Sanda şi Vlad Filat

El face politică, ea – psihologie. Lui îi place pescuitul, iar ei – lecturile. Ambii sînt pasionaţi de grădinărit şi de bucătăria chinezească. De cînd însă politica a început să acapareze din ce în ce mai mult timp şi teritoriu din viaţa cuplului Sanda şi Vlad Filat, ei doi au învăţat să guste şi din altfel de „bucate”.

Ale politicii, care se mănîncă uneori condimentat, alteori – pe nepusă masă. Au învăţat din mers să mînuiască „beţigaşele” şi să riposteze atunci cînd o „mîncare” sau alta n-a fost preparată întocmai. Mai în glumă, mai în serios, liderul Partidului Liberal Democrat din Moldova preferă propriul meniu din politica moldovenească. Într-un timp relativ scurt, Vlad Filat a reuşit, cu forţă personală de convingere, să creeze unul dintre cele mai puternice partide de opoziţie din Moldova. Pentru că am vrut să aflăm care sînt celelalte „ingrediente” importante din viaţa politică, dar şi personală a cuplului Sanda şi Vlad Filat, i-am invitat la un ceai şi la o şedinţă foto, în care Sanda a probat imaginea anilor ’60, cu coafuri un pic ridicate şi ţinută a la Jacqueline Kennedy, iar dl politician nu a făcut decît să se conformeze (exact pentru o oră) ideii noastre. Timp în care am reuşit să vorbim despre dragoste şi fidelitate, politică şi mituri, tradiţii şi fericire în patru.

Dle Filat, la şedinţa foto nu v-aţi pus cravata...

Port cravatele cu plăcere, de la caz la caz. În campania locală din 2007 am optat pentru o imagine fără cravată, pentru ca să fiu aşa cum am fost la întîlnirile mele cu chişinăuienii. Azi m-am simţit mai confortabil fără cravată...

Reuşiţi să uitaţi de politică, măcar pe cîteva secunde, atunci cînd sînteţi acasă?

Pe cîteva secunde, da. Ceea ce fac acum înseamnă implicare totală. Nu pot să închid telefonul, căci trebuie să fiu permanent în contact cu oamenii. Din păcate, ca timp, mă aflu puţin acasă. E locul unde mă simt cel mai bine şi de care îmi este dor cel mai tare. Poate altcineva are dor de a pleca undeva, eu vreau să am posibilitatea să stau mai mult acasă. Cel puţin, asta simt acum.
Sanda: Şi nu e o stare de moment. Vlad întotdeauna s-a simţit confortabil acasă. Acum, însă, altceva este prioritar pentru el şi este firesc acest lucru. Există perioade în care te dedici familiei şi casei, şi există perioade cînd te dedici lucrului. Iar în cazul lui Vlad, nu e vorba de un lucru oarecare, ci de realizarea unui vis, a unei idei nobile, frumoase şi progresive.

Faptul că aveţi un psiholog în casă, vă ajută într-un fel oarecare?

Vlad: Ei, aici trebuie să vedem cine-i psiholog în casă... Cred că noi toţi, într-o măsură sau alta, sîntem psihologi. Psihologia nu reprezintă, din punctul meu de vedere, decît înţelegerea în profunzime a fenomenelor din viaţa de zi cu zi. Sanda are un fel aparte de a fi. Mă ajută prin faptul că-mi este alături, nu prin aceea că practică psihologia.
Sanda: Îmi place foarte mult profesia mea, dar nu poţi să fii psiholog non-stop. Acasă sînt soţie şi mamă şi mă „complac” în aceste roluri. Chiar dacă ai casei sînt uneori tentaţi să mă atragă în această cursă – „păi, tu eşti psiholog, de ce te revolţi?”. Adevărul este că, deşi mă simt destul de sigură în domeniul meu de activitate, am multe de învăţat de la Vlad. El are o experienţă foarte bogată de comunicare cu oamenii şi de multe ori îi admir combinaţia dintre forţa de convingere şi flexibilitate.

