![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() |
Tradiţional, în ediţia din octombrie a revistei, vă propune proiecte inedite, dedicate capitalei. De această dată, vă invităm să cunoaşteţi locurile deosebite ale Chişinăului prin intermediul cîtorva persoane care iubesc acest oraş. (Text: Irina Tribusean. Foto: Florin TĂBÎRŢĂ.)
Livia Gîrdea
prezentatoare, TV7
>> Locurile preferate
Îmi place foarte mult să mă plimb pe Aleea Clasicilor care îmi aminteşte de perioada în care eram profesoară la liceul „Prometeu”. Un alt loc mirific din capitală, care îmi aminteşte de primăvară, este Grădina Botanică. Fiica noastră, Timeea-Ana, s-a născut la sfîrşitul lunii martie şi acolo am făcut prima plimbare cu ea, acolo a văzut primul fluture, prima lebădă şi tot acolo a mîncat prima îngheţată.
>> Locul care m-a marcat
Este un loc în Chişinău care îmi trezeşte doar sentimente de tristeţe şi durere profundă: mormîntul cuplului Doina şi Ion Aldea-Teodorovici din cimitirul din str. Armenească. A fost primul loc la care am mers cînd am venit la Chişinău în 1996. Vestea morţii celor doi a căzut ca un trăsnet peste familia mea, mai ales că în acea perioadă erau foarte îndrăgiţi de publicul din România. Anul trecut, împreună cu echipa TV7 am mers la Coşereni, unde cei doi s-au stins într-un tragic accident rutier, şi am realizat un reportaj şi o emisiune.
>> Pentru suflet
Catedrala „Naşterea Domnului”, situată în centrul oraşului, e un loc de maximă spiritualitate. Timeea adoră să hrănească mulţimea de porumbei din faţa Catedralei şi să se joace în parcul special amenajat pentru copii, din dreapta bisericii.
Andrei Gargalîc
patronul hotelului „Royal Park Hotel”
>> Locul preferat
M-am născut şi am crescut pe strada Hristo Botev, din sectorul Botanica al capitalei. Copilăria mi-am petrecut-o în parcul „Valea Trandafirilor”, hoinărind împreună cu prietenii din curte. De pe la 14 ani, locul meu preferat este podul suspendat din parcul „Valea Morilor”, unde îmi plăcea să mă duc şi să-mi petrec timpul. Şi acum îmi place, dar se întîmplă mai rar. În schimb, am construit hotelul aproape de acest loc. După ce am cunoscut-o pe actuala mea soţie, acesta a devenit locul nostru preferat, aici ne-am petrecut timpul împreună.
>> Locul cu istorie
Mai este un loc care-mi place – bustul lui M. Eminescu, de pe aleea clasicilor din parcul „Ştefan cel Mare”. Dacă te uiţi la această sculptură din profil, seamănă foarte mult cu Lazăr Dubinovschi, cel care a realizat-o.
>> Pentru distracţii
Dacă trebuie să aleg un local în care să merg pentru a mă distra cu prietenii sau familia, varianta perfectă este „Flamingo”. Acolo mă simt cel mai bine.
Ecaterina Pimenova
patroana magazinului „Lumea Fluturilor”
>> Locul preferat
Biserica „Constantin şi Elena” e locul meu preferat. Anume aici, pe malul rîului Bîc, au fost construite primele case la începutul sec. XV şi de aici a „pornit” Chişinăul. Biserica a fost construită în 1777, iar în jurul ei se află vechiul cimitir, în care au fost înmormîntate familiile Donici, Crupenschi, Caţichi ş. a. Aici s-au păstrat mai multe monumente funerare din sec. XIX, exemplare valoroase de artă sculpturală moldovenească.
>> Locul cu istorie
Clădirea Muzeului naţional de etnografie şi istorie naturală este preferata mea încă din copilărie, pentru că e construită în stil oriental, care îmi place la nebunie. Încăperea a fost ridicată în 1905, dar găzduieşte cel mai vechi muzeu din ţară, fondat încă în 1889 şi devenit un centru cultural şi ştiinţific deosebit de important, cunoscut nu doar în Imperiul Ţarist, dar şi în întreaga Europă.
>> Locul dispărut
Lacul din Valea Morilor era preferatul meu din toate lacurile din Chişinău şi îmi pare nespus de rău că a fost secat. Acesta a fost creat artificial pe baza izvorului Durleşti. Se numea „Lacul Comsomoliştilor” pentru că anume ei l-au amenajat în 1951-1952. De acest loc mă leagă nenumărate amintiri, începînd de la plimbările pe care le făceam cu părinţii în copilărie şi terminînd cu primele emoţii ale iubirii. Încă mai sper că unul din locurile mele preferate va reveni la ceea ce a fost cîndva.
