Jean-François Myard: Moldova nu este o ţară „simplă”

Lucrează pentru Groupe Société Générale (SG) de mai bine de 30 de ani. În domeniul colaborărilor internaţionale, după ce a absolvit Facultatea de Relaţii Internaţionale la Paris. A avut misiuni în Japonia, Polinezia Franceză, Liban şi Rusia. De la 1 martie 2007 este Preşedintele „Mobiasbancă”, devenită membră a Société Générale la începutul lui 2007.

De mai bine de un an lucraţi la integrarea „Mobiasbancă” în grupul SG. Cum decurge acest proces?

Să integrezi o bancă într-un grup înseamnă să aplici schimbări foarte importante în toate domeniile activităţii şi structurii sale. Ne-am schimbat atitudinea, felul de a fi şi relaţia cu clienţii, aplicăm metodele şi modelul SG, care s-a dovedit a fi unul bun, ţinînd cont de experienţa din alte ţări. În general, un proces de integrare necesită, în medie, 2 ani. La etapa actuală pot spune că am obţinut rezultate bune, care deja se văd. Dar mai avem de lucru, procesul încă nu s-a încheiat. Vor mai avea loc schimbări vizibile la nivelul reţelei noastre, acolo unde are loc primul contact nemijlocit cu clientul. Chiar în această toamnă vom avea noutăţi la capitolul produse şi servicii, dar despre ele nu vreau să vorbesc încă. Va fi o surpriză!
 
Cît de mult s-a schimbat echipa care lucrează la „Mobiasbancă”?

Nu am schimbat oamenii, ci atitudinea, felul în care ne tratăm angajaţii şi politica de salarizare, pentru a o face mai atractivă, dar şi modalitatea de remunerare a performanţelor, adică bonusurile. Le-am adaptat la modelul SG. Vrem ca angajaţii noştri să se simtă bine la „Mobiasbancă”, să lucreze nu doar pentru salariu, dar şi pentru satisfacţie. Este ceva natural cînd îţi place ceea ce faci şi îţi pui în valoare talentul, performanţa. Şi atunci toată lumea este mulţumită – angajatorul, angajatul şi, cel mai important, clientul!

Aţi sărbătorit aniversarea a 18 ani ai „Mobiasbancă” într-un mod mai puţin obişnuit pentru ţara noastră...

Am organizat un eveniment în afara oraşului, o sărbătoare de 2 zile, la care au participat peste 600 de colegi. Am avut parte de diferite activităţi - jocuri, dansuri, distracţii. Toate acestea - pentru a fortifica spiritul de echipă, una dintre cele trei valori ale SG, alături de profesionalism şi inovaţie. Ceea ce am observat în acel week-end mi-a plăcut foarte mult – i-am văzut pe oameni schimbaţi. Am văzut oameni care zîmbeau şi se simţeau bine. Cred că au nevoie de asta. Avem o echipă fantastică, tînără, dinamică, dar care are nevoie de mai multă încredere în forţele proprii. Fiecare are un talent, trebuie doar să şi-l poată exprima liber.  
 
În calitate de client, de ce aş alege „Mobiasbancă”?

„Mobiasbancă” era o bancă locală, fără conexiuni directe cu alte ţări. Astăzi banca este parte a unei reţele internaţionale, pentru că SG este prezentă în aproape 90 de ţări. De aici şi posibilitatea clienţilor de a avea acces la serviciile băncii în toate aceste state. SG, deci şi „Mobiasbancă”, în calitatea ei de membru al acestui grup, le oferă clienţilor săi siguranţa că-şi vor putea retrage banii atunci cînd vor avea nevoie de ei. În plus, cred că un client preferă să vină la o bancă cu o bogată experienţă internaţională, avînd motive să fie mîndru că este clientul unei bănci cu renume mondial. Apoi, mai este şi calitatea serviciilor pe care le oferim noi. Este timpul să ascultăm şi să le zîmbim clienţilor. Dacă-i vom deservi calitativ şi profesionist, oamenii vor reveni.

Aţi lucrat şi în Japonia, Liban, Rusia. Le-aţi putea compara cu ţara noastră?

Nu este uşor să compari ţările între ele, pentru că sînt foarte diferite. Trebuie să ştii să te adaptezi în fiecare ţară. De fiecare dată este o provocare profesională. Nu am fost în ţări „simple”, dar am amintiri frumoase din toate ţările în care am lucrat. Nici Moldova nu este o ţară „simplă”, pentru că e în dezvoltare, în plină schimbare. E o ţară în care sînt multe de făcut, în toate domeniile, inclusiv în cel bancar.
 
Care e diferenţa dintre moldoveni şi cetăţenii altor state în care aţi lucrat? Care sînt calităţile şi defectele moldovenilor?

E foarte greu de spus. Fiecare popor îşi are propriul fel de a fi. De exemplu, în Orientul Mijlociu oamenii au o altă concepţie despre timp. În Occident timpul este liniar, iar în Orient e circular. Acolo oamenii îţi spun „mîine”, dar asta poate însemna şi mîine, şi poimîine, şi în oricare altă zi. Timpul este foarte relativ la ei. Noi ne enervăm şi spunem că ei nu sînt punctuali sau că nu se ţin de cuvânt. Dar acesta nu este un defect, este o altă cultură. Din acest motiv e mai greu să spunem care sînt calităţile şi care sînt defectele unui anumit popor.
 
Cum s-a întîmplat să veniţi să lucraţi la Chişinău?