Cum se împacă un Taur cu un Gemene sub acelaşi acoperiş?

Vlad: Eu zic că se împacă bine, dacă sîntem de 17 ani sub acelaşi acoperiş.
Sanda: Taurul este sub semnul pămîntului, iar Gemenii au semnul aerului, deci, ne completăm unul pe celălalt. Gemenii îl ajută pe Taur să fie mai spontan, iar Taurul îl menţine pe Gemene cu picioarele pe pămînt.

Vă aduceţi aminte de prima voastră întîlnire?

Vlad: Am întîlnit-o pe Sanda cu 2 luni înainte de a mă întîlni ea pe mine. Am văzut-o în gara de la Ungheni, cînd mergeam la studii în România. O puştoaică, tunsă băieţeşte, cu o gaşcă de prieteni. După care o urmăream cum se duce la ore, pentru că trecea prin faţa căminului în care stăteam.
Sanda: Vlad venea în vizită la colegii săi din căminul nostru şi acolo l-am văzut pentru prima dată. Prima noastră întîlnire romantică a fost la un restaurant din Iaşi, unde se cînta live la pian.

E adevărat că unii bărbaţi se tem de căsătorie?

Vlad: Nu pot să-ţi spun... la noi a fost ceva foarte firesc. De la prima întîlnire romantică în toamna lui 1991 au trecut 3 luni şi am făcut nunta. De atunci nu ne-am mai despărţit. Am făcut acest pas nesiliţi de nimeni, cum s-ar spune.

Cum aţi cerut-o în căsătorie?

Sanda: Ţin minte foarte bine momentul: eram într-un microbuz, la Chişinău, veneam acasă, din oraş. Am rămas oarecum surprinsă, dar mi s-a părut original.
Vlad: Ce eram să fac, dacă atunci nu aveam maşină? Există metode mai extravagante de a cere în căsătorie - de pe macara, de pe casă, din zbor, cu paraşuta. Eu atunci am simţit că este momentul şi atunci am cerut-o.

Ce părere aveţi despre gelozie şi infidelitate?

Vlad: Trebuie să recunosc că sînt gelos, dar dacă înainte îi puteam permite geloziei să mă controleze, acum am ajuns să o controlez eu pe ea.
Sanda: Gelozia este un sentiment distructiv pentru ambele părţi.
Vlad: Infidelitatea cred că provoacă durere.
Sanda: Ca şi atunci cînd se rupe o parte dintr-un întreg.

Cît trăieşte dragostea?

Vlad: Focul arde în anumite condiţii. Aşa şi dragostea, dacă o menţii, trăieşte.
Sanda: Cît o poţi păstra.

Cum v-au schimbat, din punct de vedere al caracterului şi al felului de a fi, apariţia copiilor?

Sanda: Copiii apar ca nişte minuni. Ei ne aduc dragostea, afecţiunea, bucuria. Cred că am devenit mai responsabilă şi mai tolerantă pe de o parte, dar mai dură pe de alta.
Mai dură în sens de leoaică gata oricînd să-şi apere puii.
Vlad: M-am simţit responsabil pentru copiii mei chiar înainte de a-i avea. Emoţiile apărute odată cu venirea lor s-au imprimat acolo, adînc în suflet şi au devenit o parte din mine. Cred că am devenit mai sensibil la durerea părinţilor în general. Rămîn răvăşit cînd văd copii bolnavi, abandonaţi, copii cu ochi trişti de bătrîni. Mă gîndesc atunci că aceasta este tragedia adevărată a ţării noastre. Aşa cum sînt copiii mei - veseli, lipsiţi de griji, cu mamă şi cu tată, aşa trebuie să fie fiecare copil. Şi dacă prin activitatea mea, de zi cu zi, voi reuşi să fac în aşa fel, ca să aduc mai multe zîmbete pe feţele acestor copii, dacă se vor întoarce mamele şi taţii acasă, pentru a le fi alături cînd se duc la şcoală, cînd plîng sau rîd, înseamnă că nu muncesc în zadar.

