Octavian Calmâc. Economistul noului val

Putem spune că numele lui se asociază instantaneu cu relaţii internaţionale, Organizaţia Mondială a Comerţului, cooperare economică. De fapt, sunt cuvintele-cheie ce fac parte din responsabilităţile viceministrului Economiei, Octavian Calmâc. Pe lângă altele câteva, la fel de importante – promovarea exporturilor, atragerea investiţiilor, elaborarea şi promovarea strategiilor sectoriale de dezvoltare. A venit în minister la 22 de ani, devenind un nume de referinţă pentru economia moldovenească.

Un om cu o capacitate de muncă colosală – de mult nu am stat de vorbă cu astfel de persoane. Cu un regim de muncă setat pe alertă maximă, deja o obişnuinţă tolerată şi de familie, dl Calmâc face parte din generaţia tinerilor economişti aflaţi în serviciul public.

Dle Calmâc, în ultimii ani, la conducerea Ministerului Economiei au venit mulţi oameni tineri şi Dvs. nu aţi făcut excepţie – v-aţi angajat, practic, în serviciul de stat de la absolvirea facultăţii. Vârsta nu a fost un obstacol?
În 1996, imediat după absolvirea Facultăţii de Economie de la ASEM, am încercat să mă implic în afaceri de comerţ exterior cu ţările CSI. Am avut câteva tranzacţii destul de profitabile, altele – mai puţin. Am simţit lipsa cunoştinţelor şi a practicii de lucru în domeniu, lucru ce m-a determinat să caut noi oportunităţi de afirmare. De fapt, era afacerilor simple de „vânzare-cumpărare” era pe sfârşite, creşteau şi presiunile unor riscuri necontrolate. În aceste condiţii, cu susţinerea fratelui mai mare, am reuşit să aplic şi să fiu angajat în calitate de specialist principal al Direcţiei cooperare bilaterală a Ministerului Economiei. Vârsta nu este un obstacol, din moment ce manifeşti un interes viu faţă de munca ta.

Lipsa de experienţă de care vorbeaţi mai sus v-a ambiţionat să creşteţi pe scară ierarhică?
Dorinţa de a cerceta şi de a mă implica în domenii noi aferente comerţului exterior şi interior m-a determinat să cresc la fiecare doi-trei ani pe scara ierarhică. Am simţit şi suportul superiorilor de a mă perfecţiona şi de a-mi continua studiile. În 1998 şi 2001 am urmat două cursuri de perfecţionare la Institutul de Instruire a Organizaţiei Mondiale a Comerţului de la Geneva cu specializarea pe politici comerciale. Cred că iniţial nimeni nu-şi face planuri de durată în domeniul serviciului public. Pe parcursul carierei mele, am avut ocazia să întâlnesc şi să lucrez cu economişti de vază, precum Marian Lupu, Valeriu Lazăr, Ion Sturza, Dumitru Braghiş, Alexandru Muravschi, lucru ce m-a determinat să studiez mai mult şi să mă formez ca un economist de format nou, promotor al relaţiilor economiei de piaţă.

Tinerii de astăzi, dacă nu merg la drept, aleg economia. Dvs. de ce aţi optat pentru acest domeniu?
După absolvirea şcolii din s. Bardar, r-nul Ialoveni, cu 10 pe linie şi cu o atracţie specială faţă de matematică şi informatică, am depus actele la Facultatea de Matematică şi Cibernetică a USM. După doi ani de studii şi apariţia ASEM ca instituţie separată, am decis să mă transfer şi să-mi continui studiile în economie generală. Era ceva nou, necunoscut şi atractiv pentru tineri.  
Sunt convins că a fost o decizie corectă la acea etapă. Primele generaţii de economişti erau destul de puţini şi dedicaţi profesiei. Majoritatea studenţilor erau curioşi, ca şi profesorii care încercau sa-şi schimbe viziunile economice, urmând noile tendinţe ale gândirii economice mondiale şi moderne. Întâlneai adesea în biblioteca ASEM la aceeaşi masă profesori şi studenţi.

Cine sunt oamenii care v-au sprijinit în carieră sau a căror opinie contează pentru Dvs.?
Un respect deosebit îl port faţă de părinţii mei, care nu m-au influenţat în luarea deciziilor – am avut de mic copil o „marjă” de independenţă şi flexibilitate. Din punct de vedere profesional, cel a cărui opinie contează enorm pentru mine este fratele meu, Adrian Calmâc, jurist în dreptul internaţional privat, ex-funcţionar public al R. Moldova, a activat circa 12 ani în sistem, diplomat de carieră, în prezent locuieşte cu familia în Elveţia. Nu în ultimul rând, îi respect pe ex- şi actualii colegi de la minister. Întotdeauna m-au inspirat calmul, experienţa, înţelepciunea şi aptitudinile organizatorice ale superiorilor mei din anii ’90.

