Victor Şelin. Cronica afacerilor de succes

Numele său este sinonimul cuvintelor „afaceri”, „spirit ntreprinzător”, „succes”, fiind printre puţinii businessmani moldoveni care au rezistat în timp încă de la apariţia primilor lăstari ai economiei de piaţă. Preşedintele Grupului de companii „Unicon Grup”, Victor Şelin, nu s-a oprit niciodată la un punct anume, astfel că afacerile sale cuprind în prezent diverse domenii cum ar fi agrement, turism, construcţie de drumuri, computere etc…

Simţul şi onestitatea în afaceri sunt atuurile sale pe care mizează şi în continuare – chiar în ziua realizării interviului, cu greu a făcut rost de bilete la premiera „Самый лучший фильм” la „Patria”, reţea de cinematografe pe care o patronează. A avut noroc, doar pentru că patru bilete rezervate nu au fost cumpărate cu o oră înainte de începerea derulării, aşa cum prevede regulamentul.

Jurnalist, politician, om de afaceri. Sunteţi cunoscut, totuşi, mai mult din ultima ipostază… De ce? V-a ieşit mai bine?

Nu e cazul să compar cele trei domenii: sunt nişte etape care au fost determinate de rigorile vremii şi pe care nu le regret. Jurnalism - pentru că îmi plăcea şi doream să fac asta. Am activat până în momentul în care viziunile mele despre schimbările care urmau să se producă în societate, în perioada „perestroikăi”, se deosebeau de realitate şi am conştientizat că viaţa e cu mult mai complicată decât credeam eu.

Cum dorinţa de afirmare a rămas, primul imbold a fost legea despre antreprenoriat – legea cu privire la cooperative, care a permis omului să se realizeze individual, indiferent de o circumstanţă sau alta. Din 1989 am început calea de om de afaceri. Munca de jurnalist mi-a permis să fac „a doua facultate” – a vieţii reale. Aceasta m-a ajutat să înţeleg aspectele economice, politice şi sociale ale businessului.

Cum este mediul de afaceri din Moldova? Există fenomenul „biznes po moldavski” sau toţi activează după cursurile de la ASEM?

Business „rusesc” şi „moldovenesc” sunt termeni care ţin de domeniul trecutului – procesul de tranziţie de la economia planificată la relaţiile de piaţă, însoţit de diminuarea influenţei statului. Această situaţie dădea o oarecare doză de libertate şi aducea la o anumită anarhie, în care persista principiul junglei. Acum societatea a devenit mai disciplinată, statul şi-a fortificat poziţia în reglementarea unor anumite procese, iar noi trăim într-o ţară cu economie de piaţă, în care are loc concurenţa, se simte succesul întreprinderilor unde managementul este bazat pe formele clasice, unde contează principiile politicii de cadre, marketingului – mecanismele de piaţă reale încep să influenţeze mersul afacerilor. Nu poţi spune că nu se simte prezenţa resurselor administrative. Ea încă mai persistă, influenţează afacerile, face businessul unuia mai reuşit decât al altuia, dar va trece şi asta, în paralel cu procesele democratice care au loc.   

Afacerile sunt direct dependente de politic? Se poate face business fără a avea „crâşă” politică?

Cea mai mare parte a oamenilor de afaceri din Moldova lucrează fără „crâşă” politică, datorită sistemului politic unipolar, cu partidul Comuniştilor la putere - restul sunt în opoziţie. Poate au „crâşă” politică din acei care se află la putere, dar majoritatea oamenilor de afaceri nu fac parte dintre adepţii Partidului Comuniştilor, respectiv, lucrează fără susţinerea politică. Asupra antreprenorilor influenţează mai mult mecanismele economiei de piaţă, decât relaţiile politice.