De unde vine forţa unui om de a mişca lucrurile înainte?

Vlad: Orice se mişcă prin multă muncă, dar mai e ceva – ori te naşti în felul acesta, de a crede şi de a merge înainte, ori nu. Asta nu se învaţă. Da, poţi să-ţi ajustezi anumite calităţi, să le dezvolţi pe altele, dar dacă nu îţi sînt date de Sus energia, caracterul, atunci n-ai cum învăţa. Şi încă ceva - ca să te mişti înainte, trebuie să ai curajul de a face primul pas.
Sanda: Impulsul vine din interior şi ţine de energia creativă a omului -  ori mergi înainte şi creezi ceva, ori dai înapoi şi distrugi (autodistrugi). Nimic nu stă pe loc.

Ce spuneţi mai uşor - „da” sau „nu”?

Vlad: Îmi vine foarte greu să spun „nu”. Iar fiecare „da” înseamnă angajare – odată spus, trebuie să te mişti pentru realizarea lui. Apropo, încă un răspuns pentru întrebarea de mai sus.
Sanda: Trebuie să recunosc că am o problemă în a le spune „nu” copiilor şi prietenilor. Dar, în general, mă bucur să le pot face pe plac.

Ce înseamnă democraţia pentru voi?

Vlad: Este un sistem în care guvernează libertatea, valoarea, cetăţeanul. Astăzi, cînd drepturile cetăţenilor R. Moldova se încalcă constant, democraţia este mai degrabă un obiectiv major decît o realitate. Este acel lucru pentru realizarea căruia luptăm în ultimii ani.
Sanda: Este libertatea de a te manifesta conform capacităţilor tale, în primul rînd. Democraţia vine atunci cînd oamenii se ascultă unii pe alţii şi respectă părerea celuilalt.

Un cuplu despre care se vorbeşte foarte mult în ultimul timp este cel al lui Michelle şi Barack Obama. Care este farmecul acestei familii prezidenţiale?

Vlad: Este un exemplu al unui cuplu de succes. Tineri, muncitori, entuziaşti – cred că toată lumea îi place.
Sanda:  Foarte mult îmi plac. Se comportă firesc, sînt sinceri şi inspiră multă încredere. Sînt oameni congruenţi – atunci cînd manifestarea exterioară este în perfectă armonie cu trăirile interioare.

Despre ce alte personalităţi politice şi istorice se discută în casă la voi?

Vlad: Discutăm despre multe evenimente şi personalităţi, despre oameni de valoare care s-au evidenţiat prin inteligenţă sau forţă interioară, sau curaj. Sînt mulţi, dar ne place în special epoca Kennedy, pentru că a adus lumii multe lucruri noi. A fost o epocă ce a schimbat mentalităţi şi a spart stereotipuri. I-am admirat întotdeauna şi pe Hillary şi Bill Clinton pentru curaj, echilibrul de care au dat dovadă şi pentru forţa pe care au demonstrat-o în depăşirea situaţiilor dificile. Cu ocazia altui interviu, ne-am amintit de Frida, pictoriţa mexicană care a avut o viaţă extrem de grea, plină de durere (fizică în special), dar care nu s-a lăsat frîntă. O adevărată luptătoare, pînă în ultima clipă a vieţii.
Sanda: Ne plac cărţile şi filmele despre oameni care s-au distins prin calităţile lor. Ceea ce realizează ei, este încă o dovadă că totul e posibil. Iar ultimul exemplu, al preşedintelui Obama, este mai mult decît grăitor.

Cînd v-aţi simţit trădat prima dată? Există trădări absolute?

