![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() |
Victoria Răcilă este de 35 de ani în medicină, într-un domeniu în care înfloresc speranţele familiilor de a avea copii. Este medic-ginecolog la Centrul republican de reproducere umană, genetică medicinală şi planificare a familiei – numele ei nu are nevoie de lungi prezentări. O femeie extraordinară de la prima întîlnire, este pasionată de astrologie şi visează să facă o călătorie în Tibet. Inepuizabilă, un medic-prieten, dacă vreţi. Pe masa ei, sub sticlă, se păstrează fotografiile cu micuţii care au apărut pe lume – cea mai mare recompensă pentru munca ei de zi cu zi.
Dnă Răcilă, de ce nu vă vedem muncind în cadrul unei clinici private sau în fruntea propriei afaceri?
Cel mai important lucru e ca medicul să-şi facă bine meseria, indiferent de locul de muncă. Dar, cred că unui specialist îi este mult mai interesant să lucreze într-o instituţie de stat, unde există catedră, profesionişti cu care poţi concura, spre deosebire de o clinică privată, unde eşti de unul singur. Cei mai buni specialişti se află anume în instituţiile de stat, unde se fac seminare, unde te perfecţionezi continuu, ţii prelegeri, ai loc pentru a creşte şi unde există fluxul de bază al pacienţilor – să nu uităm de acest aspect. Pentru mine contează enorm faptul că activez în singura clinică din republică ce se ocupă de fertilizarea in vitro, care a fost înfiinţată graţie străduinţelor profesorului Veaceslav Moşin. Este atît de interesant cînd ştii că stai la începutul începutului vieţii, cînd vezi cum se divizează celula şi poţi da speranţă unei familii de a avea copii!
Nu aţi fost tentată nici de ideea de a lucra într-o clinică europeană, de exemplu?
Nu m-am gîndit niciodată să plec de acasă ca să muncesc peste hotare. Oricum, toţi concetăţenii noştri care lucrează în străinătate sînt „fideli” medicilor moldoveni şi vin şi se tratează acasă. Pacienţii sună din Canada, America sau Israel şi cer sfaturi: pentru ei, medicina de acolo nu este atît de accesibilă. În general, medicii noştri sînt de altă factură, au sufletul mai deschis, sînt gata la orice oră a zilei sau a nopţii să sară în ajutor.
V-a fost greu să luaţi decizia de a vă face medic?
Părinţii credeau că sînt prea sensibilă de fire – nu vedeau în mine „capacităţi” de doctor. Mama mea, care toată viaţa a lucrat în maternitate, mă vedea mai degrabă profesoară decît medic. Dar, le-am zis, ori intru la medicină, ori mă duc în Siberia... La început, într-adevăr, am rezistat cu greu anatomiei, periodic eram scoasă pe braţe din sala de studii. Era complicat: aveam momente în care credeam că, totuşi, n-am să reuşesc. Dar toate s-au aranjat la locul lor şi n-aveam nici un dubiu că am să fiu ginecolog. Mai ales că am avut în viaţă două modele extraordinare – mama şi mătuşa mea, ginecolog cu renume, Zinaida Prisăcaru. În cazul în care ceva nu-mi reuşea, mă gîndeam ce ar fi făcut mătuşa în situaţia dată şi găseam imediat soluţia. Ea întotdeauna spunea: „La serviciu, trebuie să vii cu plăcere şi să pleci cu mîndrie”.
Prin cabinetul dvs. s-au perindat sute de familii, fiecare cu speranţele şi problemele sale. Dacă ar fi să le priviţi dintr-o parte, ce aţi spune despre cuplurile de astăzi?
Că sînt frumoase, traumate psihologic, dar cu o speranţă în suflet. Cel mai important lucru pe care îl avem în viaţa noastră sînt copiii. Putem atinge nu ştiu care culmi, dar omul poate fi fericit numai atunci cînd are urmaşi.
Cu ce probleme de sănătate se confruntă pacientele dvs.?
