Valeriu Guma despre „regimul” care-i dă aripi şi putere

Prima dată am făcut cunoştinţă cu familia omului de afaceri şi a deputatului democrat Valeriu Guma prin intermediul Danielei, fiica mai mare, într-un proiect în care vorbeam despre tinerii noştri plecaţi la studii peste hotare. Îndrăgostită de Londra, Daniela îşi dorea, totuşi, să revină acasă.

La acea vreme, Valeria, cea de-a doua fiică, numită în cinstea tatălui, era pasionată de tenis de cîmp şi visa la o facultate, tot în Anglia. Bănuim că Valeriu Guma şi-ar fi dorit să aibă şi un moştenitor, însă Dumnezeu şi soţia Victoria i-au dăruit tot o fată, pe Gabriela, care îi seamănă leit. Sînt o familie mare, frumoasă, modernă, unită. ... Ne adunăm în jurul mesei, la un ceai cu vanilie şi lămîie, în atmosfera caldă a casei. Gabriela ne cîntă ceva din Beethoven. Aşa aflăm despre pasiunile fiecăruia: dna Victoria e pasionată de sport şi dansuri, Daniela – de yoga, Valeria a rămas fidelă tenisului, iar dl Valeriu e un vînător cu stagiu. Vorbim despre viaţă, afaceri şi politică, 7 aprilie, Londra, moldoveni plecaţi peste hotare, despre modul sănătos de viaţă, prieteni şi patriotism.

Dle Guma, cum vă veţi descurca cu trei gineri?
Sînt foarte gelos. Să se gîndească ei cum se vor descurca cu mine.

Dar cum le intraţi în voie la patru femei? Reuşiţi să faceţi faţă „matriarhatului”?
Matriarhatul în casa mea nu este un regim autoritar, ci un „regim” care îmi dă aripi şi putere. Cine cunoaşte fetele mele, cu siguranţă, va fi de acord cu mine. Cea mai mare dorinţă este să le văd fericite.  

Ce apreciaţi cel mai mult la soţia şi fiicele dvs.?
Faptul că pot deosebi binele de rău şi adevărul de minciună. Victoria mă cunoaşte mai bine decît oricine şi ştie exact de ce am nevoie. M-am îndrăgostit de ea pentru că era foarte frumoasă. Mă iubeşte, mă susţine si mă încurajează. Cel mai tare o apreciez pentru faptul că mi-a dăruit trei fete. Este sociabilă, primitoare, a ştiut cum să creeze o atmosferă plăcută în casă. Daniela este gingaşă, frumoasă, înţeleaptă şi cu bune calităţi organizatorice. Valeria este o domnişoară fermecătoare, încrezătoare în forţele proprii şi cu un simţ al luptei pentru adevăr. Gabriela e dulceaţa tatei! Important e că soţia şi fiicele mele cred în mine, iar eu pot doar să le iubesc.

În ultimii ani, v-aţi confruntat direct cu guvernarea comunistă. În ce mod au avut de suferit afacerile şi cariera dvs.?
Pot să constat, cu regret, avînd în vedere tradiţiile politicii moldoveneşti - să fii un om politic nu este deloc uşor. În ultimii opt ani, fiind în opoziţie, guvernanţii s-au străduit să-mi creeze dificultăţi în derularea afacerilor, să-mi ştirbească imaginea, inventînd diverse acuzaţii. Am fost nevoit să transfer unele afaceri peste hotare. Dar niciodată nu am avut de gînd să plec din ţară, pînă la urmă, nu am vrut să satisfac plăcerea celor care m-au impus. Sînt ferm convins că viitorul meu şi al familiei mele aparţine ţării natale.

Cum credeţi că vor evolua lucrurile pentru formaţiunea din care faceţi parte, Partidul Democrat şi pentru dvs. personal? Ce prognoze aveţi pentru anul politic 2010?
Partidul Democrat este singura formaţiune politică în care am activat. Timp de mai bine de 12 ani, împreună cu colegii mei, am avut scopul să aducem tradiţii noi în politica moldovenească, pentru a consolida statul Republica Moldova. Probabil că în 2010 vom avea alegeri parlamentare anticipate, la care Partidul Democrat, sînt convins, va obţine un mandat de încredere important din partea populaţiei, ceea ce-i va permite participarea la guvernare şi asigurarea stabilităţii politice şi apărarea valorilor social-democrate.

Sînteţi prieten cu Dumitru Diacov sau e vorba doar de un parteneriat politic?
Ne cunoaştem de foarte mulţi ani şi pot spune că sîntem buni prieteni. Este o personalitate cu principii, un om deştept şi cu o mare experienţă în politică. A sprijinit, necondiţionat, foarte multă lume şi niciodată nu a pretins la favoruri.

