VIP Magazin
25 Octombrie 2014
Print
Print
Print
Print
Nicoleta Stati. Profesoara de pictură
Noiembrie 2007, Nr. 43

Nicoleta Stati. Profesoara de pictură

Comentează   |   Cuprins

Talentată, extravagantă şi specială, aşa am perceput-o, puternică şi implicată, aspirând - prin artă, prin dragostea de viaţă, de frumos – la rosturi noi ale existenţei. Alături de cei dragi şi de fiul ei, Dumitru. Cu ei, viaţa prinde sensuri eterne. A expus la Roma, Paris şi Moscova, dar a ales să predea pictura acasă, la un liceu din Chişinău, la „ai ei”. E Nicoleta Stati, pictoriţa de 26 de ani, care şi-a propus să-şi deschidă o şcoală proprie de pictură.

FIŞIER

Data şi locul naşterii: 15 iunie 1981, Chişinău.
Studii: Liceul de Arte Plastice „I. Vieru” (1995-1999), Institutul de Stat de Artă „Paolo Toschi” din Parma, Italia (1996-1997), Colegiul Leman, Şcoală internaţională din Versoix, Elveţia (1998), Academia de Arte Frumoase, Roma, Italia (1999), Academia de Teatru, Muzică şi Arte Plastice, Chişinău (2002-2006), masterat, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, Chişinău (2007).
Expoziţii personale: Academia diplomatică din Paris (noiembrie 1998), Muzeul Naţional de Arte, Chişinău (mai-iunie 1999), Galeria „Ioamsen” din Roma (martie 2000), Uniunea Artiştilor Plastici, Moscova (octombrie 2000), Muzeul Naţional de Arte, Chişinău (iunie 2001), Casa ONU, Chişinău (noiembrie 2003), Galeria „Adorama”, Chişinău (decembrie 2005), Festivalul Internaţional de Film „Salento Finibus Terrae”, San Vito dei Normanni, Italia (iulie-august 2007).
Expoziţii de grup: Moldova, România şi Ungaria.
Tabere de creaţie: Vaja, Ungaria (1999, 2001), Vilkovo, Ucraina (1998, 1999), Aşhabad, Nebit-Dag, Turkmenbaşi, Turkmenistan (1999, 2000), Toscana, Roma, Italia (1999, 2001), Maramureş (1998, 2005), Tulcea (2002), Transilvania (2002-2007).
Titluri: membru al Uniunii Artiştilor Plastici din R. Moldova (2007), premiu special al Festivalului Internaţional de Film „Salento Finibus Terrae” (2007).

Din acest an, Nicoleta Stati predă pictura la Liceul de Arte Plastice „Igor Vieru”. Elevii sunt impresionaţi de noua şi foarte tânăra lor profesoară, care e şi exigentă, şi liberală, şi extrem de implicată în tot ce face. Nicoleta îşi doreşte din suflet ca elevii ei de astăzi să devină mâine adevăraţi profesionişti. Îi admiră pe fiecare în parte, ştie să-i încurajeze şi-i corectează acolo unde e nevoie – misiunea ei de profesor este să-i ajute să-şi descopere fiecare personalitatea. Nu-şi ascunde plăcerea de a merge la serviciu. Lăsându-şi jeep-ul mai departe de ochii lumii, subţirica profesoară, cu breton a la Cleopatra, îmbrăcată mai mereu în negru, intră în liceu gata pentru o nouă provocare. Vorbeşte o română dulce, expresivă şi este extrem de atentă cu toată lumea din jur.

... În drum spre casa ei, ascultăm Vîsoţki. Nicoleta continuă să vorbească despre elevii săi, dar şi despre situaţia deloc îmbucurătoare a copiilor de astăzi, dezorientaţi şi neajutoraţi, lipsiţi de căldura familiei, cu părinţi plecaţi peste hotare. Acasă ne întâmpină, jucăuş, fiul ei Dumitru – are cinci ani şi este gata de şedinţa foto (bucuros că n-a mers o zi la grădiniţă, unde, după cum ne-a şoptit la ureche, îi place să se joace cu paznicul de acolo). Tot el ne invită galant să-i vedem căsuţa – o creaţie gândită de Nicoleta în stil moldovenesc, o construcţie coborâtă parcă din satul lui Guguţă: cu gard, acoperiş şi cu un cuib de cocostârci deasupra. Aici Dumitru e stăpân pe toţi ursuleţii din lume, are depozitate arme şi săbii şi o invită din când în când pe mama la o... „cafea”. În casa lor, totul poartă amprenta stilului rustic: Nicoleta a adunat din întreaga Românie lucruri de artizanat şi anticariat. Acest „peisaj” românesc este completat de zeci de picturi ale Nicoletei. I-ar sta bine şi ca designer de interioare, pentru că orice colţ al casei îi exprimă personalitatea, în care mobila, jucăriile, stilurile şi atitudinile nu sunt deloc întâmplătoare.

