John Rodriguez: ”Moldova este un teritoriu neexplorat”

S-a născut în Statele Unite ale Americii, a locuit 8 ani în Turcia şi a deschis un local în Chişinău. John Rodriguez are aproape 40 de ani, este bucătar-şef şi a reuşit să ne convingă că Moldova este cea mai potrivită ţară pentru a lansa o afacere.

Dle Rodriguez, după ce aţi lucrat în SUA şi în Turcia, aţi fi putut să alegeţi oricare altă ţară pentru a vă lansa noua afacere. De ce aţi ales anume Moldova?

Am un prieten foarte bun în Moldova şi am venit să-l ajut. Apoi am realizat că Moldova e o ţară din Estul Europei în proces de creştere şi dezvoltare economică. Sînt foarte mulţi bani aici şi există o piaţă favorabilă. E un fel de teritoriu „virgin”, care nu prea a fost explorat pînă acum. Moldovenii merg peste hotare, apoi se întorc şi încearcă să deschidă aici localuri după modelul celor din străinătate. Dar nu e atît de simplu – în acest domeniu există anumite standarde, reguli care trebuie respectate. Clienţii sînt cei care contează, fără ei nu avem o afacere.

Ce fel de local este ”Seasons”?

Este o braserie – un local cu mai mult de 70 de locuri, cu un bar şi o bucătărie ce oferă gama completă de băuturi şi bucate. ”Seasons” are o capacitate de 135 de locuri – 79 la primul etaj, 70 la mese şi 9 la bar şi 56 de locuri la etajul 2.  Cînd se va încălzi, vom amenaja şi o terasă în faţa mall-ului, cu încă 100 de locuri. De fapt, intenţionăm să deschidem un lanţ de localuri. Al doilea va fi mai mic, probabil o cafenea şi cred că va începe să funcţioneze în aprilie.

De cît timp a fost nevoie pentru a concepe, a construi şi a deschide localul?

Cred că de aproximativ o jumătate de an. Arhitecţii au început să lucreze înainte de sosirea mea, dar i-am oprit, pentru că am vrut să fiu sigur că utilizăm cît mai eficient tot spaţiul de care dispunem.

Cum aţi selectat personalul – bucătarii, chelnerii?

După ce am anunţat locurile vacante, am avut vreo 200 de formulare. Unii mai lucraseră în domeniu, alţii nu ştiau nimic despre deservire, cineva vînduse flori pînă atunci, alţii erau studenţi şi era primul loc de muncă pentru ei. I-am angajat pentru a le arăta că există diferite feluri de a percepe lucrurile obişnuite. Cunoaşterea limbii engleze a fost o condiţie obligatorie pentru toţi, pentru că printre clienţii noştri sînt şi străini, iar chelnerii trebuie să se descurce.   

Nu v-a dezamăgit încă nici unul din ei?

Eu m-am ocupat de instruirea întregului personal, i-am învăţat tot ce trebuie să ştie. Bucătarii chiar m-au uimit, nu m-am aştepat că se vor descurca atît de bine. Aici avem bucătărie european-americană, bucate necunoscute pentru ei. Chelnerii  mai fac mici gafe uneori, mai ales cînd e aglomerat localul. Încearcă să facă totul repede şi le scapă unele detalii. Le spun să se oprească şi să inspire adînc, să fie ei înşişi şi să încerce să construiască o relaţie cu fiecare client. De asta depinde şi bacşişul pe care îl primesc. De fapt, în Moldova nu se prea oferă bacşişuri, lucru pe care nu-l înţeleg. Tu stai la masă, iar cineva aleargă pentru a te servi şi tu îl mulţumeşti pentru efort, îi arăţi recunoştinţa. E un gest frumos.
     
De ce ar alege cineva anume acest local şi de ce s-ar întoace la „Seasons”?

Pentru că e un local cu o atmosferă plăcută, are un design captivant, deservirea este la nivel înalt, mîncarea este cea mai bună din oraş (rîde). Este şi o parcare subterană, ceea ce e foarte comod. Şi preţurile nu sînt exagerate, chiar  sînt mai mici decît în alte localuri de acelaşi tip.

Care e cel mai scump fel din meniu?

