VIP Magazin
2 Septembrie 2014
Print
Print
Print
Print

Toţi îşi amintesc de Partidul Agrar din Moldova care prin anii ‘90 luase aproape 80% la alegerile parlamentare şi tot el la alegerile următoare a atins cota de doar 4%. Dar puţini sunt acei care ştiu că, de fapt, în perioada interbelică a existat un partid similar care se numea Uniunea Agrară şi, în Basarabia, era condus de fostul comisar al Guvernului Provizoriu, fostul membru al Sfatului Ţării, un mare proprietar de la Teleşeu, Orhei, Vladimir Cristi. În fotografia realizată la 12 ianuarie 1936 este fixată pentru istorie conducerea de vârf a acestui partid, filiala Basarabia. Al treilea din stânga, rândul întâi, preşedintele acestei filiale, Vladimir Cristi.12 ianuarie 1936
Toţi îşi amintesc de Partidul Agrar din Moldova care prin anii ‘90 luase aproape 80% la alegerile parlamentare şi tot el la alegerile următoare a atins cota de doar 4%. Dar puţini sunt acei care ştiu că, de fapt, în perioada interbelică a existat un partid similar care se numea Uniunea Agrară şi, în Basarabia, era condus de fostul comisar al Guvernului Provizoriu, fostul membru al Sfatului Ţării, un mare proprietar de la Teleşeu, Orhei, Vladimir Cristi. În fotografia realizată la 12 ianuarie 1936 este fixată pentru istorie conducerea de vârf a acestui partid, filiala Basarabia. Al treilea din stânga, rândul întâi, preşedintele acestei filiale, Vladimir Cristi.
Tineretul Chişinăului interbelic avea o preferinţă deosebită pentru reprezentările teatrale. Basarabia era punctul terminus pentru teatrele ruseşti emigrate în apus, precum şi pentru alte trupe teatrale, care organizau turnee prin România.
Evident că actorii şi actriţele erau idolii acelor timpuri. În această poză s-au întâlnit: Zing L. (ceh), rusoaica Tişleakova (pe scaun) şi fiica Nadejdei Terleţchi – Tamara (în picioare). Fotografie de la finele anilor ’20.Finele anilor ’20. Sec XX
Tineretul Chişinăului interbelic avea o preferinţă deosebită pentru reprezentările teatrale. Basarabia era punctul terminus pentru teatrele ruseşti emigrate în apus, precum şi pentru alte trupe teatrale, care organizau turnee prin România. Evident că actorii şi actriţele erau idolii acelor timpuri. În această poză s-au întâlnit: Zing L. (ceh), rusoaica Tişleakova (pe scaun) şi fiica Nadejdei Terleţchi – Tamara (în picioare). Fotografie de la finele anilor ’20.
O nouă generaţie intra în viaţă. Sunt absolvenţii celui mai prestigios liceu din Basarabia B.P.Hasdeu, al cărui edificiu astăzi aparţine Muzeului Naţional de Istorie şi Arheologie. În această grupă de absolvenţi există o personalitate proeminentă pentru două epoci. 

În ultimul rând, al doilea din dreapta, e viitorul poet, viitorul ministru, viitorul conducător al Uniunii Scriitorilor din RSSM, Emilian Bucov. El încă n-a tipărit primele plachete de versuri, scrise într-o cheie maiakovskiană, încă n-a tradus din opera lui Ilf şi Petrov, dar, după felul lui solid de a fi, promite multe. Toate se vor întâmpla mai târziu. 

Aici suntem în anul 1931.1931
O nouă generaţie intra în viaţă. Sunt absolvenţii celui mai prestigios liceu din Basarabia B.P.Hasdeu, al cărui edificiu astăzi aparţine Muzeului Naţional de Istorie şi Arheologie. În această grupă de absolvenţi există o personalitate proeminentă pentru două epoci. În ultimul rând, al doilea din dreapta, e viitorul poet, viitorul ministru, viitorul conducător al Uniunii Scriitorilor din RSSM, Emilian Bucov. El încă n-a tipărit primele plachete de versuri, scrise într-o cheie maiakovskiană, încă n-a tradus din opera lui Ilf şi Petrov, dar, după felul lui solid de a fi, promite multe. Toate se vor întâmpla mai târziu. Aici suntem în anul 1931.
Elita basarabeană pe tot parcursul sec. XIX a fost formată în majoritatea ei de preoţi. În această poză istoria a fixat pentru eternitate familia viitorului  preot Alexandru Baltaga (14.IV.1861, comuna Lozova, judeţul Lăpuşna — 7.VIII.1941, în spitalul regional din Kazan, în urma terorii N.K.V.D-iste.). A făcut studii la Seminarul Teologic din Chişinău, promoţia 1883. A fost preşedinte al Congresului Eparhial în mai multe rânduri. Adunarea Eparhială a Mitropoliei Basarabiei din octombrie 1995 a propus cercetarea vieţii sale pentru canonizare, iar noi avem şansa să-l vedem în copilăria lui, în mijlocul familiei.
Elita basarabeană pe tot parcursul sec. XIX a fost formată în majoritatea ei de preoţi. În această poză istoria a fixat pentru eternitate familia viitorului preot Alexandru Baltaga (14.IV.1861, comuna Lozova, judeţul Lăpuşna — 7.VIII.1941, în spitalul regional din Kazan, în urma terorii N.K.V.D-iste.). A făcut studii la Seminarul Teologic din Chişinău, promoţia 1883. A fost preşedinte al Congresului Eparhial în mai multe rânduri. Adunarea Eparhială a Mitropoliei Basarabiei din octombrie 1995 a propus cercetarea vieţii sale pentru canonizare, iar noi avem şansa să-l vedem în copilăria lui, în mijlocul familiei.
Poeta şi traducătoarea Olga Cruşevan şi Serghei Lazo, eroul războiului civil, erau rude. Jurnalul lui Serghei Lazo conţine diverse informaţii şi fragmente din bogata lor corespondenţă. Dar viaţa la moşia Pistrueni era măsurată nu numai în numărul cărţilor citite, dar şi în orele de distracţie petrecute împreună. O oră de călărie era un ritual în orarul zilnic al nobililor basarabeni.
