Descarcă

Lucia Berdos. I love Chişinău.

Tradiţional, „VIP magazin” dedică ediţia din luna octombrie Chişinăului - în fiecare an, de ziua oraşului, am lansat proiecte inedite dedicate capitalei noastre dragi („Sex and the Chişinău”, „Chişinăul de ieri şi de azi”, „I love Chişinau”). Şi în acest an, continuăm tematica chişinăuiană cu proiectul „10 oameni frumoşi ai capitalei”, pentru care am ales zece personalităţi cunoscute ale Chişinăului, frumoşi nu numai la chip, dar şi la suflet, care fac lucruri minunate în munca lor de zi cu zi. Pe lângă frumuseţea fizică, sunt personalităţi deosebite, realizate în domeniul în care activează, sunt oameni cu stil şi gust, copiii unor familii la fel de frumoase ca şi ei, oameni, într-un cuvânt, dragi…

A patra din acest proiect este Lucia Berdos, patroana Salonului de frumuseţe „Cristis”, 39 de ani

>> Valea Morilor este locul legat de cele mai frumoase perioade din viaţa mea. Fiind studentă la istorie, deseori mă plimbam cu colegii în jurul lacului. Tot aici am avut primele întâlniri romantice cu viitorul meu soţ. Iar cu timpul, aşa s-a întâmplat, ne-am mutat cu traiul lângă Valea Morilor. Cea mai proaspătă amintire este legată de a treia sarcină, cu Delia, când mergeam la lac de două ori pe zi, pentru plimbări de sănătate. Mă întâlneam cu multe mămici acolo. Astăzi, Delia merge la Valea Morilor la joacă, numai că deja într-un alt peisaj…

>> Nostalgia mea cea mare este după timpurile în care parcul Valea Morilor era verde şi frumos. Nu prea se vede când vor fi finalizate lucrările de reamenajare şi nimeni nu ştie în ce se va transforma acest loc. Nu aş vrea să fie schimbat într-un proiect comercial şi sofisticat. Înţeleg intenţiile, dar nu înţeleg atitudinea faţă de această situaţie. Ori nu a fost planificat eficient bugetul, ori a fost un pas populist de a atrage atenţia că uite, avem mare grijă de parcuri? Ar fi bine să rămână o zonă verde de odihnă, frumoasă şi liniştită pentru toată lumea.

>> Nu aş schimba Chişinăul pe nici un oraş din lume. Chiar dacă sunt oraşe mai frumoase, mai bogate, mai civilizate, mai moderne.  

>> În orice capitală a Europei, parcurile sunt unul dintre punctele importante ale oraşului şi neapărat veţi găsi un parc mare şi bine îngrijit. E un lucru ce ţine poate de cultură, caracterul oamenilor, al naţiunii… Hyde Park-ul din Londra a devenit un adevărat simbol al Marii Britanii. Englezii ţin la parcurile lor la fel cum ţin la muzee, clădiri, la tot patrimoniul naţional-istoric. Ar fi bine să înţelegem şi noi cât de frumos ar fi să avem un Hyde Park al Chişinăului. Oamenii ar trebui să fie mai insistenţi faţă de primărie şi să-şi spună păsul vizavi de această problemă. 

>> Primul lucru pe care îl simt când plec în străinătate este aerul. Care, personal pentru mine, transmite o atmosferă sau o deviză a oraşului. În Paris prima senzaţie este cea de libertate, în Londra – ai senzaţia de demnitate. La Chişinău? Este mirosul casei - de plăcinte, al florilor din grădină...

>> Chişinăul îmi place pentru că nu este mare, nu avem ambuteiaje de care suferă toate metropolele. Îmi place că şi-a păstrat verdeaţa, deşi e mai puţină. Nu-mi place „cultura” noastră de la volan, ce o simţi imediat ce urci în maşină şi mai ales după ce o perioadă lipseşti din ţară - chiar dacă numărul şi preţul maşinilor din Chişinău nu cedează altor capitale. Nu păstrăm ordinea - poţi vedea lume care scuipă în stradă sau aruncă din maşină tot ce doreşte… Toate acestea se întâmplă pentru că nu există amenzi simţitoare. În schimb, ne revoltăm şi ne întrebăm de ce miroase aşa urât în oraşul nostru. E şi obligaţia primăriei, dar şi de noi depinde în ce fel de oraş vom trăi. 

