Adriana. Bruneta cea ambiţioasă

A atras atenţia nu numai prin faptul că era cea mai mare de la „Fabrica de staruri”. Cu un fizic atrăgător, ochii migdalaţi, zîmbetul de toată sinceritatea, Adriana Voloşenco a fost cea care a ştiut să meargă spre finală cu paşi fermi. Chiar dacă pe parcursul „maratonului” a fost nevoită să înveţe piese în limba engleză, să se contrazică cu băieţii din casă şi să treacă prin emoţiile unei nominalizări.

Adriana, ce emoţii te-au încercat în timpul finalei şi la două zile de la încheierea „Fabricii de staruri”?
Emoţiile au fost la maximum, din momentul în care am păşit pe covoraşul roşu, pînă la piesa de final. Nu mă gîndeam la faptul că pot să uit textul, mişcările... Am fost degajată. După finală, am sărbătorit cu toţii...

Apoi, nu te-ai dezlipit de pernă...
Am dormit, m-am trezit cînd se transmitea concertul în reluare. După care am ieşit cu prietenii mei cei mai buni în oraş.

Care a fost cea mai importantă lecţie pe care ţi-a dat-o „Fabrica de staruri”?
Mi s-a întîmplat ceva special la repetiţia generală: senzaţia de confort de pe scenă. M-am simţit mai degajată decît Adrian Ursu. Poate şi din considerentul că era scena noastră... Am simţit diferenţa de emoţii – de la începutul proiectului şi de la finală. „Fabrica de staruri” a fost o şcoală foarte bună din toate punctele de vedere.

A fost aşa cum ţi-ai imaginat?
A fost mult mai bine decît mi-am închipuit. Am crezut că orele vor fi ca la şcoală, mai triste, mai plicticoase, dar au fost foarte hazlii, interesante şi extrem de utile.

Cu cine din fabricanţi ai legat prietenie?
Cu Fatima am legat o relaţie frumoasă, ea este un om foarte deschis şi simplu. De Alexandru mă leagă o simpatie aparte. Ne înţelegem bine şi-mi place faptul că este un băiat responsabil. Ştii cum privesc femeile bărbaţii? Prin prisma viitorului tătic, ca să zic aşa, şi mi se pare că el este foarte responsabil. M-a impresionat relaţia lui cu fratele mai mic. Dintre toţi „fabricanţii”, cei mai maturi mi s-au părut Alexandru şi Dibo. Bine, Dibo are alt caracter, cu care mie mi-ar fi foarte greu, necătînd la faptul că ambii sînt Berbeci după zodie.

De la cîţi ani cînţi? Ce vei face cu formaţia în care ai cîntat ultimii nouă ani?
Încă nu am vorbit cu colegii mei de trupă, nu ştiu care este situaţia. Am început să cînt din şcoală. De fapt, în copilărie, lumea îmi zicea că m-a călcat ursul pe o ureche. Eu recitam poezii, făceam teatru, actorie, mergeam la ore de estetică, dar nu cîntam. Chiar eram rugată să nu cînt... La şcoală, la orele de muzică, m-a observat profesorul de muzică şi atunci am intrat în ansamblul şcolii. Peste cîţiva ani, am făcut cunoştinţă cu formaţia „Drîmba”. În toamna anului trecut, am scos primul CD.

Ce planuri ai reuşit să-ţi creionezi în minte?
Vreau să lucrez la cîteva piese, mă gîndesc cam ce aş vrea să cînt după proiect. La „Fabrică” am descoperit cîteva nuanţe în ceea ce priveşte tembrul şi diapazonul meu. Aş încerca şi alt stil, de operă, de exemplu.

OPINII:

Andreea Raicu, prezentatoare:
Sînt sigură că toţi cei 16 participanţi la proiect au avut ce învăţa de la „Fabrica de staruri”. Ştiu că cel mai greu le-a fost să se „adapteze” la camerele de luat vederi. De fapt, ei au fost în Casă ca şi în viaţă – unii au prins mai repede, ca buretele, alţii - mai puţin. Alexandru a cîştigat, pentru că s-a concentrat cel mai tare dintre toţi.

Serghei Orlov, producător muzical:
Echipa „Fabricii” a adunat profesionişti de excepţie, aşa cum este Sergiu Musteaţă, Corneliu Durnescu, Sorin Sofronie, Nata Albot, Dorin Scobioală. Ne cunoşteam cu toţii, dar rareori am avut ocazia de a munci împreună. De aceea, a fost interesant. Pe lîngă Sandu Manciu, cred că Valeria ar putea fi promovată mai departe, este încă tînără şi nu are suficientă pregătire.