Viaţa lor în epoca noastră. Tatiana Iftodii

manager pentru vânzări şi planificarea evenimentelor la „Loews Philadelphia Hotel” în SUA, 28 de ani

>> “VIP magazin” mi-a schimbat totalmente viaţa. Pentru că datorită revistei l-am întâlnit pe Andrei, dragostea adevărată la care am visat dintotdeauna. Împreună cu el am plecat în SUA. Aşa mi-am schimbat ţara, limba de comunicare, serviciul. Continuu ceea ce am început să fac la Hotelul „Nobil” din Chişinău. Astăzi lucrez în cadrul unei reţele hoteliere de lux din SUA, „Loews”, de patru stele tip business, cu 600 de odăi. Sunt fericită când aud cuvântul „mulţumesc” din partea clienţilor noştri. Cel mai important eveniment a fost o recepţie cu 500 de invitaţi, pentru King Tut Exibit.

>> Philadelphia este oraşul în care locuim şi muncim. Este fosta capitală a SUA, un oraş nemaipomenit de mare şi de frumos, în care locuiesc patru milioane de oameni. Noi stăm chiar în centru şi suntem extrem de bucuroşi să respirăm aerul acestei metropole pline de istorie.

>> Mi-e dor de casă, pentru că îmi iubesc foarte mult ţara. Dar mă consolez cu gândul că dacă te simţi bine într-un loc anume, eşti satisfăcut sufleteşte şi viaţa îţi convine din toate punctele de vedere, trebuie să stai acolo. Dacă nu, te apuci să călătoreşti, până îţi găseşti colţişorul. Şi atât timp când suntem tineri...

>> Zâmbetului american i se pot atribui, desigur, diferite conotaţii, dar americanilor le place să surâdă, chiar dacă uneori şi fals. Poate tocmai datorită acestui zâmbet ei privesc la lucruri cu foarte mult optimism.

>> Societatea îi acceptă pe cei toleranţi, buni cu cei din jur, cu cei care îşi aduc contribuţia la bunăstarea societăţii.

>> Îmi place să fac yoga, gimnastică chinezească şi îmi doresc să obţin, pe lângă certificatul de organizator de evenimente, pe cel de antrenor personal în gimnastică.

>> Americanii îşi planifică timpul şi asta este foarte comod. Ne străduim şi noi să nu ne irosim timpul, mai ales cel din week-end-uri: aşa ştim când putem pleca la Washington sau în Republica Dominicană. Cu toate acestea, câteodată e foarte plăcut să te rupi de toate şi să faci ceva neplanificat.

>> Nu demult am fost la restaurantul „Raw” din centrul Philly – este localul nostru preferat, cel mai bun restaurant în care specialitatea casei este sushi. Dar mai gustos ca acasă la părinţi nu am mâncat nicăieri în lume. Nu pot să uit „gustul copilăriei”, al unei vieţi fără griji şi tristeţi.

>> Niciodată nu am invidiat pe nimeni.

>> În ultimii trei ani, m-am făcut mai bună, cred. Mai modestă, mai simplă. M-am schimbat, pentru că sistemul capitalist american te învaţă ceva nou şi fiecare zi înseamnă pentru mine o şcoală.

>> Soţul meu m-a făcut să mă simt puternică. Cu el mă simt ca după un zid trainic. Andrei mă ajută foarte mult în toate, mă susţine, mă inspiră să cresc pe scara profesională şi să obţin rezultate bune în sport. Îl ador pur şi simplu! Cu fiece zi, mă îndrăgostesc de el tot mai mult.

>> Zeama şi mămăliga sunt specialităţile casei noastre şi toţi prietenii noştri de aici au gustat – de câteva ori deja! – din aceste bucate naţionale. Îmi place să gătesc zeama după o reţetă de-a mamei, cu verdeţuri de-ale noastre. Leuşteanul este o raritate aici.

>> Talentul este dat de la Dumnezeu ca o posibilitate de a-ţi demonstra capacităţile şi iscusinţa căpătată în meseria pe care o practici zi de zi.

>> Dragostea noastră este adevărată. Ea este sursa noastră de inspiraţie, de încredere şi de bunăstare.

>> Ferice de omul care dimineaţa se duce cu drag la serviciu, iar seara se grăbeşte să ajungă cât mai curând acasă.