Înainte de a veni în Moldova, am lucrat în Rusia, în calitate de director general adjunct al unei bănci din SG. Trecuseră deja 4 ani şi eu eram la sfîrşitul mandatului. În aceeaşi perioadă, SG a cumpărat „Mobiasbancă” şi era nevoie de cineva care să se ocupe de procesul de integrare şi dezvoltare – o persoană rezistentă, care să cunoască specificul ţărilor din Europa de Est, nu prea tînără şi cu experienţă în domeniu, care să se poată adapta mediului de aici şi, nu în ultimul rînd, cineva care să fie disponibil la acel moment. Cred că eu am întrunit toate aceste criterii. Mi s-a propus să ocup funcţia de conducător al „Mobiasbancă” şi eu am acceptat.
 
Nu regretaţi acum?

Nu, desigur că nu! Este pasionant să ai în grija ta o echipă, să-ţi asumi responsabilitatea pentru o întreagă bancă, să te ocupi de integrarea acesteia. Nu este uşor, e o provocare, iar mie îmi place asta, e felul meu de a fi. Deci, nu regret deloc.
 
Vorbiţi-mi despre viaţa dvs. în Moldova. Cît de mult munciţi şi ce faceţi în timpul liber?

Muncesc foarte mult. De obicei, ajung la bancă dimineaţa pe la ora 8 şi părăsesc biroul pe la 9 seara, uneori şi mai tîrziu. De ceva timp am fost numit preşedinte al Clubului de Afaceri Moldo-francez, constituit în colaborare cu Ambasada Franţei la Chişinău. E o iniţiativă franceză, cu scopul de a reuni oamenii de afaceri care conduc companii franceze, de a facilita investiţiile franceze în Moldova şi de a promova cultura franceză. Asta înseamnă şi mai mult de lucru, dar e interesant. Munca nu este ceva care să mă incomodeze, să mă deranjeze sau să mă jeneze în vreun fel. În puţinul timp care îmi mai rămîne, mă odihnesc. Uneori mă plimb. Nu prea am avut ocazia să merg prin ţară, cu excepţia vizitelor la filialele noastre din teritoriu, cînd am putut să văd cum arată satele moldoveneşti. În week-end îmi refac forţele. Am o casă plăcută şi nu simt nevoia neapărat să ies pentru a mă relaxa.

Nu aveţi vreo ocupaţie preferată pentru timpul liber, un hobby?

Îmi plăcea foarte mult să fac sport, jucam tenis cu regularitate, dar de cîţiva ani am abandonat această ocupaţie. Îmi place să citesc. Dacă găsesc un roman bun, captivant, evadez puţin din rutina cotidianului. Sînt un mare amator al artei, consider că arta ne învaţă să căutăm şi să găsim frumuseţea în tot ce ne înconjoară. Mai e ceva – îmi place foarte mult să descopăr şi să cercetez antichităţi, dar nu am găsit încă un loc în Moldova, unde aş putea „cerceta”.

Îmi mai plac foarte mult viaţa, comunicarea, contactele – sînt un extrovertit. Mă simt bine între oameni, între prieteni, îmi place să comunic cu ei, uneori la un pahar de vin bun, care se găseşte în Moldova, făcînd schimb de idei, opinii, impresii.

Cum este familia dvs. şi unde sînt ei acum?

Am o familie foarte unită, prietenoasă, pe care o iubesc foarte mult, dar, din păcate, o văd cam rar. Am trei copii. Mezinul studiază business şi marketing în SUA şi joacă tenis de performanţă în echipa universităţii. Cele două fiice ale mele sînt la Paris. Una lucrează într-o companie de marketing dintr-un grup internaţional, iar cealaltă - în serviciul de comunicare internă a unui grup de companii de distribuţie. Soţia îşi petrece o mare parte din timp între Paris şi Chişinău.  

Ce vă place să mîncaţi şi unde mergeţi cel mai des pentru asta?

Îmi plac foarte mult supele şi ciorbele şi mă bucur că şi în Rusia, şi în Moldova ele fac parte din meniul obişnuit. Îmi place carnea şi merg la un restaurant tradiţional moldovenesc de la Botanica, unde carnea este gătită foarte bine. Îmi place şi mîncarea moldovenească. Nu e prea sofisticată, dar e plăcută. În Japonia am învăţat să apreciez mîncarea japoneză, aşa că merg uneori şi la un restaurant japonez. Din cînd în cînd, îmi place să merg într-un restaurant cu bucătărie franceză, împreună cu prietenii mei francezi, unde îmi iau nişte carne sau un platou cu specialităţi de-ale casei.

 Ce nu vă place în ţara noastră?

Starea drumurilor e primul lucru care îmi vine în minte. Apoi... nu îmi place deloc iarna în Moldova. Nu pentru că mă deranjează anotimpul în sine. Cît am stat la Moscova m-am obişnuit cu gerul şi cu zăpada, dar Chişinăul e trist iarna. Vara e cu totul alt oraş. Poate din cauza verdeţii.

Care este secretul succesului dvs.?

Nu ştiu dacă pot să spun că am obţinut foarte mult succes. Dar încerc să obţin succes în tot ceea ce fac. Şi cred că asta e! Încerc întotdeauna să înţeleg şi să accept şi alte puncte de vedere, să fiu deschis, open-minded, tolerant. Mă enervez uneori, se întâmplă, dar păstrez o atitudine pozitivă şi flexibilă.

Text: Irina Tribusean
Foto: www.fotoroom.md