În ce circumstanţe politice şi economice aţi fost numit viceministru? Prima reacţie?
În septembrie 2009, după formarea Guvernului de orientare democratică, dl Lazăr mi-a făcut o propunere pe care am acceptat-o cu plăcere. Sigur, conştient de faptul că urmează să-mi asum mai multe responsabilităţi, atât funcţionale, cât şi politice.

Ce s-a schimbat în economia naţională din momentul numirii Dvs. în funcţie?
Economiile mondiale şi naţionale se dezvoltă ciclic. Din păcate, numirea mea a coincis cu apogeul crizei economico-financiare din R. Moldova drept urmare a celei mondiale, de aceea toate eforturile au fost îndreptate spre elaborarea setului de măsuri de stabilitate bugetară şi relansare economică a ţării. Am fost focusaţi pe promovarea exporturilor, atragerea investiţiilor şi creării oportunităţilor de export pe pieţe terţe prin eliminarea barierelor administrative. Toate aceste măsuri au fost consolidate prin lansarea negocierilor pe marginea Acordului de asociere la UE şi a pregătirii documentelor pentru lansarea negocierilor la Acordul de comerţ liber cu UE. Cred că anul 2010, dar şi 2011, va rămâne în istorie un an al creşterii de exporturi, ce au depăşit ritmul importurilor şi un an în care business-ul naţional nu a simţit presiuni administrative, bariere şi limitări sau chiar interdicţii la export, cu toate că asemenea idei se vehiculau în permanenţă.  

Se poate spune că economia moldovenească şi-a oblojit rănile şi lucrurile au devenit mai optimiste?
La general, R. Moldova a depăşit criza economică mondială şi a recuperat în 2010 considerabil la majoritatea sectoarelor economiei naţionale asigurându-se, astfel, o creştere economică de 6,9% în 2010 şi circa 8,4% în primul trimestru 2011. Cu eforturi comune ale tuturor instituţiilor statului, s-a reuşit asigurarea unei stabilităţi financiare şi monetare. Anul trecut, exporturile au crescut cantitativ, dar şi valoric cu aproximativ 23%, au fost reluate exporturile pe pieţele tradiţionale din zona CSI, în particular pe piaţa Federaţiei Ruse, cu o creştere de peste 41%. Cu toate acestea, problemele încă persistă în construcţii, transporturi, industria extractivă etc.    

Nu am vrea să contabilizăm problemele economiei noastre, dar care ar fi cele mai grave? Ce priorităţi de dezvoltare a stabilit Ministerul pentru următorii ani?
Ministerul Economiei este astăzi la etapa de promovare a unei noi paradigme de dezvoltare economică a ţării – de la creştere economică bazată pe consum şi remitenţe spre o creştere economică durabilă bazată pe competitivitate, industrie, agricultură de performanţă, productivitate înaltă a forţei de muncă, inovaţii.

Voi face referire la anumite probleme sistemice cu care se confruntă economia naţională. Multitudinea barierelor administrative în afaceri şi intransparenţa acestora. În pofida multiplelor iniţiative ale ME, nu se reuşeşte eliminarea multor autorizaţii, licenţe, permise şi altor documente permisive, care „mutează” de la o formă la alta fără a fi eliminate. Sistem fiscal dificil şi abordare haotică în administrarea afacerilor. Ineficienţa sistemului de administrare vamală, cu multe iniţiative şi idei de reglementare inconsistente cu practicile internaţionale. Multitudinea organelor cu funcţii de control şi presiunile acestora asupra business-ului. Corupţia deţine, probabil, un rol de frunte. Deja devine acută problema cadrelor calificate pentru ramurile economiei naţionale orientate spre produceri complexe şi cu valoare adăugată. Necesitatea stringentă de reformare a sistemului de plăţi – a contribuţiilor sociale şi în medicină, care generează fenomenul „salariului în plic”, munca „la negru”. Mediul concurenţial slab dezvoltat şi cadrul juridic inadecvat situaţiilor de pe piaţă. Intervenţia masivă a statului în viaţa economică a ţării pe toate dimensiunile. Dezvoltarea şi liberalizarea pieţelor interne prin stimularea relaţiilor de piaţă şi libera concurenţă – un singur instrument nediscriminator la ora actuală. Lipsa ideilor antreprenoriale şi a oamenilor cu iniţiativă.

