Veaceslav Untilă. În politică, poţi veni de oriunde

Deputatul Veaceslav Untilă, despre care am fi vrut să aflăm mai multe şi pe care l-am şi rugat să deschidă nişte paranteze, a scris de ceva vreme o carte. Nu despre viaţa lui, nici despre bandiţii pe care i-a prins cât a fost poliţist, nici despre cum e să locuieşti pe o strada cu un nume ciudat – “Vasile Cheltuială”. A scris o carte despre putere şi despre petele aruncate de aceasta în ochii cetăţenilor. Nu îi facem recenzie operei, Doamne fereşte! Chit că de acest lucru s-au ocupat cei care i-au şi interzis cartea în librării. De un lucru însă suntem siguri şi afirmaţia îi aparţine: în politică, poţi veni de oriunde. Dle Untilă, ne-aţi rugat să vă lăsăm interviul intact. Aşa am şi făcut, fără a împroşca nişte mici pete verzi în discuţia noastră galbenă (sau oranj?).

Dle Untilă, a devenit o modă ca deputaţii să scrie cărţi. Opera Dvs., „Petele negre ale guvernării roşii” însă spre deosebire de cea a dlui Stepaniuc, a fost interzisă în librării. Cine a avut de suferit mai mult: buzunarul Dvs., principiile sau imaginea?

Un deputat care scrie cărţi este mai curând o excepţie de la regulă. Eu am scris cartea la care vă referiţi înainte de a accede în Parlament, fiind în opoziţie. Am relatat în ea despre erorile şi ororile regimului comunist de la noi. Probabil, din acest motiv dl Stepaniuc a dat indicaţii să fie retrasă cartea din biblioteci. Oricum, cred că mai mult a avut de suferit guvernarea, căci, interzicând o carte a unui deputat de opoziţie, şi-a demonstrat factura totalitaristă. Iar noi ştim cu ce se soldează guvernările totalitariste, ce interzic anumite cărţi – falimentul lor este inevitabil.

 Apropo de imagine, ştiţi care este imaginea Dvs. de politician?

Asta ar trebui să o spună cei care mă apreciază. Riscând să fiu acuzat de lipsă de modestie, presupun că sunt un politician incomod puterii, din vreme ce cartea mea a fost retrasă din biblioteci. Am lucrat şi continuu să lucrez asupra imaginii lui V. Untilă ca politician, care a fost şi este consecvent în ceea ce spune şi în ceea ce face.

Cum aţi ajuns de la poliţie în politică? Există vreo deosebire între aceste două sfere ale vieţii publice?

În politică poţi veni de oriunde. Important e să fii ghidat de intenţii nobile şi să corespunzi rigorilor pe care le impune această activitate.

Dacă vi s-ar propune acum funcţia de ministru de Interne, aţi accepta? Ce aţi schimba în Legea despre poliţie?

Nu poţi intra de două ori în aceeaşi apă, vorba filozofului. Cu timpul, se schimbă lucrurile, se modifică criteriile, evoluează oamenii.  Poliţia nu trebuie politizată, iar pentru ca o lege să funcţioneze bine, ar trebui schimbaţi cei care nu respectă litera acestei legi.

Se observă, în ultimul timp, o tensionare a relaţiilor din partidul Dvs. Unii comentatori spun că abia aşteptaţi să îl decapitaţi pe Urechean, la fel cum aţi procedat şi cu Braghiş. Ce este adevărat aici şi ce aduce mai mult a bârfă?

Comentatorii serioşi se ocupă de lucruri mai importante, decât de scormonirea dedesubturilor unui partid. Vă amintesc, totuşi că Braghiş s-a retras din Alianţa „Moldova Noastră” din proprie dorinţă. El se vedea în cadrul AMN doar în postul de preşedinte, post care i-a revenit prin vot lui S. Urechean. Asta a fost decizia majorităţii, iar cei care nu au fost de acord, au plecat. Cât priveşte afirmaţiile despre o presupusă rivalitate dintre mine şi dl Urechean, acestea sunt plăsmuirile oponenţilor noştri politici. Multora le-ar conveni tensionarea situaţiei interne din AMN, dar degeaba se ostenesc.  

Cât costă azi Untilă fără Urechean?

Tot atât cât şi Urechean fără Untilă. AMN este o echipă şi noi suntem uniţi de un scop – înlocuirea guvernării comuniste cu o guvernare democrată.

Cine dă tonul în formaţiunea liberală? Ce părere aveţi despre faptul că Dumitru Braghiş îşi face un partid nou? Veţi mai intra în coaliţie cu el?

Într-o formaţiune cu adevărat liberală, tonul îl dă ideea liberală. Altfel zis, valorile care sunt împărtăşite în cadrul partidului. Ambiţiile şi interesele personale ale fiecăruia trebuie să fie subordonate ideii şi scopului comun. Fără o asemenea condiţie, un partid se transformă într-un bazar. Nu ştiu ce o să iasă din intenţia lui D. Braghiş de a încropi un partid, deoarece aşa-zişii lui camarazi au şi început deja să-l părăsească.
 
 Ce rol are azi opoziţia în R. Moldova? În general, există sau nu opoziţie la noi?

Opoziţia oriunde şi oricând a avut şi are rolul de a analiza, de a critica erorile guvernanţilor şi de a veni cu propuneri şi cu soluţii de alternativă. Luând în considerare faptul că cel puţin un partid – Alianţa „Moldova Noastră” – întruneşte aceste criterii, putem afirma că există opoziţie adevărată în Republica Moldova.