Poeta şi traducătoarea Olga Cruşevan şi Serghei Lazo, eroul războiului civil, erau rude. Jurnalul lui Serghei Lazo conţine diverse informaţii şi fragmente din bogata lor corespondenţă. Dar viaţa la moşia Pistrueni era măsurată nu numai în numărul cărţilor citite, dar şi în orele de distracţie petrecute împreună. O oră de călărie era un ritual în orarul zilnic al nobililor basarabeni.
Familia Cheşcu în Basarabia a avut două ramificări: o ramură a dat o regină  – pe Natalia Cheşcu, regina Serbiei; o altă ramură a dat funcţionari, gospodari şi oameni care şi-au dus cuminte înainte destinul neamului.Această poză, executată în 1934, prezintă o nuntă basarabeană a lui Alexei şi a Stepanidei Cheşcu din satul Zberoaia (actualul raion Nisporeni). După atmosfera acestei imagini, după chipurile oamenilor, putem judeca despre viaţa basarabenilor în perioada interbelică. Exista cultură, existau tradiţii, exista o speranţă în viitor…1934
Familia Cheşcu în Basarabia a avut două ramificări: o ramură a dat o regină – pe Natalia Cheşcu, regina Serbiei; o altă ramură a dat funcţionari, gospodari şi oameni care şi-au dus cuminte înainte destinul neamului.Această poză, executată în 1934, prezintă o nuntă basarabeană a lui Alexei şi a Stepanidei Cheşcu din satul Zberoaia (actualul raion Nisporeni). După atmosfera acestei imagini, după chipurile oamenilor, putem judeca despre viaţa basarabenilor în perioada interbelică. Exista cultură, existau tradiţii, exista o speranţă în viitor…
Fotografia aceasta poartă toate însemnele epocii. A fost tăiată în formă de pentagon din cauză că posesorii ei n-au dorit ca anumite persoane să fie recunoscute de serviciile secrete ale Imperiului Sovietic NKVD. În centrul pozei se află un rege al scenei Vasile Vronschi (? – 1952), care, împreună cu teatrul său, a activat în Basarabia interbelică. A fost arestat şi a murit în Gulag. În istoria teatrului moldovenesc paginile scrise de actorul Vronschi vor rămâne ca o confirmare a unei mari colaborări dintre actorii locali şi cei aduşi la Chişinău de valurile vieţii… Poza a fost executată înainte de război şi s-a păstrat în arhiva familiei Terleţchi.
Fotografia aceasta poartă toate însemnele epocii. A fost tăiată în formă de pentagon din cauză că posesorii ei n-au dorit ca anumite persoane să fie recunoscute de serviciile secrete ale Imperiului Sovietic NKVD. În centrul pozei se află un rege al scenei Vasile Vronschi (? – 1952), care, împreună cu teatrul său, a activat în Basarabia interbelică. A fost arestat şi a murit în Gulag. În istoria teatrului moldovenesc paginile scrise de actorul Vronschi vor rămâne ca o confirmare a unei mari colaborări dintre actorii locali şi cei aduşi la Chişinău de valurile vieţii… Poza a fost executată înainte de război şi s-a păstrat în arhiva familiei Terleţchi.
Poetul Ion Buzdugan (1889 – 1967) e cunoscut în literatură ca autorul a câtorva culegeri importante: Miresme din stepă (1922), Cântece din Basarabia (1928), Ţara mea (1928), Metanii de luceferi (1942), ş. a., dar numele său a rămas celebru prin faptul că fiind secretarul Sfatului Ţării, primului parlament al Basarabiei, a semnat alături de Ion Inculeţ şi Pan Halippa Actul Unirii Basarabiei cu România. Această poză inedită ne-a parvenit din arhiva unei mătuşi a lui Ion Buzdugan, locuitoare în satul Parcova, r-nul Edineţ.
Poetul Ion Buzdugan (1889 – 1967) e cunoscut în literatură ca autorul a câtorva culegeri importante: Miresme din stepă (1922), Cântece din Basarabia (1928), Ţara mea (1928), Metanii de luceferi (1942), ş. a., dar numele său a rămas celebru prin faptul că fiind secretarul Sfatului Ţării, primului parlament al Basarabiei, a semnat alături de Ion Inculeţ şi Pan Halippa Actul Unirii Basarabiei cu România. Această poză inedită ne-a parvenit din arhiva unei mătuşi a lui Ion Buzdugan, locuitoare în satul Parcova, r-nul Edineţ.
Deşi s-a scris mult despre nobilii basarabeni şi chiar există o carte în două volume a lui Gheorghe Bezviconi „Boierimea basarabeană dintre Prut şi Nistru”, tipărită la Bucureşti (1940-1943), totuşi, de fiecare dată, relaţia dintre aceşti nobili ne produce o senzaţie de uimire. Cine şi-ar fi putut imagina că urmaşii celui de-al doilea guvernator al Basarabiei, Harting, se vor împrieteni cu urmaşii lui Egor Râşcanu-Derojinschi, unul dintre foştii mareşali ai nobilimii basarabene? Dar această poză, executată la sfârşitul sec. XIX, este o dovadă certă a acestei înrudiri.
În imagine: Alexandra Egor Râşcanu-Derojinschi (?), Alexandra Carl. Harting, Maria Egor Râşcanu-Derojinschi (Burskaia), Al. Egor Râşcanu-Derojinschi, Constantin Carl. Harting, (?), Vl. Eg. Râşcanu-Derojinschi.sfârşitul sec. XIX
Deşi s-a scris mult despre nobilii basarabeni şi chiar există o carte în două volume a lui Gheorghe Bezviconi „Boierimea basarabeană dintre Prut şi Nistru”, tipărită la Bucureşti (1940-1943), totuşi, de fiecare dată, relaţia dintre aceşti nobili ne produce o senzaţie de uimire. Cine şi-ar fi putut imagina că urmaşii celui de-al doilea guvernator al Basarabiei, Harting, se vor împrieteni cu urmaşii lui Egor Râşcanu-Derojinschi, unul dintre foştii mareşali ai nobilimii basarabene? Dar această poză, executată la sfârşitul sec. XIX, este o dovadă certă a acestei înrudiri. În imagine: Alexandra Egor Râşcanu-Derojinschi (?), Alexandra Carl. Harting, Maria Egor Râşcanu-Derojinschi (Burskaia), Al. Egor Râşcanu-Derojinschi, Constantin Carl. Harting, (?), Vl. Eg. Râşcanu-Derojinschi.
