Viaţa lor în epoca noastră. Iurie Roşca

politician, vicepreşedinte al Parlamentului, 44 de ani

>> Am fost întotdeauna iubit de unii şi detestat de alţii. Mi se pare firesc pentru cineva care are personalitate să aibă şi adepţi, şi duşmani. Iar această simetrie m-a făcut să învăţ ca nici admiraţia sau laudele să nu mă ameţească, nici ura sau atacurile să nu mă descurajeze. Câţi mă iubesc acuma n-aş putea să vă dau o cifră relevantă, deşi uneori se insinuează că aş fi detestat mai abitir decât oricând. Nu e adevărat, sunt urât de aceiaşi câţiva foşti demnitari compromişi, pe care am contribuit să îi debarcăm de la guvernare, şi de câţiva gazetari care m-au vândut anume acestor foşti demnitari cu nişte ani în urmă, atunci când au priceput că un ziarist cu o oarecare notorietate publică se poate prostitua aproape onorabil, comercializându-şi sufletul.

>> Îl respect pe preşedintele Voronin pentru calităţile de bărbat de stat pe care le are şi care prevalează asupra neajunsurilor. Iar când văd cine se erijează în postura de inamici publici ai preşedintelui, de cele mai multe ori aceştia fiind nişte figuri compromise, corupte şi străine intereselor noastre naţionale, foşti guvernanţi care astăzi se complac în postura de opozanţi, în mod firesc respectul meu faţă de el creşte. Parafrazând, putem zice: spune cine îţi sunt duşmanii ca să îţi spun cine eşti. Duşmanii lui Voronin îl onorează. Raportarea la ei se constituie într-un argument în plus pentru prietenia noastră.

>> În actuala politică de la Chişinău mă deranjează proştii.

>> E neserios să se vorbească în Republica Moldova despre un aşa-numit succesor. Până la alegerile din 2009 mai sunt doi ani. După ce se va vedea cine şi cum va intra în viitorul Parlament, doar atunci când se va constata ponderea fiecărei formaţiuni politice, se va putea aborda astfel de subiecte. Până atunci eu nu mă ocup de împărţitul blănii ursului din pădure.

>> Dumnezeu are grijă de fiecare dintre noi. Dar vorba populară zice bine că Dumnezeu dă, dar în traistă nu pune. E o invitaţie la efort personal, la hărnicie ca mijloc de atingere a unui scop râvnit. Dumnezeu are grijă să ne iubească atât de mult, încât ne lasă libertatea de a bascula între bine şi rău, fiecare dintre noi urmându-ne calea spre capătul vieţii cu propria zestre. Iar zestrea se constituie din fapte. El ne-a dăruit libertatea de gândire şi acţiune, tot El lăsându-ne poruncile. Cuvântul-cheie în cele zece porunci este „Nu”. Adică Dumnezeu ne învaţă ce NU avem dreptul să facem. E tocmai ce nu vrea să audă omul modern. Sacralizarea libertăţii nelimitate a fost şi rămâne cauza tuturor marilor tragedii ale istoriei, inclusiv teroarea roşie, dar şi a crimelor ordinare comise de cei care cred că pot scăpa nevăzuţi dacă nu au martori în momentul săvârşirii ei. Doar raportarea la Dumnezeu face din om o fiinţă cu adevărat morală şi responsabilă. Asumarea condiţiei de creatură făcută de Creatorul care a instituit Legea morală ordonează viaţa societăţii şi relaţiile între oameni. Aşa cred din toată inima. Şi mă bucur că nu sunt singur, ci împreună cu toată familia mea creştin-democrată din ţară şi de pe continent. Ca să parez cumva ironiile cinicilor, îi expediez să discute cu, să zicem, Hans Gert Poettering, preşedintele Parlamentului European şi creştin-democrat german sau cu orice alt lider european din familia noastră. Vă mai amintiţi de răspunsul lui Bush-fiul dat în timpul campaniei electorale? „Cine e principalul dvs. consilier?”, a fost întrebat acesta la o conferinţă de presă. „Iisus Hristos”, a răspuns fără ezitare viitorul preşedinte al celui mai puternic stat din lume. Cred că noi trebuie să reînvăţăm, după o lungă perioadă de ateism, să ne raportăm corect la Tatăl ceresc. Deci, cum se zicea înainte, să fim cu frică de Dumnezeu şi cu ruşine de oameni.