Igor Guzun
director,
agenţia de comunicare „URMA ta”
Aurelia Guzun,
specialist în comunicare în Iniţiativa de Educaţie pentru toţi în Moldova;
Mia Guzun,
elevă în clasa a 2-a
>> Locul preferat:
Acasă este locul nostru preferat din Chişinău. Dar mergem des la izvorul din pădurea de lîngă casă, pentru ca florile de pe pervaz să ne fie recunoscătoare pentru asta. De fapt, ne place să avem aproape locurile preferate. Aici, la Chişinău, avem Bălăureşti-ul în care s-a născut Aurelia, pe perete, în două tablouri de T. Bătrânu. Recea în care s-a născut Igor e în apa din frigider. Cu Chişinăul în care s-a născut Mia e mai simplu: e peste tot în jur. La tobogane, la carusel, la patiserie, în vizită - principalele atracţii ale Miei din oraş.
>> Locul care ne-a marcat
Gara de trenuri din Chişinău - pentru că aici am primit primul mesaj că sîntem trei, deşi eram, în doi, singurii pasageri din vagon. Plecam la mare, în Crimeea, cu exact nouă ani în urmă, şi era 12 septembrie, ziua de naştere a lui Igor. Atunci, copilul nostru, care era pe drum, ne-a salutat din burtică. Acum, cînd mergem la altă mare cu avionul şi o întrebăm pe Mia cu ce a lovit dinăuntru: cu mîna sau cu piciorul, ea zîmbeşte şi spune că nu-şi aminteşte.
>> Locul pe care l-am marcat noi
Acum cîţiva ani am marcat cu sînge o intersecţie din Chişinău, cînd am fost accidentaţi.
Djulieta Godoroja
patroana hotelului „Budapest”
>> Locul preferat
În parcul „Valea Morilor” îmi place să-mi petrec după-amiezile din timpul săptămînii. Liniştea copleşitoare, aerul curat şi frumuseţea naturii m-au determinat să aleg anume această parte a oraşului pentru a construi hotelul „Budapest”. Şi fiica mea, care are 3 anişori, a făcut deja o pasiune pentru acest parc şi adesea mă cheamă la plimbare.
>> Strada preferată
Îmi place foarte mult strada Alexandru Bernardazzi, pe care o parcurg în fiecare dimineaţă, în drum spre serviciu. Pe ambele părţi ale străzii sînt situate case cu arhitectură deosebită, specifică sec. XIX. Seamănă cu o stradă din Paris. Întîmplător sau nu, Ambasada Franţei e situată pe această stradă.
>> Pentru distracţii
Localul meu preferat, unde ne adunăm cu prietenii de fiecare dată, este „Café Café”. Terasa deschisă recent este absolut superbă, iar localul, în general, are un stil aparte şi o bucătărie minunată.
Constantin Cheianu
publicist, dramaturg
>> Locul suferinţelor din dragoste
Decebal, 89. Nu este decît un bloc de locuit cu nouă etaje, căruia i se mai spune „zidul chinezesc”, pentru că se întinde pe un cartier întreg. Între monumentul lui Lazo şi acest bloc e un mic parc, locul crîncenelor mele suferinţe de amor, căci de aici mă uitam ore în şir la unul din balcoanele etajului nouă, aşteptînd să-şi facă apariţia o blondă afurisită cu care eram mereu certaţi. De zeci de ori m-am jurat în acest scuar blestemat să o părăsesc, şi de tot atî-
tea am revenit înapoi. Astăzi nu mai merg în micul parc, pentru că blonda mea s-a măritat pe insulele Canare.
>> Locul cu amintiri
Piaţa agricolă Centrală e locul nefericit în care mi-am petrecut mai multe sîmbete şi duminici, din clasa a treia pînă prin a şaptea, însoţind-o pe mama cu marfă de vînzare – mere, struguri, roşii, castraveţi. Şedeam pe nişte cartoane, printre căldări şi coşuri, sub masa la care vindea mama şi aşteptam cuminte cîte patru-cinci ore pînă termina marfa. Cînd mama mergea după cumpărături, eu trebuia să o fac pe vînzătorul. Ce fericită era cînd se întorcea şi îi înmînam rublele cîştigate! Drept încurajare, îmi dădea fie 12 copeici pentru trei „pirojoace” cu brînză delicioase, fie 3 copeici pentru o halbă mică de cvas super gustos, fie - ce lux! - 15 copeici pentru o „morojnă” dulce-dulce. Vă închipuiţi ce sărbătoare a fost cînd, într-o zi, în drum spre „pirojoace”, am găsit pe jos o rublă!...