Care este rostul fracţiunii Dvs. în Legislativ? Poate ea să schimbe situaţia existentă?

În condiţiile în care guvernarea comunistă este asistată de partenerii de coaliţie din 4 aprilie, acest lucru este cam greu. Cu toate acestea, publicul e bine informat despre iniţiativele deputaţilor AMN, interpelările şi proiectele de legi propuse de către noi spre adoptare în plenul Parlamentului.

Ţine cont preşedintele Voronin de replicile deputatului Untilă?

Este o întrebare tocmai bună pentru interviul dumneavoastră cu dl V. Voronin.

Ştiaţi că lumea în teritoriu este dezamăgită de faptul că nu v-aţi onorat promisiunile, chiar şi cele legate de computerizarea sediilor PL?

De câţiva ani, mă întâlnesc în fiecare săptămână cu oamenii din teritoriu. Sunt la curent practic cu toate problemele care îi frământă. Cred că întrebarea de mai sus are la bază o informaţie denaturată pe care întâmplător aţi contactat-o.  

Este adevărat că faceţi parte din Liga Masonilor?

Dacă da, aş vrea să ne spuneţi cum ajută sau cum dăunează această mişcare mondială, la integrarea noastră în Europa? Dacă nu, de unde a apărut această bârfă? Dacă aş încerca acum să fac unele presupuneri despre originea şi posibilul emiţător al acestor bârfe, aş putea provoca o altă bârfă. Şi o asemenea îndeletnicire îmi displace.


Unde va fi locul Dvs., odată ajunsă ţara noastră în Europa?

La drept vorbind, pe mine mă interesează mai mult rolul, decât locul. Dacă Republica Moldova va reuşi să se integreze în Uniunea Europeană, vreau să fiu cât mai util în acest proces. Astfel îmi voi realiza în mare parte scopul pe care mi l-am propus implicându-mă în activitatea politică.

Mi-aţi declarat, odată, că munca de parlamentar este destul de grea, că aveţi de citit foarte mult. După un an de deputăţie, v-aţi mai revenit din oboseală? Care este programul deputatului Untilă?

Într-o ţară săracă, precum e Moldova, un ales al poporului nu poate să nu fie împovărat de griji. Programul unui deputat este foarte încărcat, cu atât mai mult, cel al unui preşedinte de comisie parlamentară. Uneori, nici nu am timp măcar să iau masa.
Dar mi-am asumat conştient această responsabilitate şi nu cred că face să mă plâng.

Câţi bani câştigaţi şi câţi cheltuiţi? Ce avere aveţi?

Cheltuiesc exact cât câştig. Nici mai mult, nici mai puţin, din păcate. Veniturile mele sunt absolut transparente şi de acest lucru se poate convinge oricine îmi va consulta declaraţia anuală pe venit, care nu constituie un secret de stat. Dar pentru mine cea mai mare avere este familia mea: soţia, cele două fiice, nepoţelele. Sunt înconjurat de flori.

Aveţi afaceri sau... la fel ca toţi funcţionarii...

Calitatea de deputat este incompatibilă cu oricare altă activitate remunerată şi eu respect această prevedere a legislaţiei. Cât priveşte „mâinile curate”, din câte ştiu, nu toţi funcţionarii s-au declarat astfel, ci doar unii politicieni. Acum aceşti politicieni, pe lângă „mâinile curate”, mai au şi o reputaţie proastă.

Ce veţi face mâine?

Mă voi strădui să nu las treburile de mâine pe poimâine. Sunt o persoană ordonată şi trebuie să le reuşesc pe toate. Sunt mulţumit atunci când reuşesc să fac mai multe lucruri, decât îmi proiectez cu o zi înainte.

Cum veţi gândi mâine?

Voi gândi în stil liberal, fireşte. Mâine mă voi gândi probabil la ziua de poimâine. Tot aşa cum azi mă gândesc deja la ziua de mâine. Trebuie să fim cu gândul spre viitor. Mai rău e de cei care stau cu gândul la trecut. Din păcate, de ăştia avem încă mulţi, inclusiv în Parlament. Anume asta ne ţine pe loc. Gândirea la timpul trecut înseamnă stagnare.

Vă vedeţi cumva în afara Politicii şi a Parlamentului?

E mai simplu să fii în afara Parlamentului, decât în afara politicii. Odată intrat în politică, eşti atras de mrejele ei, de provocările ei. Cu Parlamentul însă e altceva. Dorinţa de a accede în Parlament nu trebuie să fie un scop în sine pentru un politician. Parlamentul e locul care îţi oferă tribuna şi posibilităţile de a-ţi promova ideile şi de a-ţi atinge adevăratele scopuri politice. Mai devreme sau mai târziu, timpul ne face pe toţi să ne retragem din activităţile noastre. Dar pentru mine acest timp e încă departe. Vreau să fiu un actor activ pe scena politică. Şi sunt abia la început…  

Ce face familia Dvs.?

Familia mea a fost şi este sprijinul meu de nădejde. Soţia educă nepoţelele şi îmi ajută şi mie. Este apreciată la serviciu ca un bun economist, dar eu consider că, în acelaşi timp, ea şi-a făcut o carieră nu mai puţin frumoasă – cea de mamă şi de soţie.     

Ileana Rusu