 Pe această autoare istoria literaturii a trecut-o demult în capitolul anonimilor. Noi, însă, avem două motive s-o reabilităm. În primul rând, ea a făcut parte din neamul Eliat, care a dat Basarabiei ingineri şi bancheri de frunte, iar numele ei literar T. Lind se întâlneşte în multe publicaţii de până la 1917. Numele ei adevărat este Tatiana Lind, căsătorită cu Vasile Eliat. Foto de la începutul sec. XX.începutul sec. XX
Pe această autoare istoria literaturii a trecut-o demult în capitolul anonimilor. Noi, însă, avem două motive s-o reabilităm. În primul rând, ea a făcut parte din neamul Eliat, care a dat Basarabiei ingineri şi bancheri de frunte, iar numele ei literar T. Lind se întâlneşte în multe publicaţii de până la 1917. Numele ei adevărat este Tatiana Lind, căsătorită cu Vasile Eliat. Foto de la începutul sec. XX.
Fiecare epocă este remarcabilă, în primul rând, prin tradiţie şi prin detaliile pe care le aduce. O familie al cărei nume este necunoscut, din Chişinău. Însă detaliile ne permit să citim: favoriţii bărbatului demonstrează că este un funcţionar de stat, iar coafura îngrijită a doamnei o defineşte drept o reprezentantă din elita aristocratică. O idilă de familie la sfârşitul sec. XIX.sfârşitul sec. XIX
Fiecare epocă este remarcabilă, în primul rând, prin tradiţie şi prin detaliile pe care le aduce. O familie al cărei nume este necunoscut, din Chişinău. Însă detaliile ne permit să citim: favoriţii bărbatului demonstrează că este un funcţionar de stat, iar coafura îngrijită a doamnei o defineşte drept o reprezentantă din elita aristocratică. O idilă de familie la sfârşitul sec. XIX.
Basarabia a dat doi mareşali: Alexandru Averescu (1859-1938), erou în primul război mondial şi Semion Timoşenco (1895-1970), strateg militar în cel de-al doilea război mondial. Primul mareşal a activat în armata română, al doilea - în armata sovietică. Primul a făcut cariera militară apărându-şi patria, al doilea s-a remarcat îndeosebi la ocuparea teritoriilor străine. Şi totuşi Al. Averescu a fost nu numai militar, a fost Prim-Ministru al României, a fost un publicist înfocat şi un memorialist fin. Şi, dacă în tinereţe a scris mai multe manuale de strategie şi tactică militară, spre apusul vieţii s-a aplecat mai mult asupra paginii de literatură. În această poză se vede toată splendoarea mareşalului Averescu.
Basarabia a dat doi mareşali: Alexandru Averescu (1859-1938), erou în primul război mondial şi Semion Timoşenco (1895-1970), strateg militar în cel de-al doilea război mondial. Primul mareşal a activat în armata română, al doilea - în armata sovietică. Primul a făcut cariera militară apărându-şi patria, al doilea s-a remarcat îndeosebi la ocuparea teritoriilor străine. Şi totuşi Al. Averescu a fost nu numai militar, a fost Prim-Ministru al României, a fost un publicist înfocat şi un memorialist fin. Şi, dacă în tinereţe a scris mai multe manuale de strategie şi tactică militară, spre apusul vieţii s-a aplecat mai mult asupra paginii de literatură. În această poză se vede toată splendoarea mareşalului Averescu.
Ne-am obişnuit să-i judecăm pe oamenii politici după faptele lor, să absolutizăm viaţa lor până acolo că la un moment dat uităm că şi ei sunt oameni, au familii, au preocupări banale şi vise personale. Fotograful l-a surprins pe distinsul om politic Dimitrie Bogos jucându-se cu nepoţica. Un cadru intim de familie şi multă nobleţe sufletească…
Ne-am obişnuit să-i judecăm pe oamenii politici după faptele lor, să absolutizăm viaţa lor până acolo că la un moment dat uităm că şi ei sunt oameni, au familii, au preocupări banale şi vise personale. Fotograful l-a surprins pe distinsul om politic Dimitrie Bogos jucându-se cu nepoţica. Un cadru intim de familie şi multă nobleţe sufletească…
Actorul Misail Chiriţă este fratele lui Nicolae Chiriţă şi fiul preotului Istrate Chiriţă din Pituşca, Călăraşi, împuşcat de NKVD chiar în faţa bisericii din sat în iunie 1941. Misail a mers în refugiu, a făcut studii de teatru la Bucureşti şi a ajuns unul dintre cei mai reprezentativi artişti ai teatrului şi cinematografiei româneşti. În această poză este surprinsă o secvenţă din spectacolul „Moş Ion Roată şi Unirea”, în rolul central fiind actorul Misail Chiriţă. Doi fraţi, două ţări, două destine.
Actorul Misail Chiriţă este fratele lui Nicolae Chiriţă şi fiul preotului Istrate Chiriţă din Pituşca, Călăraşi, împuşcat de NKVD chiar în faţa bisericii din sat în iunie 1941. Misail a mers în refugiu, a făcut studii de teatru la Bucureşti şi a ajuns unul dintre cei mai reprezentativi artişti ai teatrului şi cinematografiei româneşti. În această poză este surprinsă o secvenţă din spectacolul „Moş Ion Roată şi Unirea”, în rolul central fiind actorul Misail Chiriţă. Doi fraţi, două ţări, două destine.