Cînd a plecat Vlad Filat, aţi fost pus în situaţia să alegeţi cu cine să rămîneţi?
Nu. Filat ştia poziţia mea şi nici nu mi-a propus niciodată să merg cu el. Cunoşteam ce stă la baza deciziei lui de a părăsi Partidul Democrat. Pînă la urmă, e alegerea fiecăruia.

În general, cît de bine se pot împăca politica şi afacerile?
Am făcut tot posibilul, şi sper că am reuşit, să nu am duşmani, nici în politică, nici în afaceri. Cînd a fost necesar, am reuşit să le separ, rămînînd în afaceri doar în calitate de acţionar şi investitor, ceea ce mi-a permis să mă concentrez pe deplin asupra activităţii politice.

De unde au apărut atît de mulţi oameni bogaţi în ţara noastră? Este un lucru ruşinos să fii om înstărit în Moldova?
O ţară nu poate fi bogată fără oameni bogaţi. Cetăţenii noştri au demonstrat calităţi deosebite pe parcursul multor perioade istorice, ceea ce le-a permis şi pe timpuri grele să-şi facă o afacere şi să-şi asigure o viaţă decentă.

Cum credeţi, oamenii de afaceri, care au beneficiat de sprijinul puterii în toţi aceşti ani, au fost alături de comunişti din lipsă de alternativă, protejîndu-şi afacerile sau din alte motive?
La noi, noţiunea de om de afaceri este una foarte lărgită. În această categorie au intrat multe persoane dubioase, care s-au ocupat mai mult de „combinaţii” decît de afaceri, de exemplu, cum să preiei afacerile altora sau să le distrugi. Aici trebuie să facem diferenţa. Dacă cineva şi-a construit businessul de-a lungul anilor, e firesc să-ţi doreşti să-l protejezi. E una cînd venea o scrisoare de la dl Stepaniuc, în care se solicita ajutor pentru o casă de copii şi alta cînd se punea în funcţiune inspectoratul fiscal şi centrul de combatere a corupţiei, o maşinărie ce a distrus destine.

În ce măsură criza v-a afectat afacerile? Ce-i sfătuiţi pe cei care şi-au pierdut business-urile sau sînt pe cale de a le închide? Cum pot supravieţui?
red că este mai puţin importantă părerea mea despre motivele crizei mondiale, dacă mi-a afectat sau nu afacerile decît ceea ce noi, în calitate de politicieni, încercăm să facem pentru a diminua efectele recesiunii asupra ţării şi populaţiei. Aici pot să vă asigur că acţiunile întreprinse de Alianţa pentru Integrare Europeană vor permite soluţionarea efectelor crizei cît mai curînd posibil. De fapt, nu există o reţetă unică „anti-criză”. Este important să se analizeze situaţia la rece, foarte calm. Categoric, în aceste timpuri grele, trebuie să ştii să-ţi menţii echipa. Crizele vin şi se duc, pe cînd managerii sînt cea mai importantă investiţie într-o afacere.

Care ar putea fi, în opinia dvs., domeniile profitabile în viitor?
După mine, un viitor prosper în Moldova îl are domeniul agriculturii, în special, va fi în creştere cerinţa pe piaţa produselor ecologice şi, după modificările în legislaţia ţărilor europene, se deschide o perspectivă în ramura creşterii şi prelucrării tutunului. Avem oamenii, tradiţii, ne lipsesc tehnologiile avansate şi climatul investiţional normal. Moldovenii care lucrează peste hotare şi-au luat apartamente, maşini, investind banii în obiecte care de-a doua zi au început să le aducă pierderi, în loc să le aducă venit. Toate ţările, care au trecut prin ceea ce trece astăzi Moldova, mă refer la fenomenul de migraţie a forţei de muncă, au canalizat remitenţele spre economia reală, pe cînd noi - doar spre consum.

Oamenii noştri nu au  curajul de a investi într-o afacere la ei acasă, neavînd garanţia că vor activa într-un mediu de afaceri loial şi cu o justiţie funcţională. De aceea, e de datoria noastră să asigurăm condiţii favorabile pentru investiţii, atît pentru cetăţenii noştri, cît şi pentru potenţialii investitori străini.