Noi calculăm costul produselor, adăugăm cheltuielile pentru întreţinere, gaz, electricitate şi includem un procent pentru venit. Am putea să înmulţim cu zece cheltuielile, cum se face în unele localuri, dar nu are rost. Vrem ca oamenii să se întoarcă la noi, de asta avem şi preţuri accesibile, pe care nu le vom mări în viitorul apropiat. Cel mai scump ”element” din meniu costă 190 de lei.
 
Aţi spus că aveţi feluri pe care bucătarii nu le-au mai gătit pînă acum. Găsiţi toate produsele necesare în Moldova sau mai şi importaţi cîte ceva?

Din start am inclus în meniu doar feluri de mîncare pe care să le putem prepara cu produsele pe care le găsim în Moldova, ca să ne scutim de probleme în plus. Diferenţa nu constă în produsele pe care le utilizezi, ci în modul de preparare. Importăm cîteva feluri de băuturi alcoolice, pentru a oferi o gamă mai largă clienţilor noştri.

Cine sînt oamenii pentru care lucraţi, clienţii spre care vă orientaţi?

Oricine poate veni la noi. Nu contează vîrsta şi nu avem un dress-code. Important e să fii decent, dar am observat că asta nu e o problemă pentru moldoveni.

Cîţi vizitatori aveţi pe zi?

Noi am deschis localul la sfîrşitul lunii noiembrie, anul trecut, deci nu lucrăm de prea mult timp. În medie, avem cîte 200 de clienţi pe zi, iar în week-end numărul lor ajunge şi la 300. Lucrăm de la 10 dimineaţa pînă la miezul nopţii, iar vinerea şi sîmbăta pînă la 1-2 noaptea.

Aveţi nişte oferte speciale, promoţionale?

Încă nu, dar o să lansăm ceva în scurt timp. ”Happy hour” vor fi orele cuprinse între 17:00 şi 19:00, de luni pînă joi, în care clienţii vor putea lua 2 băuturi slab alcoolizate (bere, vin de casă şi anumite coctailuri) la preţ de una. De Paşti vom mai lansa ceva, dar încă nu vă spun ce anume.

Povestiţi-mi despre dumneavoastră.

Sînt unicul copil în familie, m-am născut în Los Angeles. Tatăl meu a fost manager de hotel toată viaţa, aşa că noi am trăit în hotelul în care lucra el, în diferite oraşe americane. Nu am avut nciodată vecini, aşa că atunci cînd venea timpul să ies la joacă mergeam la bucătărie. Într-un final, am devenit bucătar-şef. Este o profesie care îmi place foarte mult, dar pe care nu am ales-o – m-a ales ea pe mine. Pentru mine, e cea mai frumoasă afacere. Creez ceva, aranjez totul şi servesc clientul, apoi îi văd reacţia prin gesturi şi mimică. Întotdeauna îmi dau seama ce simte şi asta e cea mai mare satisfacţie pentru mine.

Ce aţi făcut în Turcia şi de ce aţi plecat de acolo, după 8 ani?

M-am mutat la Istanbul în 1993 ca să mă ocup de consultanţă pentru un lanţ de restaurante locale. Apoi am deschis primul lanţ de localuri cu bucătărie străină din Istanbul – mîncare italiană şi franceză, un restaurant cu mîncare californiană, localuri care funcţionează şi astăzi. Am plecat din Turcia pentru că m-am săturat să mai stau acolo, pentru că îmi era dor de casă, de părinţi. Am stat o vreme în SUA, unde m-am ocupat de o companie care producea mîncare pentru serviciile de catering la bordul aeronavelor, pentru clasele întîi şi business. 156 de bucătari pregăteau 18.000 de porţii pe zi.  

Dacă susţineţi că Moldova este un loc potrivit pentru afaceri, cum credeţi, de ce pleacă atît de mulţi moldoveni peste hotare?

Nu ştiu, chiar nu pot să înţeleg acest lucru. Moldovenii ar trebui să se simtă norocoşi şi să fie recunoscători pentru că s-au născut în Moldova. De fapt, nu contează unde eşti, ci cu cine eşti - asta trebuie să înţeleagă oamenii de aici.

Text: Irina Tribusean
Foto: www.fotoroom.md