Preotul Nicolae Chiriţă n-a plecat din Basarabia în 1944, preferând să rămână cu oamenii din eparhia sa. În 1946 a fost arestat, judecat pentru activitate antisovietică şi trimis pentru zece ani în Gulagul siberian, unde s-a pierdut fără urmă. În actul de reabilitare semnat în 1994 aşa şi scrie „Reabilitat, dar despre soarta lui nimic nu se cunoaşte”. Fotografia prezintă familia preotului Nicolae: soţia Valentina şi fiica Agnesa într-o paşnică zi de până la anul 1940.1940
Preotul Nicolae Chiriţă n-a plecat din Basarabia în 1944, preferând să rămână cu oamenii din eparhia sa. În 1946 a fost arestat, judecat pentru activitate antisovietică şi trimis pentru zece ani în Gulagul siberian, unde s-a pierdut fără urmă. În actul de reabilitare semnat în 1994 aşa şi scrie „Reabilitat, dar despre soarta lui nimic nu se cunoaşte”. Fotografia prezintă familia preotului Nicolae: soţia Valentina şi fiica Agnesa într-o paşnică zi de până la anul 1940.
Familia Luţcan a fost înrudită cu familia Halippa care a dat doi oameni deosebiţi, Pan Halippa, marele om politic şi Ion Halippa - marele savant basarabean. Sora lor, Xenia a fost căsătorită cu preotul Luţcan şi în familia lor s-au născut trei scriitori, poetul-preot Antonie Luţcan; poetul şi criticul literar Vasile Luţcan şi prozatoarea Ana Leahu-Luţcan. Toţi ei şi-au găsit refugiu în 1944 în România. Această poză executată în 1977, este una ce reprezintă o familie de intelectuali basarabeni, de creatori, măcinată de dorul de casă.1977
Familia Luţcan a fost înrudită cu familia Halippa care a dat doi oameni deosebiţi, Pan Halippa, marele om politic şi Ion Halippa - marele savant basarabean. Sora lor, Xenia a fost căsătorită cu preotul Luţcan şi în familia lor s-au născut trei scriitori, poetul-preot Antonie Luţcan; poetul şi criticul literar Vasile Luţcan şi prozatoarea Ana Leahu-Luţcan. Toţi ei şi-au găsit refugiu în 1944 în România. Această poză executată în 1977, este una ce reprezintă o familie de intelectuali basarabeni, de creatori, măcinată de dorul de casă.
În istoria noastră un loc aparte îl ocupă familiile care au dat mari personalităţi în diverse domenii. Este ca un punct de reper pentru acei savanţi care caută sensul apariţiei dinastiilor familiare. La Bălţi, familia Vrabie a reuşit să dea o poetă de talie naţională, doi primari, ofiţeri şi să lase un nume bun în memoria contemporanilor. Secretul dinastiilor rezidă în prietenia familiei în sine. Familia este un mare potenţial genetic, moral, spiritual şi pedagogic.
În istoria noastră un loc aparte îl ocupă familiile care au dat mari personalităţi în diverse domenii. Este ca un punct de reper pentru acei savanţi care caută sensul apariţiei dinastiilor familiare. La Bălţi, familia Vrabie a reuşit să dea o poetă de talie naţională, doi primari, ofiţeri şi să lase un nume bun în memoria contemporanilor. Secretul dinastiilor rezidă în prietenia familiei în sine. Familia este un mare potenţial genetic, moral, spiritual şi pedagogic.
Jandarmii sunt în toate ţările europene figurile cele mai controversate. Pentru unii ei sunt asupritori de drepturi, pentru alţii - veghetori la libertăţile cetăţeanului. Basarabia n-a fost o excepţie. Şcoala de jandarmi pregătea cadre pentru toată România. Soroceanul Gh. Gherasim a fost încorporat în trupele de jandarmi şi pe această imagine îl găsim în rândul 3, al patrulea din dreapta.29 iulie 1926
Jandarmii sunt în toate ţările europene figurile cele mai controversate. Pentru unii ei sunt asupritori de drepturi, pentru alţii - veghetori la libertăţile cetăţeanului. Basarabia n-a fost o excepţie. Şcoala de jandarmi pregătea cadre pentru toată România. Soroceanul Gh. Gherasim a fost încorporat în trupele de jandarmi şi pe această imagine îl găsim în rândul 3, al patrulea din dreapta.
Liceul „A. Donici”, fostul liceu nr. 3 de băieţi, şcoala cea mai accesibilă pentru tinerii proveniţi din familii cu venituri modeste, dar tot ea o şcoală veritabilă de mari talente. La formarea lor vegheau neobosit  personalităţi notorii, cum ar fi directorul Leon T. Boga (rândul 2, în stânga preotului), Nicolae Popovschi (în stânga lui L. T. Boga) ş. a. Aşa se formau elitele de odinioară, din aliajul dintre profesori şi discipoli. Imagine din anii 30 ai sec. XX.anii 30 ai sec. XX
Liceul „A. Donici”, fostul liceu nr. 3 de băieţi, şcoala cea mai accesibilă pentru tinerii proveniţi din familii cu venituri modeste, dar tot ea o şcoală veritabilă de mari talente. La formarea lor vegheau neobosit personalităţi notorii, cum ar fi directorul Leon T. Boga (rândul 2, în stânga preotului), Nicolae Popovschi (în stânga lui L. T. Boga) ş. a. Aşa se formau elitele de odinioară, din aliajul dintre profesori şi discipoli. Imagine din anii 30 ai sec. XX.
Samson Flexor, originar din Soroca, a învăţat la Paris şi a fost unul dintre corifeii artei abstracte în Brazilia. În septembrie 2007, când s-au împlinit o sută de ani de la naştere, o sută de lucrări din opera lui au poposit la Chişinău în cadrul unei expoziţii itinerante şi pentru prima oară amatorii de artă din R. Modova au făcut cunoştinţă cu lucrările acestui clasic modern, care în poză este surprins în perioada studiilor pariziene.
Samson Flexor, originar din Soroca, a învăţat la Paris şi a fost unul dintre corifeii artei abstracte în Brazilia. În septembrie 2007, când s-au împlinit o sută de ani de la naştere, o sută de lucrări din opera lui au poposit la Chişinău în cadrul unei expoziţii itinerante şi pentru prima oară amatorii de artă din R. Modova au făcut cunoştinţă cu lucrările acestui clasic modern, care în poză este surprins în perioada studiilor pariziene.