>> Suntem săraci în evenimente culturale. Aş aduce la noi expoziţii deosebite de artă. Dacă în ultimul timp ne bucurăm de concertele unor vedete internaţionale, atunci stăm prost la capitolul cultură, pictură, obiecte de artă. Ca să nu ne transformăm într-un oraş tipic post-sovietic, aş invita la Chişinău arhitecţi renumiţi, profesionişti, ca să proiecteze ceva frumos – arhitectura ne-ar putea deosebi şi crea o imagine aparte.

>> Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt ar trebui să arate altfel în calitate de stradă principală a oraşului – într-o capitală europeană, sunt străzi principale şi străzi comerciale. Pe o stradă principală neapărat vei găsi un local unde poţi servi o cafea sau îngheţată cu familia, delectându-te cu o privelişte frumoasă, cea a unui monument sau a unei clădiri istorice. Din păcate, nu avem aşa ceva. Şi nici o stradă comercială nu avem, unde să fie concentrate brandurile internaţionale. Cred că pentru magazinele noastre este dificilă poziţionarea pe Ştefan cel Mare, pe o stradă aglomerată, incomodă din punct de vedere al parcării, chiar dacă este o stradă solidă după mărime şi nume. Mai potrivită ar fi strada Puşkin sau Eminescu, unde deja s-au „alineat” câteva magazine.  

>> La serviciu sunt înţelegătoare şi democrată, până la un anumit punct ce ţine de disciplină şi ordine – două lucruri importante în munca de zi cu zi. Fiecare trebuie să se ocupe de ceea ce se ocupă, să-şi îndeplinească la maximum funcţiile şi să respecte politica salonului nostru. Bineînţeles, într-o atmosferă de echipă şi creativitate.  

>> Îmi ascult intuiţia, atunci când e vorba de decizii. Uneori încerc real să-mi deconectez creierul, pentru că logica încurcă unor decizii, corecte pentru mine cel puţin. Poate e specific mai mult unui conducător-femeie, pentru că la bărbaţi logica e pe prim-plan. Cu toate că cei mai de succes bărbaţi au o intuiţie foarte bine dezvoltată. În general, în viaţă sunt decizii mici şi mari. Unele le iei repede, la moment, dar sunt lucruri mari, care trebuie bine gândite, analizate, sfătuite.

>> Mă fascinează aristocraţia, intelectualitatea franceză, în special, femeile care aparţin culturii franceze - le percep ca pe nişte persoane în care persistă simţul de a trăi cu adevărat viaţa, de a simţi energia ei, persoane care nu se trădează pe sine însuşi. În general, oamenii care scriu îmi creează o simpatie aparte.  

>> Talentul reprezintă ceva foarte adânc din subconştient, această legătură a noastră cu Dumnezeu, Universul, numiţi-o cum doriţi, cu o materie fină şi delicată. Talentul, sunt convinsă, există la fiecare. Pur şi simplu cineva se naşte cu o capacitate mai mare de a-l descoperi şi de a-l scoate la lumină, iar altcineva nu-l simte… Nu în zadar se spune că e nevoie de talent şi de muncă, căci în timpul muncii, ne antrenăm să valorificat aceste calităţi din interiorul nostru. 

>> Ceea ce vedem, auzim şi simţim nu este totul. Lumea este mult mai largă decât putem să o percepem cu vederea, auzul şi simţurile. Iar oamenii pot să-şi dezvolte calităţile de a vedea şi simţi mai mult. Totul e un infinit.   

>> Nu cred în semne zodiacale, altfel, toţi oamenii s-ar împărţi strict în 12 feluri. Dar cred că poziţionarea planetelor la naştere poate, oarecum, influenţa mai departe trăsăturile şi viaţa omului. Cred în destin, în soartă şi că venim pe această lume cu o predestinaţie. În acelaşi timp, totul este în mâinile omului – important e să-şi dorească să schimbe lucrurile din viaţa sa.

>> Elita moldovenească este una foarte contradictorie şi caracteristicile ei la fel. Într-o ţară lipsită de transparenţă, este dificil de a identifica elita. Îmi pare rău că nu avem o elită culturală sănătoasă. Spuma societăţii nu o creează doar oamenii de afaceri şi politicienii, ci şi oamenii de creaţie, actorii, regizorii, pictorii, muzicienii.

>> Omul frumos e frumos din interior şi e nevoie de timp pentru a-l descoperi sau cunoaşte. Pentru mine, de exemplu, frumuseţea unui bărbat se „măsoară” în faptele sale.

Proiect de Sergiu Gavriliţă.
Coordonator: Simion Ciochină.
Texte: Rodica Trofimov, Rodica Bileţchi, Irina Tribusean, Marcel Toma.
Fotografii: Igor Schimbător.