De fapt, întâlnirea noastră cu Nicoleta Stati a fost prilejuită de expoziţia sa din Italia. Cu câteva zile înainte de a primi invitaţia la conferinţa de presă, în care urma să aflăm despre succesul italian al Nicoletei, am găsit, împăturită (coincidenţă?), cu gândul de a o „exploata” mai târziu, o foaie cu câteva notiţe: „Nicoleta Stati. Autoportret. Decembrie 2005. Fiul Dumitru. „Dziunea a Tu-tu”... De atunci trecuseră doar doi ani, iar jurnaliştii italieni îi dedicaseră între timp „pittricei moldave” pagini întregi, fiind cuceriţi de expresivitatea lucrărilor ei, de inteligenţa şi dragostea ascunsă în ele. La conferinţa de presă am găsit-o aşezată în unul din ultimele rânduri ale sălii – o deranjează, aproape bolnăvicios, tot ce înseamnă public, monden, flash şi camere de filmat (atenţie sporită şi din cauza faptului că este fiica omului de afaceri Anatol Stati). E adevărat, lucrările vorbesc pentru ea şi, dincolo de culori, motive şi forme, sesizezi că ai de-a face cu o fiinţă pe cât de fragilă, pe atât de puternică...

Interviul tău din cadrul emisiunii „О своем, о женском” de la PRO TV Chişinău de acum doi ani a intrigat foarte multă lume. Ai apărut practic pentru prima oară în lumina reflectoarelor. De ce apari aşa de rar în public?

Nu mi-a plăcut niciodată să ies în evidenţă. Şi cu atât mai mult nu mi-au plăcut bârfele. Deoarece privesc televizorul mai mult de dragul ştirilor, nu ştiam pe ce se bazează emisiunea. Nici nu fusesem prevenită ce fel de întrebări vor fi - mi s-a spus că vom vorbi despre expoziţie şi despre lucrările mele. Dar în realitate, întrebările au fost cu totul din alte domenii. Şi m-a jignit faptul că m-au văzut în acea ipostază stupidă oameni care mă respectă...

Cum eşti în viaţa de toate zilele? Cine te cunoaşte, de fapt, cum eşti tu adevărată?

Cred că numai fiul meu Dumitru.

Nu prea te-am văzut zâmbind...

E adevărat că zâmbesc mai puţin, pentru că întotdeauna îmi pun în faţă mai multe probleme de rezolvat şi am cu ce-mi ocupa timpul. Şi nici situaţia din jur nu-ţi dă motive de „veselie”: mă gândesc la acelaşi nivel de educaţie, de cultură, care lasă foarte mult de dorit. Te ciocneşti aproape în fiecare zi de lucruri ciudate, total lipsite de bun-simţ şi de principii sănătoase - lumea a devenit atât de mercantilă!

Fratele tău Gabriel ne-a spus că mama ta a studiat la pictură şi că tu pictezi din copilărie. De la cine ai moştenit această dragoste de frumos?

Gabriel m-a învăţat multe lucruri în viaţă. Pe tata îl vedeam mai rar, el era prea prins cu munca lui, iar Gabi s-a ocupat, într-un fel, de educaţia mea. Cred că, datorită lui, nu am crescut o fată alintată. M-a ajutat foarte mult în viaţă şi-i sunt recunoscătoare. Iar dacă e să vorbesc despre rădăcini, de la tata am moştenit caracterul - şi este o fericire să ai un asemenea tată. Dar în acelaşi timp e greu să trăieşti alături de un caracter atât de puternic, care eclipsează totul în jur. Mama este o femeie extraordinară, deosebită şi foarte fină, şi sunt bucuroasă că şi-a „împărţit” feminitatea cu mine – îmi place să mă ascund după această feminitate.

... Nu mai ţin minte când am desenat prima dată - trebuie s-o întrebăm pe mama, ea le ţine minte pe toate... Mama a absolvit pictura şi, pentru că s-a căsătorit şi am apărut noi, copiii, s-a dedicat în întregime nouă, mie şi fratelui meu. Dar anume ea m-a ajutat să mă „descopăr”, m-a îndemnat să merg pe acest DRUM şi îi sunt extrem de recunoscătoare.

Ce părere are tatăl tău despre munca şi pasiunea ta?

El respectă tot ceea ce fac sub aspect profesional şi mă iubeşte ca pe o fiică. Chiar dacă şi-ar fi dorit să mă vadă alături de el în afaceri...