Vlad: Nu pot să spun acest lucru şi sper să nu ajung în a spune că există trădare absolută. Au fost oameni în viaţa mea care s-au declarat a-mi fi prieteni, dar s-au alineat celor ce nu-mi erau prieteni. Atunci am trăit un sentiment, să zicem, nu chiar plăcut. Dar sentimentele cele mai grele cred că le-au trăit tocmai acei oameni.
Sanda: Cred că oamenii se simt trădaţi atunci cînd nu le sînt satisfăcute aşteptările. Personal, nu m-am simţit trădată pînă acum şi sper că nici nu mă voi simţi.

Ce obligaţiuni de casă are un politician?

Vlad: Măturatul în jurul casei, gătitul micului dejun... Glumesc. Chiar dacă nu mă implic direct, te rog să mă crezi că ştiu tot ce se întîmplă în casă şi prin curte. Tot ceea ce ţine de casă, o fac cu plăcere, este casa pe care am făcut-o noi, este casa noastră.
Sanda: Vlad se implică în toate, mai ales vara, dimineaţa începe cu inspecţia prin curte - aici s-a uscat un tufar, acolo s-au ofilit florile. Apoi ia foarfecele şi mai îndreaptă gazonul, coroana copacilor.

Vă place o bucătărie anume?

Vlad: Cînd eram mai tînăr, nu prea făceam diferenţe. Acum pot să spun că am început să savurez gusturile. În mare parte îi datorez asta Sandei, care este o gurmandă şi mereu explorează ceva nou. Îmi place bucătăria chinezească, arăbească, dar şi cea tradiţională, românească.
Sanda: La fel şi mie, plus cea italiană.

Cum se iau deciziile la voi în casă?

Sanda (rîde): Noi ne gîndim şi Vlad decide. Ei bine, acel care decide, acela poartă responsabilitatea mai mare.
Vlad: De obicei discutăm, cîntărim pro şi contra. Uneori, însă, lucrurile se aranjează singure, ca şi în cazul cînd trebuia să decidem dacă mergem să locuim la Bucureşti sau să rămînem la Iaşi, sau ne întoarcem la Chişinău.  
    
Dle Filat, politica este activitatea dvs. de bază din ultimii ani. Pînă la asta, aţi făcut afaceri. Dacă nu ar exista, totuşi, nici politică şi nici afaceri, cu ce v-ar plăcea să vă ocupaţi?

Cu toate că am făcut Facultatea de drept la Iaşi şi mi-a plăcut enorm materia, cred că aş putea face orice. Sînt de felul meu „constructor”. Nu în sensul de zidar, dar îmi place să fac ceva ce pot urmări cum creşte, se ridică. Nu neapărat o casă, acelaşi proiect politic - cînd vezi cum ia amploare, se dezvoltă, îţi oferă trăirea unor sentimente deosebite.

De ce PLDM nu şi-a înaintat candidatura la postul de preşedinte al ţării?

Deocamdată nu a înaintat. PLDM s-a referit la structura guvernamentală, or guvernul este instituţia care urmează să-şi asume responsabilitatea conducerii ţării. Ceea ce ţine de preşedintele R. Moldova, noi am vorbit şi am acţionat în sensul modificării Constituţiei, pentru a avea un preşedinte pentru toţi cetăţenii. Este important ca, după o guvernare de opt ani a lui Voronin, în maniera lui autoritară, să fie reabilitată această funcţie.

Este şi candidatura dvs. pe lista candidaţilor la preşedinţie?

Am să fiu mai puţin modest, probabil, dar calităţile şi caracterul pe care le am, mi-ar permite să fac faţă funcţiei respective. Însă, nu acest lucru este important pentru mine. Funcţia de preşedinte este importantă, dar nu determinantă. Vîrsta pe care o am mă obligă să privesc cu mult timp înainte. După 2009 vine 2013 şi mă interesează şi mai departe soarta RM sub aspect politic, economic, dar şi locul său în spaţiul european.

Cum s-au regăsit femeile în partidul pe care îl conduceţi?