Pacientele mele sînt femeile cu prematuritate (care nu pot duce sarcina pînă la capăt). De cinci ani lucrez în programul fertilizării in vitro, care permite conceperea în afara corpului uman şi vreau să vă spun că avem rezultate frumoase. Toată lumea vorbeşte despre centrele de fertilizare de la Kiev, Moscova, Bucureşti. Dar de ce să nu vorbim despre Centrul republican de reproducere umană, genetică medicinală şi planificare a familiei de la Chişinău, unde avem un centru solid, accesibil din punct de vedere financiar, cu medici dintre cei mai calificaţi? Pentru mine, de fiecare dată există un impuls de a merge mai departe atunci cînd vezi copilaşii crescînd. E un stimulent extraordinar, care nu poate fi descris în cuvinte.
Cine sînt duşmanii sănătăţii femeii?
În primul rînd, bolile infecţioase cu transmitere sexuală. De asemenea, pentru sănătatea femeii contează factorii imunologici, avînd în vedere faptul că trăim în secolul imunodeficitar. Avorturile timpurii, la fel, reprezintă un duşman de neglijat al sănătăţii. Chiar dacă astăzi comunicăm fără fire şi ne considerăm suficient de informaţi la capitolul sănătăţii, cred că avem nevoie de o informare şi mai amplă a publicului despre metodele de contracepţie şi bolile cu transmitere sexuală.
În majoritatea cazurilor, vă implicaţi emoţional şi psihologic în viaţa viitoarei mămici. Ce este prioritar - să păstraţi viaţa, sănătatea femeii sau a copilului?
Un medic trebuie să fie un profesionist înainte de toate. Atunci cînd e un risc pentru sănătatea mamei, trebuie să fii dur şi decizi în favoarea ei. Primul postulat al medicului este să nu dăunezi.
Faptul că ai netezit pacientul pe cap şi i-ai spus două vorbe calde, încă nu înseamnă că i-ai tratat boala. Desigur, un medic bun e acel care ştie să îmbine cunoştinţele şi abilităţile sale cu sufletul şi inima sa. Asta şi lecuieşte omul – încrederea în medic. Rezultatul devine şi mai bun atunci cînd există o cooperare şi o concordanţă psihologică între medic şi pacient. O astfel de colaborare dă rezultate pozitive cînd pacientul îşi ia nişte angajamente şi urmează prescripţiile medicale. Mă bucur foarte mult cînd găsesc limbaj comun cu pacientele mele, în caz contrar – nu ne putem bucura de roade.
Ce fac copiii dvs.?
Fiica mea este profesoară de design vestimentar la Universitatea „I. Creangă”. Ea ne-a dăruit-o pe Maria, nepoţica noastră, fără de care nu-mi imaginez ultimii 11 ani. Feciorul este inginer IT şi lucrează într-o companie spaniolă. Nu demult, nora a adus pe lume un nepoţel, am aşteptat cu sufletul la gură acest eveniment şi acum sîntem cu toţii fericiţi.
Unele femei, din cauza carierei, preferă să „amîne” maternitatea. Ce părere aveţi la acest capitol?
Ştiu că astăzi multe femei sînt prinse în caruselul obligaţiilor profesionale şi al ambiţiei de a reuşi în carieră, dar ele neapărat trebuie să găsească timp pentru a deveni mame. Este adevărat că, pe măsură ce înaintăm în vîrstă, scade capacitatea organismului de a procrea, dar nu trebuie să ne pierdem speranţa: sentimentul matern nu poate fi comparat cu nimic de pe lume. Mie îmi plac femeile puternice, care reuşesc peste tot, care au copii, o familie şi o carieră frumoasă în spate.
Ce pasiuni de viaţă aveţi, în afară de munca dvs.?
Sînt pasionată de astrologie şi filozofie. E atît de inexplicabil tot ceea se întîmplă în acest infinit stelar, încît îţi pui foarte multe întrebări şi ajungi la concluzia că stelele ne pot influenţa destinul. Îmi este aproape de suflet filozofia budistă. Visul meu e să ajung în Tibet, însă nu ştiu dacă se va realiza vreodată. Vedeţi cum se întîmplă în viaţă, cineva vrea la Paris, cineva – în Tibet.
Rodica Trofimov

va multumesc anticipat....
Va multumesc anticipat.