Ceea ce faci nu este prea greu, prea mult pentru vârsta ta?

E alegerea mea şi mi-o asum în întregime. Eu vreau, în primul rând, să fiu un bun exemplu pentru fiul meu – acesta este sensul vieţii mele. Mă bucură faptul că Dumitru îmi îndreptăţeşte aşteptările şi respectă modul meu de viaţă. Noi suntem ca o singură fiinţă, cum s-ar zice, la bucurie şi durere, cu el pot visa, cu el îmi pot împărtăşi gândurile, uitând de asperităţile drumului pe care m-am angajat să merg. E o mare fericire că EL „m-a ales pe mine”, fiindu-mi sprijin în viaţă, şi anume de dragul LUI, de dragul FAMILIEI, de dragul PĂMÂNTULUI pe care trăim am ales tărâmul pedagogiei – aceasta e mica mea contribuţie la încercările de a menţine principiile şi tradiţiile, fără de care este de neconceput VIITORUL.

Ce te impresionează, ce te inspiră în creaţia ta?

Lumea pe care mi-am creat-o şi pentru care trăiesc.

Ştim că lucrezi la un proiect ce presupune o nouă şcoală de pictură. Ai şi denumire pentru şcoala ta?

M-am gândit la o denumire. Mă bucur că în această intenţie a mea mă sprijină atât tata, cât şi fratele şi mama. Am în faţă modelul tatălui meu, unul dintre primii oameni din Moldova care a reuşit să-şi clădească de unul singur afacerile şi a realizat atâtea lucrurile frumoase pentru ţară. Sunt convinsă că pământul nostru merită mult mai mult şi îmi doresc din tot sufletul să putem schimba, şi prin această şcoală de arte, mentalitatea oamenilor, să ridicăm nivelul nostru de cultură. Deocamdată, proiectul meu e la nivel de idee, dar voi depune toate eforturile pentru a-l vedea realizat.  

Pe ce ai cheltuit primul tău salariu de profesoară, în valoare de 400 de lei?

Ce pot să vă spun? Trăim într-o societate de care se minunează toată lumea. Profesorii, care formează potenţialul intelectual şi spiritual al naţiunii, clădesc viitorul ţării, sunt răsplătiţi cu nişte bănuţi nenorociţi şi duc o existenţă mizerabilă. Mai mult n-am ce comenta.

Te-ai căsătorit la 19 ani. Cum ai luat o asemenea decizie importantă la o vârstă atât de fragedă?

Fiul meu Dumitru m-a ales să-i fiu mămică şi nu m-a întrebat dacă e prea devreme sau prea târziu. El mi-a spus că m-a văzut din cer şi a coborât cu paraşuta direct în burtica mea pentru că se temea să nu mă piardă.

Ce n-a mers?

Probabil că am nevoie de un bărbat aşa ca tata. Dar astfel de bărbaţi sunt o raritate. De aceea sunt foarte mândră că am în preajmă bărbaţi adevăraţi, precum tatăl meu, fratele, fiul, şi-i mulţumesc Domnului că mi-a dat acest noroc.

Cine îţi sunt prietenii?

Noţiunea de prietenie e ca şi cea de dragoste... e pentru fiecare, separat.

Eşti o fiinţă singuratică?

Da.

Cum ai fost în copilărie?

La timpul meu, am făcut şi gafe. Dumitru m-a făcut să mă maturizez: a apărut un bărbat pentru care merită să trăieşti.

De ce ai hotărât să nu mai pictezi în următorii trei ani?

Însăşi ideea de a forma o şcoală cere multe sacrificii. Vreau să am timp suficient ca să înţeleg mecanismul de funcţionare a unei astfel de instituţii.

Cine are nevoie astăzi de pictură? Şi cine e în măsură să spună că asta e o lucrare bună şi asta nu?

E adevărat că astăzi interesul faţă de pictură este unul specific, arta transformându-se într-o marfă ca oricare alta. Majoritatea oamenilor se gândesc cum să se aranjeze mai comod în viaţă, în timp ce sufletul, frumosul contează mai puţin. Atunci când arta va fi înţeleasă şi promovată cu adevărat, atunci va exista şi cererea, şi interesul faţă de ea. Cât priveşte calitatea lucrărilor, există o bază, un bun gust, un anumit nivel de profesionalism după care te conduci în aprecierea lor. Malevich, cu „Pătratul negru”, a încercat să prezinte lumii o formulă logică a PICTURII şi a dat-o în bară. Sufletul nu poate fi încadrat în formule. Iar ceea ce se creează ca produs de piaţă, va dispărea fără urmă. Valoarea unei opere de Artă a unui Artist o determină Timpul.  

