Descarcă

Olia Tira - I love Chişinău

Olia Tira, interpretă

>> Când am venit la Chişinău, acum patru ani, mi s-a părut că e un oraş foarte mare. Străzile îmi păreau foarte largi şi aveam impresia că totul e situat foarte departe. Erau foarte mulţi oameni pe străzi, care se plimbau pur şi simplu sau se grăbeau undeva. Mi-a luat vreo trei luni să mă obişnuiesc cu toată această aglomeraţie, pentru că am venit din Cahul, un oraş mai mic şi mai liniştit. Oricum, încă nu am reuşit să vizitez şi să cunosc toate locurile bune şi frumoase ale Chişinăului.

>> Timp de patru ani am frecventat zi de zi Conservatorul, pe care l-am absolvit în 2011, dar deja îmi lipseşte acea atmosferă unde totul e îmbibat de muzică, oamenii sunt altfel, poate mai sublimi, şi văd lumea cu alţi ochi decât studenţii altor instituţii.

>> Îmi pare că oraşul se dezvoltă şi devine mai frumos cu fiecare an. Cele mai vizibile sunt construcţiile – apar multe clădiri noi, dar din  păcate, uneori, ele distrug locurile pitoreşti:  parcuri, locuri de joacă sau monumente de arhitectură.

>> Îmi plac foarte mult parcurile, Grădina Botanică, Dendrarium. Aş vrea să fie mai multe astfel de locuri în Chişinău. Îmi place să mă plimb în aer liber, fie că e vorba de un parc, o pădure sau o localitate în afara oraşului. Din păcate, mulţi dintre cei care se odihnesc în parcuri, păduri sau pe lângă iazuri nu lasă curat în urma lor, mizeria rămâne şi se adună. De multe ori, când vrei să mergi în natură, trebuie întâi să faci ordine după alţii pentru a te putea simţi confortabil. Oameni, iubiţi-vă oraşul şi natura care vă înconjoară!

>> În septembrie am făcut o scurtă călătorie la Sankt-Petersburg. Am fost uimită de frumuseţea acestui oraş, m-am îndrăgostit de el. M-au fascinat oamenii, care sunt mult mai elevaţi, mai sublimi, mai spirituali şi vorbesc foarte frumos despre oraşul lor. Dacă intri în metrou, fiecare al cincilea are o carte în mână şi citeşte. Chiar aşteptând la coadă la intrarea în „Ermitaj” am observat mulţi turişti citind o carte, fapt datorat librăriilor enorme care îmbogăţesc acest oraş. Am intrat în casa Zinger – casa cărţii din Sankt-Petersburg – unde am găsit trei etaje cu literatură, îmi fugeau aşa de tare ochii, că mi-am cumpărat cel puţin zece cărţi.

>> Turiştii sau străinii care vizitează Chişinăul ar trebui să meargă numaidecât la muzee pentru a cunoaşte măcar puţin din istoria şi tradiţiile noastre, să ia masa într-un local tradiţional moldovenesc, să facă o plimbare prin parcurile noastre, să respire aerul nostru. Nu aş vrea ca ei să vadă unele străzi mai murdare şi drumurile distruse. Aş vrea să le arătăm o imagine frumoasă a oraşului nostru!

>> Chişinăul are nevoie de mai multe locuri culturale. Trebuie să educăm oamenii şi să-i obişnuim să meargă la teatre, la muzee, să acorde mai mult timp şi atenţie unor ocupaţii culturale.

>> Mai avem mult până vom deveni o capitală europeană, pentru că mentalitatea noastră se deosebeşte radical de cea a europenilor. Cred că va fi nevoie de câteva decenii pentru ca moldovenii să obţină deprinderi, obiceiuri şi mai ales o cultură europene. Majoritatea celor care au fost peste hotare şi au locuit acolo o vreme se întorc cu o absolut altă viziune despre viaţă, despre lume în general. Din păcate, nu mulţi au posibilitatea de-a pleca peste hotare ca să vadă cum se trăieşte acolo, dar acest fapt nici într-un caz nu trebuie să fie o scuză să nu contribuie la bunăstarea oraşului nostru.

>> Problema noastră e că majoritatea populaţiei nu trăieşte, ci doar există. Când vom începe să trăim, vom putea vorbi de europenizare. Acum avem preţuri exagerat de mari şi salarii mici, asta îi face pe oameni agresivi şi neputincioşi. Dacă vom avea un anumit nivel de trai, oamenii nu vor mai trebui să se gândească pe ce bani să cumpere pâine, haine sau cărţi şi rechizite şcolare pentru copii sau cu ce să plătească facturile. Îmi dau lacrimile când mă gândesc la oamenii în vârstă, ei nu mai trăiesc, ei pur şi simplu încearcă să supravieţuiască de la o zi la alta.

>> Aş vrea ca oraşul nostru să se dezvolte, ca fiecare locuitor al oraşului să vorbească cu mândrie despre el, ca oamenii care locuiesc aici, în capitală, să menţină spiritualitatea istorică a oraşului, să nu uite de unde venim. Şi să avem mai multe locuri culturale.