Este posibil ca PCRM să revină la guvernare?
Eu cred că nu depinde de comunişti, ci de noi, actualele forţe politice de la guvernare. Nu poate reveni la putere un partid care a condus defectuos ţara timp de opt ani şi care a adus-o într-o situaţie deplorabilă. Comuniştii au avut posibilitatea să aducă
bunăstarea în ţară, avînd în vedere lunga perioadă de guvernare, atmosfera şi condiţiile din regiune, unde toate ţările vecine au înregistrat în acest timp o creştere economică, volumul remitenţelor trimise în ţară. Nimic din toate acestea n-a fost valorificat. De aceea, nu trebuie să repetăm greşelile vechi, trebuie să fim  pragmatici şi să păstrăm relaţiile cu ţările vecine, mai ales cu România şi Federaţia Rusă. Dacă noi credem că cineva se va certa cu Rusia din cauza R. Moldova, fie că e vorba de SUA sau Uniunea Europeană, ne înşelăm amarnic.

Vînătoarea este pentru dvs. hobby, adrenalină, companie bună, menţinerea relaţiilor?
Sînt un vănător pasionat. Probabil, acest lucru mi s-a transmis prin generaţii. Ceea ce-mi place cel mai mult la o vînătoare, nu este faptul ce trofee obţin, ci posibilitatea de a mă detaşa, măcar pe un timp foarte scurt, de toate problemele pe care le am.

Ne rupem cu greu de la subiectele politice ca să trecem la cele de familie, la fel de interesante. Victoria şi Valeriu Guma sînt împreună de 25 de ani. Îşi aduc aminte cu haz de prima lor întîlnire. Ambii veniseră la oftalmolog. Dar din clipa în care o văzuse, privirile lui Valeriu se limpeziră pe loc şi ceru imediat numărul de telefon al acelei domnişoare frumoase şi stilate. L-a obţinut cu greu - Victoria cedase numai datorită „presiunilor” din partea dlui doctor. Ea era orăşeancă, care îşi petrecea vacanţele la Lacul Comsomoliştilor, cu gaşca de prieteni, el – venit de la Peresecina, Orhei, un tînăr ambiţios, gata să se ia cu viaţa de piept. Mai ales după ce şi-a pierdut tatăl la vîrsta de patru ani, Valeriu a învăţat mult prea devreme toată „matematica” vieţii.

Dl Guma: Am avut parte de o copilărie frumoasă. Cea mai mare lecţie pe care am însuşit-o de la părinţi este că binele este răsplătit cu bine. Pentru asta le mulţumesc. Le sînt recunoscător şi pentru faptul că m-au adus pe lume, de la o vîrstă fragedă am înţeles că viaţa nu este o glumă.

Victoria, cine şi ce responsabilităţi are în casă?
Dna Guma: Casa singură ne dictează cine şi pentru ce este responsabil. Însă lucrul cel mai important pentru noi e să-i asigurăm liniştea cuvenită şi s-o păstrăm mereu curată.

Cine are grijă de labrador?
Dna Guma: Deşi Cester i-a fost dăruit Valeriei, la moment de el are grijă, în mare parte, Gabriela. Şi căţelul e cel mai fericit cînd merge cu ea la plimbare în parc.

Aţi visat să aveţi trei fete?
Dna Guma: Mi-am dorit o fiică încă pînă a mă căsători. După, eram de acord ca Dumnezeu să-mi dăruiască şi un băieţel. Dar să nasc trei fete – nici să cred, nici să visez.

Ce a contat cel mai mult în relaţia dvs. cu fetele?
Dna Guma: Sinceritatea şi prietenia. Obişnuiesc să discut cu ele de la egal la egal, căci multe şi de toate trebuie să cunoască o fată. Nu am avut un model de educaţie, le-am crescut în spiritul în care şi eu am fost educată de părinţi, care, oameni simpli fiind, s-au străduit să-mi răsădească cele mai bune calităţi. Ca orice mamă, şi eu cred că copiii mei sînt cei mai buni, frumoşi, inteligenţi, ordonaţi şi valoroşi. Fetele mă fac să fiu cea mai fericită.

... Un moment interesant pe care l-au trăit cu toţii a fost plecarea Danielei la liceu. După ce a făcut opt ani la „Prometeu”, soţii Guma au decis că e timpul ca fata lor să-şi continue studiile peste hotare. Au ales Marea Britanie de principiu, pentru valorile promovate de sistemul educaţional britanic. Practic, Daniela a fost printre primii tineri din Moldova care au început să înveţe peste hotare. Nimeni din Moldova, în acea perioadă, însă, nu a putut să-i consulte şi mai ales să le ofere o informaţie veridică despre instituţiile de învăţămînt din Londra. Au apelat la o agenţie specializată din Moscova. Însoţită de tata şi de reprezentantul agenţiei, Daniela a susţinut mai multe examene de admitere de la cîteva licee londoneze.