Şcoala Normală din Cetatea Albă a fost o pepinieră de cadre pedagogice naţionale, de care avea mare nevoie şcoala basarabeană. Un grup de studenţi ai acestei şcoli au pozat la 17 martie 1929, nebănuind atunci că portul lor şi felul de a fi va deveni istorie.17 martie 1929
Şcoala Normală din Cetatea Albă a fost o pepinieră de cadre pedagogice naţionale, de care avea mare nevoie şcoala basarabeană. Un grup de studenţi ai acestei şcoli au pozat la 17 martie 1929, nebănuind atunci că portul lor şi felul de a fi va deveni istorie.
Dacă cineva îşi imaginează că odinioară toată viaţa intelectuală avea o anumită animaţie doar în Chişinău greşeşte amarnic. Drept dovadă aceste poze descoperite în arhiva unui originar din Soroca. Pedagogii din şcolile judeţului aveau revista lor „Solidaritatea”, aveau cercul lor pedagogic şi erau de o solidaritate de invidiat. Generaţiile erau compatibile între ele şi aceasta era garanţia unui sistem de învăţământ temeinic şi cu respectarea sfântă a tradiţiei.
Dacă cineva îşi imaginează că odinioară toată viaţa intelectuală avea o anumită animaţie doar în Chişinău greşeşte amarnic. Drept dovadă aceste poze descoperite în arhiva unui originar din Soroca. Pedagogii din şcolile judeţului aveau revista lor „Solidaritatea”, aveau cercul lor pedagogic şi erau de o solidaritate de invidiat. Generaţiile erau compatibile între ele şi aceasta era garanţia unui sistem de învăţământ temeinic şi cu respectarea sfântă a tradiţiei.
Dacă doreşti cu tot dinadinsul să cunoşti viitorul unei naţiuni trebuie să urmăreşti atent ce preocupări au tinerii. Ei sunt cel mai sigur indicator al viitorului. Tinerii aceştia nu bănuiau ce încercări grele îi aşteptă în viitor: retragere peste Prut, război, evacuare, foamete, deportări. dar în faţa fotografului ei au adus atributele fireşti timpului: un patefon, adică muzică şi dans, sifoanele, adică băutura era pură, nu vin, nu votcă, nu şampanie, bicicleta, adică sportul preferat. Şi vreau să spun că dincolo de încercările prin care au trecut ei s-au realizat ca personalităţi. Au devenit pedagogi, arhitecţi, medici, ingineri. O generaţie care a luptat pentru sine, dar care s-a şi realizat.
Dacă doreşti cu tot dinadinsul să cunoşti viitorul unei naţiuni trebuie să urmăreşti atent ce preocupări au tinerii. Ei sunt cel mai sigur indicator al viitorului. Tinerii aceştia nu bănuiau ce încercări grele îi aşteptă în viitor: retragere peste Prut, război, evacuare, foamete, deportări. dar în faţa fotografului ei au adus atributele fireşti timpului: un patefon, adică muzică şi dans, sifoanele, adică băutura era pură, nu vin, nu votcă, nu şampanie, bicicleta, adică sportul preferat. Şi vreau să spun că dincolo de încercările prin care au trecut ei s-au realizat ca personalităţi. Au devenit pedagogi, arhitecţi, medici, ingineri. O generaţie care a luptat pentru sine, dar care s-a şi realizat.
Anul 1914 aducea cu sine un război, care a schimbat configuraţia geopolitică a Europei şi, implicit, destinele Basarabiei. Perioada 1914-1918 s-a făcut remarcată în interfluviul Nistru-Prut prin apariţia unei elite militare basarabene. Vladimir şi Iacob Pasenco din Clişcăuţi (jud. Soroca) cu familia.1916
Anul 1914 aducea cu sine un război, care a schimbat configuraţia geopolitică a Europei şi, implicit, destinele Basarabiei. Perioada 1914-1918 s-a făcut remarcată în interfluviul Nistru-Prut prin apariţia unei elite militare basarabene. Vladimir şi Iacob Pasenco din Clişcăuţi (jud. Soroca) cu familia.
Reforma agrară de la 1918 din Basarabia a dat naştere clasei de mijloc - visul şi speranţa tuturor liberalilor din lume. Fiecare familie de ţăran a primit mai mult de 6 hectare. de pămînt şi treptat au reuşit să-şi înjghebe gospodării frumoase, să procure cai de rasă şi, ceea ce este mai important, să pună de-o parte bani ca odraslele lor să poată face carte. Modelul tipic al unei asemenea familii din jud. Soroca a fost surprins de un fotograf anonim, care ne-a lăsat un tablou veritabil, comparabil doar cu „Istoria unei vieţi” de Mihai Grecu.1918
Reforma agrară de la 1918 din Basarabia a dat naştere clasei de mijloc - visul şi speranţa tuturor liberalilor din lume. Fiecare familie de ţăran a primit mai mult de 6 hectare. de pămînt şi treptat au reuşit să-şi înjghebe gospodării frumoase, să procure cai de rasă şi, ceea ce este mai important, să pună de-o parte bani ca odraslele lor să poată face carte. Modelul tipic al unei asemenea familii din jud. Soroca a fost surprins de un fotograf anonim, care ne-a lăsat un tablou veritabil, comparabil doar cu „Istoria unei vieţi” de Mihai Grecu.
Chişinăul de odinioară (începutul sec. XX) era un oraş provincial, în care automobilele erau un mare lux. E cunoscut faptul că primul parlament al Basarabiei, Sfatul Ţării, dispunea doar de două limuzine. În perioada interbelică, însă, pe străzile oraşului circulau în voie Ford-uri, Mercedes-uri şi alte tipuri de maşini la modă. Salariile funcţionarilor erau atît de mari, încît aceştia îşi puteau permite orice model de autoturism. Drept dovadă - această poză de familie cu automobilul surprinsă la o intersecţie încă nepăzită de către agenţii de circulaţie.începutul sec. XX
Chişinăul de odinioară (începutul sec. XX) era un oraş provincial, în care automobilele erau un mare lux. E cunoscut faptul că primul parlament al Basarabiei, Sfatul Ţării, dispunea doar de două limuzine. În perioada interbelică, însă, pe străzile oraşului circulau în voie Ford-uri, Mercedes-uri şi alte tipuri de maşini la modă. Salariile funcţionarilor erau atît de mari, încît aceştia îşi puteau permite orice model de autoturism. Drept dovadă - această poză de familie cu automobilul surprinsă la o intersecţie încă nepăzită de către agenţii de circulaţie.