Ce afacere sau domeniu de afaceri este profitabil astăzi în R. Moldova?
La multe întâlniri cu oamenii din ţară sau din străinătate sunt întrebat care sunt domeniile cele mai atractive pentru investiţii în RM şi răspunsul meu de regulă este „toate”. Economia Moldovei este abia în formare şi majoritatea agenţilor economici sunt în căutarea nişelor lor pe piaţa internă şi externă. De aceea, nu există o soluţie sau o recomandare unică pentru toţi, business-ul depinde de foarte mulţi factori, dar cred că, în ultimul rând, de sector. Experienţa ultimului an, când la noi a apărut şi s-a dezvoltat industria producătoare de piese şi părţi pentru automobile, zonele economice libere de la Bălţi şi Ungheni, a arătat un potenţial enorm în ţară în domenii nespecifice sau netradiţionale economiei. Totul în viaţă depinde de idee, aptitudini, perseverenţă şi parteneri.  

Suntem o ţară totuşi agrară şi apropo de scandalul castraveţilor din Spania, are Moldova şanse la un viitor european?
Sunt de acord că cel mai mare potenţial există în sectorul agricol, care are o dezvoltare naturală, dar nu una intensivă, bazată pe modernizarea, tehnologizarea şi eficientizarea proceselor din domeniu. Pe fonul creşterii preţurilor mondiale la produsele agricole de bază şi eliminarea barierelor la export de către R. Moldova, a apărut un potenţial enorm în acest domeniu. Cei care investesc şi se dedică acestui business deja au performanţe considerabile. Potrivit estimărilor experţilor Băncii Mondiale şi ale noastre, creşterea produselor ecologice şi cu valoarea adăugată este nişa de piaţă spre care trebuie să tindem. Desigur, trebuie să asigurăm întregul lanţ de producere, păstrare, depozitare, procesare şi comercializare la export a acestora.  Cred că istoria cu „castraveţii din Spania” nu a luat sfârşit. Multe detalii şi subtilităţi vor apărea ulterior. Cert este un lucru, Moldova nu este supusă unor asemenea riscuri, pentru că produsele autohtone sunt naturale şi ecologice.
 
Care ar fi reţeta Dvs. a succesului?
Voi fi cât mai simplu în abordare – idee, calcul economico-financiar, perseverenţă sau insistenţă, resurse. Orice afacere trebuie să înceapă de la o idee, care nu neapărat este viabilă din punct de vedere economic. În cazul în care persoana crede în ideea sa de afacere şi o justifică din punct de vedere economic, sunt sigur că va găsi resurse financiare necesare pentru implementare. Sistemul bancar în RM deja are a suprasaturaţie de resurse financiare şi care este în căutarea oamenilor cu iniţiativă care ar putea să conducă o afacere şi să-şi asume riscuri economice.
   
Ce spune soţia Dvs. despre munca solicitantă de la minister?
Deja nu mai spune nimic. S-a acomodat cu situaţia. Când am făcut cunoştinţă, tocmai mă angajasem la Ministerul Economiei, de aceea nu a reuşit să mă cunoască într-o altă ipostază. Cu toate acestea, consider că un funcţionar public sau un om de afaceri de succes trebuie să se dedice profesiei şi locului său de muncă – numai aşa poţi avea rezultate. Orele de lucru la serviciu nu trebuie să aibă limită, unicul indicator trebuie să fie realizarea obiectivelor trasate şi stabilirea unor noi scopuri.
 
Cum v-aţi cunoscut?
Ne-am cunoscut în vizită la nişte prieteni de-ai noştri comuni, cu mulţi ani în urmă. Anul acesta împlinim 15 ani de la prima noastră întâlnire.  

Ce contează cel mai mult într-o relaţie?
Dragostea, sinceritatea relaţiilor, încrederea unuia faţă de celălalt şi copiii.
 
Ce preocupări, hobby aveţi?
Îmi place la nebunie să joc volei, să mă odihnesc activ cu prietenii în sânul naturii sau pe malul unui lac, îmi place să ascult muzică. Un hobby aparte este turismul, care deja a devenit un mod de viaţă, în pofida funcţiei pe care o deţin. Dar vreau să fiu înţeles corect că nu este vorba de un „turism guvernamental” din contul banilor publici. Toate deplasările mele sunt orientate şi strict necesare. Încerc să fiu foarte selectiv în această privinţă.  

În ce fel de ţară aţi dori să crească copilul Dvs.?
Sunt mândru că am o fiică de aproape şase ani, destul de ingenioasă şi isteaţă. Mi-aş dori ca oamenii noştri să trăiască într-o ţară liberă, democratică, prosperă şi europeană. Personal, voi depune toate eforturile ca aspiraţiile noastre europene să devină realitate în termeni proximi.


(Text: Rodica Trofimov. Fotografii: www.fotoroom.md)