Dibo. filozoful de la „Fabrica de staruri”

Pentru el, finala „Fabricii de staruri” nu a fost un vis în sine. Pentru că există şi alte visuri în viaţa lui. Cel mai mult, Dima Botnaru (Dibo) şi-a dorit să capete experienţă şi ca lumea să afle cine este Dibo şi ce vrea el să spună. Asta ne-a demonstrat-o şi la „Fabrica de staruri” – că are atitudine faţă de tot ce i se întîmplă. Şi atunci cînd îl calci pe nervi, şi atunci cînd iubeşte, se îndrăgosteşte sau îşi pune bereta lui Che Guevara.

DiBo, îmi pari aşa, un pic obosit şi plictisit...
Da, un pic obosit şi plictisit. N-am reuşit să mă relaxez. Aş vrea să mă încui în casă, să dorm sau dacă să ies undeva, să fie un loc cu nu prea multă lume. Faptul că am participat la „Fabrica de staruri” nu înseamnă că trebuie să fiu permanent în public.

Ce lecţie ţi-a dat „Fabrica de staruri”?
Coregrafie, solfegiu, toate pe care le-am avut. Iar în ceea ce priveşte relaţiile cu oamenii, le-am „învăţat” şi pînă la proiect. Probabil, „Fabrica” mi-a confirmat un lucru – în orice situaţie, trebuie să rămîi tu însuţi.

Ce ai făcut cînd ai ajuns acasă?
După finală, mi-am luat un taxi spre casă. Pe drum, ne-a oprit un poliţist. Ne-a întrebat de unde venim. „Cine-i acolo, Alexandru?”, a întrebat poliţistul. Auzind cine-i în spate, a mai întrebat o dată: „Dibo, da unde-i Alexandru?”... Am ajuns acasă, am inclus televizorul, care era mai mult ca fundal, vroiam să aud nişte sunete, şi m-am culcat.

De ce ţi-a fost dor cel mai tare?
De modul meu de viaţă pe care îl duceam înainte de proiect. Îmi place să stau în linişte sau la calculator, ascultînd muzică nouă sau scriind versuri. Sau meditînd filozofic, gîndindu-mă la viaţă.

Din ce îţi cîştigi banii?
Lucrez împreună cu părinţii.

Ai reuşit să-ţi faci nişte planuri de viitor?
Îmi doresc să lansez primul album. Aş vrea să încerc să scriu şi muzică. Colaborările cu alţi compozitori mi se par mai dificile, pentru că nu întotdeauna pot să coincidă stările de spirit sau gîndurile.

Tu ai făcut vreo şcoală de muzică?
La şcoală am fost într-o clasă cu profil muzical, pînă într-a cincea. Dar am de gînd să fac studii mai serioase în domeniu.

Ce au zis părinţii despre evoluţia ta la „Fabrica de staruri”?
Sînt satisfăcuţi de ceea ce s-a întîmplat, ei s-au încărcat cu mai multă energie decît mine. Eu am lăsat-o pe toată la „Fabrica de staruri”, am rămas fără emoţii şi simt un mare gol în suflet. Sincer, nu mă şochează faptul că sînt oameni care îşi doresc un autograf de la mine – acest lucru nu mă face nici vesel şi nici trist.

Dar asta ţi se va întîmpla de azi înainte...
Eu n-am reuşit să arăt tot ce pot în acest Proiect. Am venit în hip-hop nu pentru a cînta gîndurile şi sentimentele altora. Am ce spune şi-mi place ceea ce fac. Vreau să-mi creez propriii mei admiratori - dacă ei mă vor înţelege, înseamnă că vor fi susţinători adevăraţi şi nu se vor uita la chipul meu sau la faptul cît de bine dansez pe scenă.

Ai mulţi prieteni?
Ştiu că un om nu poate avea mulţi prieteni. Aşa îmi pare mie, prietenia trebuie să fie ca o concluzie spre sfîrşitul vieţii.

OPINII:

Sergiu Musteaţă, producător muzical:
Pentru mine, acest proiect a fost o provocare şi un examen, în acelaşi timp, de aplicare a cunoştinţelor mele. Toţi cei şase finalişti au şanse reale a se lansa în show-business. Dar, fiecare are capul şi calea sa. În general, toţi cei care au participat la proiect au talent muzical, din păcate mai au de învăţat la capitolul personalitate.

Valeriu Vdovicenco, profesor de canto:
Cea mai mare lecţie pe care au învăţat-o tinerii noştri e să poată cînta pe scenă, live, în faţa publicului. Acest lucru nu se învaţă nicăieri, în nici un manual de teorie muzicală. Pot să spun că s-au schimbat şi au crescut cu toţii. Şi chiar dacă mulţi dintre ei nu au o pregătire muzicală, au potenţial. Şi fiecare dintre ei îşi poate face o carieră în acest domeniu.