Această poză ne prezintă plenar fashion-ul anilor ’30. Basarabenii preferau hainele de croială pariziană, uniformele Partidului Straja Ţării sau cele militare. În anii din ajunul celui de-al doilea război mondial haina de croială militară era la modă în toată Europa. Ar fi bine să avem la Chişinău un muzeu al vestimentaţiei, fiindcă anii se trec, moda se schimbă - moda revine şi noi am putea să cunoaştem mai altfel tinereţea buneilor prin portul pe care l-au preferat la vremea lor. anii ’30 secolul 20
Această poză ne prezintă plenar fashion-ul anilor ’30. Basarabenii preferau hainele de croială pariziană, uniformele Partidului Straja Ţării sau cele militare. În anii din ajunul celui de-al doilea război mondial haina de croială militară era la modă în toată Europa. Ar fi bine să avem la Chişinău un muzeu al vestimentaţiei, fiindcă anii se trec, moda se schimbă - moda revine şi noi am putea să cunoaştem mai altfel tinereţea buneilor prin portul pe care l-au preferat la vremea lor.
Pe str. Teatrală, 4 (Chişinău) puteai, pînă mai ieri, vedea o casă modestă, dar relativ 	îngrijită, care a aparţinut primei femei avocat din Basarabia, Eugenia Cruşevan (1889, Făleşti-1976, Timişoara). În 1919 obţine licenţa de avocat. Şi-a onorat cu multă demnitate profesia. După 1940 a îndurat marile chinuri ale refugiului, dar n-a cedat. A rămas şi Om şi Avocat.
Pe str. Teatrală, 4 (Chişinău) puteai, pînă mai ieri, vedea o casă modestă, dar relativ îngrijită, care a aparţinut primei femei avocat din Basarabia, Eugenia Cruşevan (1889, Făleşti-1976, Timişoara). În 1919 obţine licenţa de avocat. Şi-a onorat cu multă demnitate profesia. După 1940 a îndurat marile chinuri ale refugiului, dar n-a cedat. A rămas şi Om şi Avocat.
Biografia Miliţei Petraşcu, originară din Chişinău (1892- 1976))  nu este o curgere lentă a unui fluviu mare, pare mai degrabă să fie o veritabilă punte între tradiţie şi inovaţie. Prima manifestare artistică importantă la care a participat a fost expoziţia artiştilor independenţi din Paris, ediţia 1919, unde a expus un Bust. Această lucrare a fost cartea de vizită care i-a permis să devină eleva lui Brâncuşi. Mărturisea mai tîrziu: „Am cunoscut floarea vieţii artistice europene din primele două decenii ale acestui secol – sculptori, pictori, poeţi, romancieri, compozitori, interpreţi, actori... Aşa cum am spus-o de mai multe ori, m-am aflat în apropierea lui Rodin şi Matisse, a lui Bourdelle şi Brâncuşi, Marinetti şi Rodiquet, Şaleapin şi R. Delaunay, Modigliani şi Ehrenburg şi m-am bucurat îndeaproape de preţuirea lui Brâncuşi, Marinetti sau Şaleapin – ca să nu spun decît două-trei nume…”
Miliţa Petraşcu a expus în Germania, Italia, Austria, Olanda, Anglia, Franţa, ex-URSS etc. Este autoarea unor compoziţii de proporţii, cum sînt Fîntîna Mioriţa din Bucureşti, monumentul Ecaterina Teodoroiu de la Tîrgu-Jiu şi a unei impresionante galerii de portrete sculpturale ale marilor personalităţi: C. Brâncuşi, G. Enescu, L. Rebreanu, M. Sadoveanu, O. Goga, I. Creangă etc. Criticul de artă Hristian Zerlos a definit-o magistral: Cea mai înzestrată femeie – sculptor al erei noastre. Poza pe care o publicăm este inedită.
Biografia Miliţei Petraşcu, originară din Chişinău (1892- 1976)) nu este o curgere lentă a unui fluviu mare, pare mai degrabă să fie o veritabilă punte între tradiţie şi inovaţie. Prima manifestare artistică importantă la care a participat a fost expoziţia artiştilor independenţi din Paris, ediţia 1919, unde a expus un Bust. Această lucrare a fost cartea de vizită care i-a permis să devină eleva lui Brâncuşi. Mărturisea mai tîrziu: „Am cunoscut floarea vieţii artistice europene din primele două decenii ale acestui secol – sculptori, pictori, poeţi, romancieri, compozitori, interpreţi, actori... Aşa cum am spus-o de mai multe ori, m-am aflat în apropierea lui Rodin şi Matisse, a lui Bourdelle şi Brâncuşi, Marinetti şi Rodiquet, Şaleapin şi R. Delaunay, Modigliani şi Ehrenburg şi m-am bucurat îndeaproape de preţuirea lui Brâncuşi, Marinetti sau Şaleapin – ca să nu spun decît două-trei nume…” Miliţa Petraşcu a expus în Germania, Italia, Austria, Olanda, Anglia, Franţa, ex-URSS etc. Este autoarea unor compoziţii de proporţii, cum sînt Fîntîna Mioriţa din Bucureşti, monumentul Ecaterina Teodoroiu de la Tîrgu-Jiu şi a unei impresionante galerii de portrete sculpturale ale marilor personalităţi: C. Brâncuşi, G. Enescu, L. Rebreanu, M. Sadoveanu, O. Goga, I. Creangă etc. Criticul de artă Hristian Zerlos a definit-o magistral: Cea mai înzestrată femeie – sculptor al erei noastre. Poza pe care o publicăm este inedită.