De ce aţi hotărît să vă daţi fiicele la studii în Marea Britanie?
Dna Guma: Nu a fost o decizie simplă, mai ales din punct de vedere psihologic. Dar am considerat că obţinerea unei diplome de nivel internaţional le va permite fiicelor să-şi asigure o posibilitate în plus de a avea un viitor stabil.

Daniela Guma: Totul se întîmpla în 2001. Ţin minte că trebuia să alegem între un liceu mixt şi unul de fete, unde urma să înveţe Lourdes, fiica Madonnei.

Tata a fost de părere că trebuie să învăţ într-un liceu mixt şi să mă dezvolt multilateral. Au fost ani de „cazarmă”. M-am acomodat mai greu, pentru că englezii nu obişnuiau să lege prietenii cu străinii, o perioadă puteam să comunic cu cei de acasă numai sîmbăta şi duminica. Iar pe an ce trecea, fusta noastră de la uniformă se lungea cu cîţiva centimetri... La absolvire, purtam fuste aproape pînă în pămînt. A fost o perioadă extrem de frumoasă din viaţa mea.

Apoi, ai făcut business şi administrare, tot la Londra. Între timp, s-au mai deschis minţile şi hotarele şi foarte mulţi tineri de-ai noştri au plecat la studii în străinătate. Cîţi dintre ei crezi că se vor întoarce acasă? Are de gînd „tineretul de aur” să muncească la el în patrie?
Daniela: Cred că majoritatea îşi doresc să vină acasă. Şi dacă nu se întorc imediat după absolvire, rămîn peste hotare doar pentru a acumula experienţă, noi cunoştinţe şi a-şi face relaţii. Mulţi dintre ei lucrează în sistemul financiar-bancar, fonduri de investiţii şi sînt foarte apreciaţi. Personal, mă văd muncind în Moldova. În acest sens, sînt o patriotă adevărată şi atunci cînd a fost vorba de exprimarea votului, întotdeauna mi-am făcut datoria de cetăţean. Aşa am fost crescute în familie. Tata a avut multe ocazii de a pleca din ţară, dar nu a făcut-o niciodată. Şi sînt convinsă că în viitorul apropiat ţara noastră se va dezvolta foarte mult.

Valeria, sora mai mică, a făcut acelaşi liceu ca şi tine şi astăzi este studentă la politică şi limbi străine la University College of London. Cum se simt, în general, moldovenii în inima Albionului?
Daniela: Am stat în Marea Britanie opt ani şi m-am simţit foarte bine acolo. În ultimii ani, am locuit aproape de Hyde Parc, unde mă plimbam deseori. Bine, am avut o viaţă studenţească activă, aveam planuri pentru fiecare week-end, mergeam la muzee, musical-uri, cluburi. Îmi plăceau întîlnirile cu moldovenii, pe care le organiza Mariana Durleşteanu, ambasadorul de atunci al R. Moldova la Londra. Erau extrem de interesante şi utile. De fiecare dată invita oameni de afaceri, investitori englezi şi moldoveni din diasporă.

Cum au reacţionat tinerii moldoveni de la Londra cînd au aflat de evenimentele din 7 aprilie?
Daniela: Au fost evenimente de neuitat. În acea perioadă mă aflam acasă, în vacanţa de Paşti. Deşi prin intermediul internetului, am văzut reacţia şocantă a moldovenilor din Londra, dar şi enorma dorinţă de a fi acasă, cît mai uniţi, pentru a-şi sprijini patria. 7 aprilie este ziua care a schimbat mersul istoriei în Republica Moldova, este punctul de plecare a unei noi generaţii de oameni politici, fideli unor principii democratice, care au reuşit în condiţii extrem de dificile să preia puterea şi să formeze o coaliţie democratică de guvernare.

... Nu ai cum să nu le admiri cumsecădenia, buna creştere, pe care tot mai rar o întîlneşti. Puteţi să vă imaginaţi tinere de astăzi fără fiţe? Iată un cuvînt care cît de tare nu ar vrea să se lipească de ele, nu are cum. Nu în ultimul rînd, la ei în casă nu s-a vorbit niciodată de conflict de generaţii, sînt de părere că – practic – fac parte din aceeaşi generaţie. Vîrsta nu contează pentru familia Guma, contează doar omenia şi dragostea. Se simt bine împreună, îi relaxează locurile şi oamenii dragi, cărţile şi zăpada bună pentru ski, un prînz împreună sau o seară cu prietenii.

Text de Rodica TROFIMOV. Fotografii: www.fotoroom.md