Sîntem singurul partid care are mai multe doamne decît bărbaţi. Din peste 27.000 de membri de partid, mai mult de jumătate sînt femei. Vreau să vă spun că energia şi sprijinul pe care îl avem din partea lor ne ajută să obţinem rezultate frumoase. Sînt sigur că pentru multre dintre ele Partidul Liberal Democrat va deveni o pistă de lansare în cariera politică.

Cum reacţionează lumea la mesajele PLDM?

Mesajele Partidului Liberal Democrat din Moldova sînt pe înţelesul şi în interesul cetăţenilor, de aceea sînt percepute pozitiv. Sîntem un partid activ, implicat, alături de cetăţeni. Noi nu ne-am impus, dar am apărut ca răspuns la aşteptările societăţii. Numai la ultima acţiune, organizată în Piaţa Marii Adunări Naţionale, ni s-au alăturat peste 20.000 de oameni. Cred că acesta este unul din multiplele indicii despre cum percepe lumea mesajele lansate de PLDM.

Apropo de listele electorale. De ce principii v-aţi condus pentru întocmirea acesteia?

A fost o sarcină importantă pentru această campanie. Nu a fost simplu să alegem. Criteriile de bază arătau că pe una şi aceeaşi poziţie trebuia să fie 10 oameni. Toţi valoroşi, de altfel. Unul din principiile care au stat la structurarea listei a fost reprezentarea teritorială. Am luat o decizie colegială pentru formula de executiv şi am ieşit solidari din acest exerciţiu.

Are nevoie PLDM de un mit politic?

Am un punct de vedere aparte vizavi de această idee. Dacă e să analizăm cum au votat cetăţenii noştri de-a lungul timpului, vedem, de fapt, că ideea miturilor nu este una relevantă. La primele alegeri, mai mult sau mai puţin libere, am avut un parlament de dreapta (avînd în vedere că stînga reprezintă partidele de orientare pro rusească, iar cele de dreapta - pro românească). În 1994, aceiaşi alegători au ales o majoritate de stînga (agrarienii). Tot aceşti alegători, doar nu i-am adus din altă parte?, au făcut ca la guvernare să vină preponderent dreapta. În 2001 am avut alegeri anticipate şi s-a votat stînga. N-aş fi categoric în privinţa faptului că oamenii noştri votează într-un fel sau altul, în baza anumitor aşteptări. Anul acesta, din păcate, va fi masiv votul de protest, care are puţin de a face cu raţiunea. Dincolo de mituri, PLDM a demonstrat că are o abordare trează a ceea ce se întîmplă în societate şi vine cu soluţii raţionale, mai puţin ţipate. Şi aici vrem ca cetăţeanul să aleagă conştient. Pentru că a vota împotrivă nu înseamnă altceva decît a prelungi chinul. Noi susţinem ideea că RM trebuie să devină un stat de drept, integrat în spaţiul european, acolo unde dispar frontierele, acolo unde putem să ne regăsim în deplină libertate, cu confraţii noştri, de sînge, de istorie.

Cum aţi simţit trecerea anilor? Dle Filat, faceţi 40 în cîteva luni... Vă sperie cifra?

Vlad: Nu mă sperie şi nu cred că voi fi marcat cumva de această cifră. La 40 de ani mă simt foarte tînăr şi am multe planuri pentru viitor. Am fost mai mult marcat de trecerea anilor cînd am împlinit 30. Acum însă nu, mă bucur pentru experienţa de viaţă pe care am acumulat-o, sînt mîndru de tot ce am realizat pînă acum. Anii au trecut repede într-adevăr, dar au fost ani intenşi şi aşa cred că va fi în continuare viaţa mea: activă, orientată spre realizarea scopurilor, alături de cei ce-mi împărtăşesc ideile şi viziunile.
Sanda: Simt că trece timpul cînd mă uit la copiii noştri mari. Nu mă sperie fenomenul, privesc înainte cu un fel de curiozitate.

Text: Rodica Trofimov
Foto: www.fotoroom.md, arhiva personală