>> Bill Gates este genial, bogat şi mai ales util omenirii. Cu toţii suntem beneficiarii invenţiilor lui. Aş zice să-l facem cetăţean de onoare al Moldovei, poate ne ajută să ieşim din criză jertfind o parte din averea lui pentru consolidarea situaţiei economice de la noi. Cunoaşteţi piesa aia a grupului TAXI, în care eroul liric visează să vină americanii sau măcar japonezii să facă reforma, iar între timp beneficiarii reformei să stea frumuşel congelaţi până trece greul tranziţiei?

>> Premiile Oscar se decernează ca să rămânem uimiţi de splendoarea unui eveniment monden internaţional fără pereche. Frumos, ca-n filme.

>> Uniunea Europeană e comunitatea de state unde va ajunge şi Republica Moldova foarte curând. De ce? Fiindcă avem toate premisele pentru asta şi vom lucra din inimă şi neobosit pentru a realiza acest scop.  E o mare fericire totuşi să fii angajat în acest proces. Din obiect al terorii istoriei am ajuns şi noi subiect al istoriei, pe care o facem cu propriile mâini.

>> Ribbentrop şi Molotov sunt vinovaţi de problema vizelor pentru România.

>> Prietenia rezistă în timp. Vorbesc nu doar din auzite, am prieteni de-o viaţă.

>> Dragostea e cea care dă rost şi frumuseţe vieţii. Atât de puternic este sentimentul încât tot ce s-a putut spune despre el s-a spus până la mine. Eu doar am fericirea să îl trăiesc.

>> În tinereţe visam să studiez un număr enorm de cărţi, fascinaţia lecturii fiind cea mai puternică stare pe care o trăiam. Aventura spirituală, plonjarea în lumi necunoscute, obsesia cunoaşterii cuprind sufletul oricărui tânăr dornic să se dumirească ce e de capul lui. Sunt fericit peste ani că am rămas acelaşi bibliofil incurabil. De aceea nu îmbătrânesc.

>> Duminicile îmi place să fiu cu familia. Casa, cărţile, mezina constituie un refugiu necesar pentru unul ca mine. Le duc dorul, deoarece de obicei duminica am activităţi politice, reuniuni, întâlniri cu alegătorii etc.

>> Copiii sunt bucuria familiei noastre. Sunt fericit. Şi mă gândesc cu groază cât le e de greu celor care nu îi au. Încerc din propria experienţă jocul de cuvinte care zice că, de regulă, părinţii vor să aibă copii, nu copii. Uneori vrem să ne semene mai mult decât ar fi cazul.

>> Anonimatul este uneori condiţia eroului care se jertfeşte altfel decât eroul romantic. El îşi asumă sacrificiul ca o necesitate, fără a râvni la gloria postumă.

>> Omul e fericit când are prieteni, familie, ţară, scop.

>> Banii aduc fericire şi nefericire. Depinde. Dacă tu stăpâneşti banii, poţi fi fericit, dacă banii te stăpânesc pe tine, s-ar putea să ajungi nefericit.

>> Timpurile noastre sunt frumoase. De ce? Pentru că sunt ale noastre, iar viaţa e trăită o singură dată.

>> Niciodată în viaţă nu am crezut că voi ajunge să apar în revista „VIP magazin”. Vai, dragă, ar reieşi că sunt şi eu cumva un fel de VIP? Ce mişto!