În ziua de 1 iunie 1936 marele patriot Ion Pelivan, supranumit părintele naţionaliştilor basarabeni şi-a serbat jubileul de 60 de ani, alături de colegii de generaţie. În incinta fostului palat al Sfatului Ţării (actuala clădire a Academiei de Artă, Teatru şi Muzică, str. Mateevici) a avut loc şedinţa festivă cu participarea tuturor somităţilor locale şi a oaspeţilor de peste Prut. În centru, cu potcap alb, e Mitropolitul Gurie Grosu, iar în dreapta lui - Ion Pelivan.1 iunie 1936
În ziua de 1 iunie 1936 marele patriot Ion Pelivan, supranumit părintele naţionaliştilor basarabeni şi-a serbat jubileul de 60 de ani, alături de colegii de generaţie. În incinta fostului palat al Sfatului Ţării (actuala clădire a Academiei de Artă, Teatru şi Muzică, str. Mateevici) a avut loc şedinţa festivă cu participarea tuturor somităţilor locale şi a oaspeţilor de peste Prut. În centru, cu potcap alb, e Mitropolitul Gurie Grosu, iar în dreapta lui - Ion Pelivan.
Această poză am găsit-o în arhiva de familie a Tatianei Bezviconi. În poză sînt prezente două generaţii ale familiei Pavlovschi, bunica şi nepoţii. Nepoţii, verişorii Tatianei, au deja profesiile alese, unul va fi ofiţer de marină, altul - ofiţer terestru, iar al treilea - student, liberal la înfăţişare, la sigur că va face parte din elita intelectuală. Pînă la revoluţia din martie 1917 mai sînt cîţiva ani şi nimeni dintre ei nu bănuieşte ce surprize le pregăteşte viitorul. Ofiţerii se vor pierde care în războiul civil, care - în refugiu, iar intelectualii vor fi măcinaţi în moara GULAG-lui.
Această poză am găsit-o în arhiva de familie a Tatianei Bezviconi. În poză sînt prezente două generaţii ale familiei Pavlovschi, bunica şi nepoţii. Nepoţii, verişorii Tatianei, au deja profesiile alese, unul va fi ofiţer de marină, altul - ofiţer terestru, iar al treilea - student, liberal la înfăţişare, la sigur că va face parte din elita intelectuală. Pînă la revoluţia din martie 1917 mai sînt cîţiva ani şi nimeni dintre ei nu bănuieşte ce surprize le pregăteşte viitorul. Ofiţerii se vor pierde care în războiul civil, care - în refugiu, iar intelectualii vor fi măcinaţi în moara GULAG-lui.
Nimic mai frumos ca tinereţea clasicilor. În acel an 1921 la Şcoala de Belle Arte din Chişinău s-au întîlnit tinerii artişti plastici: Alexandru Plămădeală (primul din stînga), venit din Petrograd, Gheorghe Pojedaev (cu fular), din Moscova, August Baillayre (primul din dreapta), sosit din Grenoble (Franţa) şi discipolii Iurie Bronştein, Lidia Luzanovschi şi Olga Hrîşanovschi. Toţi împreună participaseră la pregătirea vernisajului expoziţiei graficianului Gheorghe Pojedaev care pleca pentru totdeauna în Egipt. Pînă la noi au ajuns doar trei poze care au imortalizat acel eveniment. Una dintre ele o şi prezentăm.1921
Nimic mai frumos ca tinereţea clasicilor. În acel an 1921 la Şcoala de Belle Arte din Chişinău s-au întîlnit tinerii artişti plastici: Alexandru Plămădeală (primul din stînga), venit din Petrograd, Gheorghe Pojedaev (cu fular), din Moscova, August Baillayre (primul din dreapta), sosit din Grenoble (Franţa) şi discipolii Iurie Bronştein, Lidia Luzanovschi şi Olga Hrîşanovschi. Toţi împreună participaseră la pregătirea vernisajului expoziţiei graficianului Gheorghe Pojedaev care pleca pentru totdeauna în Egipt. Pînă la noi au ajuns doar trei poze care au imortalizat acel eveniment. Una dintre ele o şi prezentăm.
Colonelul Vladimir Stoianov a fost comandantul regimentului Libenski, dislocat în Chişinău. Militar cu un piept de medalii cîştigate în războaie, el la fel de semeţ a pozat şi în faţa aparatului de luat vederi, fără să bănuiască că această poză va fi un argument pentru anchetatorii de la NKVD, ca în 1940 să-l condamne la moarte. Fiecare fotografie, ca şi fiecare om, are destinul ei…
Colonelul Vladimir Stoianov a fost comandantul regimentului Libenski, dislocat în Chişinău. Militar cu un piept de medalii cîştigate în războaie, el la fel de semeţ a pozat şi în faţa aparatului de luat vederi, fără să bănuiască că această poză va fi un argument pentru anchetatorii de la NKVD, ca în 1940 să-l condamne la moarte. Fiecare fotografie, ca şi fiecare om, are destinul ei…
Scos din politică în 1930, refugiat la moşia sa de la Bucov, de lîngă Bucureşti, Constantin Stere (1865-1936) a scris cel mai mare roman din istoria literaturii române, opt volume, pe care le-a numit profetic „În preajma revoluţiei” (1930 - 1936). Presa publica în fascicole romanul şi cititorii erau nerăbdători să afle ce va urma. Şi atunci ziariştii îşi făceau drum pînă la Bucov, în speranţa să afle cît mai multe detalii despre roman şi continuarea lui. Drept dovadă,  imaginea în care C. Stere şi secretarul său literar L. Leonteanu ţin piept unui asalt ziaristic. 1930
Scos din politică în 1930, refugiat la moşia sa de la Bucov, de lîngă Bucureşti, Constantin Stere (1865-1936) a scris cel mai mare roman din istoria literaturii române, opt volume, pe care le-a numit profetic „În preajma revoluţiei” (1930 - 1936). Presa publica în fascicole romanul şi cititorii erau nerăbdători să afle ce va urma. Şi atunci ziariştii îşi făceau drum pînă la Bucov, în speranţa să afle cît mai multe detalii despre roman şi continuarea lui. Drept dovadă, imaginea în care C. Stere şi secretarul său literar L. Leonteanu ţin piept unui asalt ziaristic.