Comentaţi opinia, potrivit căreia, comuniştii sunt mai „liberali” decât „democraţii” în dezvoltarea economică a ţării…

Nimeni nu a făcut mai mult decât actualul regim politic în ceea ce priveşte liberalizarea, lupta cu corupţia, simplificarea procedurilor de înregistrare şi de activitate a agenţilor economici etc… În „epoca Snegur” s-a pus baza relaţiilor economice libere, reglementate apoi pe timpul lui Lucinschi. Dar erau prea organizate, simţindu-se  prezenţa segmentului birocratic. În ultimii patru ani, mediul afacerilor a devenit mai liberal. Au fost şi destule greşeli, dar nu putem omite nişte realizări ale puterii în domeniul politicii fiscale, deblocarea relaţiilor cu organismele monetare internaţionale şi exemplele ar putea urma.

Să vorbim şi despre activitatea politică a lui Victor Şelin. Pe cât de viabilă în Moldova a fost experienţa unui partid al „oamenilor de afaceri”, cum i se spunea în popor? De ce a dispărut?

În perioada guvernării ADR, toate portofoliile ministeriale erau împărţite în baza algoritmului politic. În ministere s-au creat celule care soluţionau doar problemele partidelor respective, iar mediul de afaceri nu era auzit de putere.  Astfel am fost nevoiţi să fondăm un partid propriu - „Plai Natal”. Ulterior, văzând că pe acelaşi eşichier politic sunt foarte multe partide, am creat instrumentul de unificare al acestora în câteva etape. În final, s-a format o structură politică puternică – Alianţa Moldova Noastră (AMN).

De ce culoare era pisica ce a trecut între Victor Şelin şi Serafim Urechean?

Am simţit că, în interiorul Alianţei, liderii partidelor au început să lupte pe la spate pentru a obţine conducerea. Noi solicitam implicarea activă a AMN în plan politic, inclusiv, în elaborarea planului de reunificare a ţării, iar Alianţa nu putea formula planul propriu în această problemă. De asemenea, întreprinzătorii din interiorul partidului erau de partea unei opoziţii constructive: dacă propunerile noastre adresate guvernării erau acceptate, mersi, dacă nu – guvernanţii urmau a fi criticaţi pentru nerealizarea lor. Partea „politică” a AMN avea altă viziune – critica dură şi, uneori, nefondată chiar, doar pentru a discredita oponenţii politici. În aceste condiţii şi s-a produs plecarea mea din politică, respectiv, din partid. Poziţia şi pretenţiile mele faţă de conducerea partidului au fost expuse civilizat.

În ce relaţie sunteţi cu Dumitru Braghiş? Aţi mers în AMN împreună şi ambii aţi plecat de acolo, deşi în timp şi în situaţii diferite… Cum comentaţi fuziunea social-democrată pe care o conduce?

Suntem prieteni, iar prietenii trebuie să fie sinceri şi să procedeze la fel. I-am spus la vremea respectivă că trebuie să părăsim AMN. El a avut multe motive pentru a face acest pas, dar mereu considera plecarea din AMN drept act de trădare, lovitură aplicată partidului. Până la urmă, evenimentele care au urmat au demonstrat cine a avut dreptate, iar dl Braghiş nu a ieşit cel mai bine din această poveste. Despre „unificarea” social-democrată: apreciez gestul bărbătesc de care au dat dovadă doi politicieni maturi şi că au depăşit o situaţie care de multe ori se încheie fatal – problema liderului.

Pe cât de „democraţi” sunt democraţii din Republica Moldova?

Nu cunosc un partid din Republica Moldova care să activeze sută la sută conform principiilor democratice, indiferent de calificativul pe care şi-l atribuie – acum să nu-mi spuneţi că fiecare are dreptul la vot şi la exprimare de la tribună.


Care ar fi paşii pe care i-aţi recomanda guvernanţilor, în dezvoltarea economică a ţării?

