaliov
Stil: Eugen Reabenchi
Coafură: Natalia Smirnova
Machiaj: Svetlana Patrikeeva
Locaţie: Grădina Botanică din Chişinău, „Institutul” AŞM

Aducem mulţumiri dnei Maricica Colţun, director-adjunct al Grădinii Botanice, pentru susţinerea acordată la filmarea proiectului