Text:  Rodica TROFIMOV • Foto: Dumitru Doru

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

O iubesk pe fata asta de kind sa naskut!!!nana Mila
Liudmila   -  
01 Martie 2010, 22:53
Sus ↑
Salut Nicoleta! I know you from the Art school. I think I was one year ahead of you. I was very happy find out this article as I could not find you on facebook I typed your name in Google and it came out. And I was very happy to see what you achieved since last time I saw you and to find out that you have an adorable little son and that you still keep painting. I wish you all the best ! You look great!
Elina Lorenz   -  
25 Iulie 2010, 07:23
Sus ↑
imi place.......(
.....   -  
07 August 2010, 19:40
Sus ↑
o asociez cu o taina.......
........   -  
07 August 2010, 19:52
Sus ↑
E superba
.....   -  
27 Septembrie 2010, 16:41
Sus ↑
Impressive...
Ulis   -  
28 Septembrie 2010, 15:40
Sus ↑
arati super mam indragostit de tine Nicolet .sanatate
eugen   -  
08 Decembrie 2010, 10:23
Sus ↑
face parte din cei mai buni profesionalismi din lune
cristina   -  
26 Februarie 2011, 15:52
Sus ↑
eu cred ca apritia sau mai bine spus aratarea in lumea moldava a Nicoleti a fost o noutate pentru mai multi !
si nu mas mira ca multi au incercat sa o gaseasca pe Nico in saituri de socializare dar nimik:))
oricum bine ca mai exista in lume oameni care doresc sa faca ceva pentru altii si le reuseste ,si e inbucurator faptul ca valorile financiare nu sunt cele mai importante si sunt folosite in scopuri destul de Omenesti:) BRAVO NICOLETA!!!RESPECT si bafta!
tedymd   -  
03 Martie 2011, 22:17
Sus ↑
MA INCHIN IN FATA OAMENILOR DE ARTA MAI ALES A PICTURII,SUNT INDRAGOSTITA DE ACEAST GEN DE ARTA.BRAVO PENTRU NICOL !!!!LA MAI MULT SI LA MAI MARE....
NATALIA JUBEA   -  
04 Martie 2011, 18:07
Sus ↑
by the way recomand tuturor care sunt impresionati de arta si au treaba prin SUA sa viziteze expoz din Milenium park din Chicago... exista nu numai picturi in ulei de vincent van gogh,monet,renoire... si multe multe altele. NICOleta ar avea cevedea daca inca nu a vazut!:)
tedymd   -  
07 Martie 2011, 03:34
Sus ↑
Buna Nicoleta imi place foarte mult ceea ce faci si te admir pentru talentul tau ... Si ma mira o coincidenta foarte mare ca un foarte mare fan al tau este verisoara mea care se numeste si ea Nicoleta Stati are doar 12 anisori si deseneaza extraordinar de frumos,si este din r.Glodeni de unde stium ca iti tragi si tu radacinile,insa talentul ei din pacate va ramine in umbara deoarece ea nu are posibilitatile necesare pentru a se manifesta.Multa bafta si succes in ceea ce faci.SANATAE!
valeria   -  
29 Martie 2011, 16:09
Sus ↑
Esti o dulceata Nicoleta
Cretu Eugen   -  
18 Mai 2011, 10:00
Sus ↑
nu te cunosc dar iesti foarte staruitoare bravo

ana velisco   -  
18 Iulie 2011, 23:32
Sus ↑
bravo
ana velisco   -  
18 Iulie 2011, 23:33
Sus ↑
o persoana extraordinara, un suflet nobil, o femeie deosebita....ce sa mai zic?asa oameni sunt demni de a fi admirati! mult respect pentru Nicoleta :)
nadia   -  
06 Septembrie 2011, 19:59
Sus ↑
spaghetti pe urechi...
Ha-Ha-Ha   -  
15 Februarie 2012, 14:01
Sus ↑
am frumosul talent de a desene si vreau sa iau lectii de pictura dar unde se afla aceasta ?
iulia   -  
01 Martie 2012, 20:51
Sus ↑
una donna straordinaria, di grande umanit
marco   -  
13 August 2013, 19:48
Sus ↑
E rar in zilele noastre inconjurati de atita mizerie, sa pastrezi in suflet' atit de neatinsa arta frumosului.admir
viorica   -  
14 Decembrie 2013, 10:51
Sus ↑
Povestea ta, Nicoleta, mă duce cu gândul la un alt artist talentat şi frumos şi bun: Ştefan Baştovoi. Probabil, ca şi el, ai fost aleasă de Dumnezeu să întorci oameni către Dumnezeu. Aşa să îţi ajute Dumnezeu!
Olga Marinescu   -  
31 Ianuarie 2014, 15:12
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Trimite
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
-1°