Economia Moldovei are nevoie de bani, tehnologii şi management. Calea proprie de dezvoltare e bună, dar lungă şi anevoioasă. Acum urmează să găsim căi facile pentru investiţiile străine, dar şi să fim atenţi la condiţiile de plasare ale lor, pentru a nu ne trezi străini în propria casă. Investiţiile trebuie aplicate având la bază întreprinderile mixte, iar Guvernul ar trebui să ofere oamenilor de afaceri de la noi accesul la resurse. Noi trebuie să pregătim terenul eventualelor investiţii – idei, proiecte, iar guvernarea – să selecteze forţele investiţionale, să facă aşa ca cererea şi oferta să se întâlnească. Iar oferte sunt suficiente în lume, inclusiv pentru domenii deficitare la noi: sunt mulţi bani „liberi” în domeniul construcţiei ipotecare, care ar soluţiona problema spaţiului locativ. Acesta e doar unul din exemple.

Ultimele iniţiative economice ale puterii au fost foarte utile mediului de afaceri din Moldova şi pot fi la fel şi pentru investitorii străini. Păcat doar că acestea nu au fost mediatizate şi în afara ţării, pentru a le deschide ochii şi a-i face să înţeleagă cât de atractivă este piaţa noastră.

„Unicon Grup” are o sumedenie de direcţii de activitate. Nu era mai simplu să vă axaţi pe importuri de maşini, de pildă?

Multitudinea direcţiilor de dezvoltare ţine de natura mea, existenţa nişelor libere pasibile de investiţii şi dorinţa de a securiza afacerile – astea ar fi explicaţiile de bază. Călătoresc mult în interes de serviciu, respectiv, comunic cu multă lume, observ mereu „noutăţile” din domeniul afacerilor de prin alte părţi şi încerc să le aplic şi pe piaţa noastră. Dacă veţi arunca o privire peste CV-ul meu de businessman, veţi citi cuvântul „primul” în foarte multe afaceri demarate. Beneficiez de un potenţial de muncă mare şi un grad înalt de încredere. Asta nu înseamnă că sunt prezent zilnic în fiecare restaurant sau şantier – rolul meu constă în a „aşeza” ideea şi a direcţiona corect managementul.

Ca patron al ziarului „Vremea”, care este opinia Dvs. în privinţa independenţei  politice a mass-media în RM? Dar din punct de vedere economic?

Presa e liberă faţă de putere şi mediul politic, nu şi de puterile financiare. Nu există unităţi media independente economic – aşa e peste tot în lume. O publicaţie, până la urmă, reprezintă anumite interese ale grupurilor de către care este fondată – patronului - şi este un instrument de influenţare şi de intervenţie a acestora în viaţa societăţii, inclusiv în mediul politic. Cât priveşte dependenţa politică a publicaţiilor de la noi, cred că acest fapt se produce din nesiguranţa conducătorilor în propriile puteri sau din nedorinţa lor de a promova politici manageriale care ar permite existenţa unităţii respective. Atunci ei se „culcă” sub anumite forţe politice, rezumându-şi activitatea la injurii şi acuzaţii nefondate, pentru ca mai apoi să plângă în gura mare că sunt presaţi de către putere. Acum nimeni nu poate să închidă o publicaţie – trăim alte timpuri.

Când va avea RM un preşedinte jurnalist? Ar fi de bine sau nu prea?

Dacă întrebarea se referă la cazul meu, aţi greşit adresa. În general, nu vă pot spune când se va produce aceasta, dar ar fi de bine pentru ţară. Un jurnalist bun trebuie să cunoască câte ceva despre tot şi totul despre ce scrie – aşa am fost eu învăţat. Un preşedinte jurnalist ar fi mai bun decât un filosof sau un economist - el are o viziune mai independentă şi mai „cadrată”. Dacă este o persoană cu o bună pregătire profesională, cu o cultură generală de nivel înalt şi o poziţie clară în diferite domenii ale societăţii, atunci poate face faţă acestei responsabilităţi.

Text de Marcel Toma
Fotografii de Andrei Mardare