Boris Oxinoit (1887, or. Chişinău - 1964, or. Pskov, Rusia), primul din dreapta, a fost un medic psihiatru de marcă, intelectual de viţă şi un excelent traducător. A transpus în limba rusă  „Luceafărul” lui Mihai Eminescu, scrierile lui Tudor Arghezi, Cincinat Pavelescu, iar din germană a tradus din opera marelui Heinrich Heine. Poza a fost executată în vara anului 1940, atunci cînd a fost pus punctul pe cariera literară a talentatului traducător.1940
Boris Oxinoit (1887, or. Chişinău - 1964, or. Pskov, Rusia), primul din dreapta, a fost un medic psihiatru de marcă, intelectual de viţă şi un excelent traducător. A transpus în limba rusă „Luceafărul” lui Mihai Eminescu, scrierile lui Tudor Arghezi, Cincinat Pavelescu, iar din germană a tradus din opera marelui Heinrich Heine. Poza a fost executată în vara anului 1940, atunci cînd a fost pus punctul pe cariera literară a talentatului traducător.
Vînătorii basarabeni, romanticii căutători de peripeţii. Puşi azi la punct de către ecologişti, ei privesc cu invidie la confraţii lor de aceeaşi pasiune. Odinioară vînat era mult, vînătoarea liberă şi ridicată la nivel de cult. Erau timpurile benefice, cînd posesorii se puteau lăuda cu cele mai performante puşti, cu cei mai zeloşi cîini, cu cele mai redutabile trofee. Priveşti la ei cu o doză mare de nostalgie, ca la un fragment de poezie rămasă neterminată…
Vînătorii basarabeni, romanticii căutători de peripeţii. Puşi azi la punct de către ecologişti, ei privesc cu invidie la confraţii lor de aceeaşi pasiune. Odinioară vînat era mult, vînătoarea liberă şi ridicată la nivel de cult. Erau timpurile benefice, cînd posesorii se puteau lăuda cu cele mai performante puşti, cu cei mai zeloşi cîini, cu cele mai redutabile trofee. Priveşti la ei cu o doză mare de nostalgie, ca la un fragment de poezie rămasă neterminată…
Preotul Petre Gheorghian, proaspăt hirotonit, înainte de a pleca la parohia lui din Prajila Floreştilor, a trecut pe la celebrul atelier foto a lui Zingher, unde a pozat în faţa aparatului, alături de soţia sa Lidia (în dreapta) şi o soră. E curios faptul că însuşi Petre Gheorghian era fotograf şi chiar a scris un manual pentru fotografii amatori. Fotografia e datată cu anul 1910.
1910
Preotul Petre Gheorghian, proaspăt hirotonit, înainte de a pleca la parohia lui din Prajila Floreştilor, a trecut pe la celebrul atelier foto a lui Zingher, unde a pozat în faţa aparatului, alături de soţia sa Lidia (în dreapta) şi o soră. E curios faptul că însuşi Petre Gheorghian era fotograf şi chiar a scris un manual pentru fotografii amatori. Fotografia e datată cu anul 1910.
Constantin Stere, ajungînd profesor, apoi rector al Universităţii din Iaşi, a început să invite tinerii basarabeni să meargă la studii peste Prut. El reuşea să-i ajute cu burse, cu cămine şi, desigur, avea grijă ca ei, la întoarcerea acasă în Basarabia, să ştie care le sînt originile şi cine le sînt strămoşii. În această poză a fost surprins un grup de studente basarabene – Nina Bogos (1), Elena Tocan (2) şi Iulia Bujoreanu (3). Tot ele au fost acele care la 13 ianuarie 1918 au întîmpinat trupele române, simbolizînd tricolorul. Fotografie din decembrie 1915.Decembrie 1915
Constantin Stere, ajungînd profesor, apoi rector al Universităţii din Iaşi, a început să invite tinerii basarabeni să meargă la studii peste Prut. El reuşea să-i ajute cu burse, cu cămine şi, desigur, avea grijă ca ei, la întoarcerea acasă în Basarabia, să ştie care le sînt originile şi cine le sînt strămoşii. În această poză a fost surprins un grup de studente basarabene – Nina Bogos (1), Elena Tocan (2) şi Iulia Bujoreanu (3). Tot ele au fost acele care la 13 ianuarie 1918 au întîmpinat trupele române, simbolizînd tricolorul. Fotografie din decembrie 1915.
Elita Chişinăului, la mijlocul anilor treizeci, avea o distracţie deosebită. La marginea de atunci a Chişinăului, în dealul Rîşcanilor, se afla aerodromul unde duminica piloţii demonstrau virtuţile lor aeronautice. Primarul Chişinăului de atunci, Dimitrie Bogos, în ţinută de gală, alături de alţi oficiali şi de fiica Nina au fost imortalizaţi de un fotograf al timpului.
Elita Chişinăului, la mijlocul anilor treizeci, avea o distracţie deosebită. La marginea de atunci a Chişinăului, în dealul Rîşcanilor, se afla aerodromul unde duminica piloţii demonstrau virtuţile lor aeronautice. Primarul Chişinăului de atunci, Dimitrie Bogos, în ţinută de gală, alături de alţi oficiali şi de fiica Nina au fost imortalizaţi de un fotograf al timpului.
 Genealogiile basarabene întotdeauna au fost o sursă de mari surprize, drept dovadă - genealogia Mariei Jivcovici din fotografie, care este fiica francezului Vladimir Vladimirovici de Gravais, preşedintele Curţii de Apel din Harkov şi a Eufroseniei Constantin Bălăceanu din Ţara Românească şi care erau proprietari a unor moşii din jud. Orhei. Maria a fost căsătorită cu colonelul din garda imperială Ilie Jicovici şi-n felul acesta într-un singur neam s-au unit francezi, români, sîrbi, ruşi ş.a. Poza Mariei a fost executată la sfîrşitul secolului XIX.

sfîrşitul secolului XIX
Genealogiile basarabene întotdeauna au fost o sursă de mari surprize, drept dovadă - genealogia Mariei Jivcovici din fotografie, care este fiica francezului Vladimir Vladimirovici de Gravais, preşedintele Curţii de Apel din Harkov şi a Eufroseniei Constantin Bălăceanu din Ţara Românească şi care erau proprietari a unor moşii din jud. Orhei. Maria a fost căsătorită cu colonelul din garda imperială Ilie Jicovici şi-n felul acesta într-un singur neam s-au unit francezi, români, sîrbi, ruşi ş.a. Poza Mariei a fost executată la sfîrşitul secolului XIX.
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+21°