Iurie şi Liliana Pavalachi. Popas în timp

Sînt proprietari de restaurant. Creatorii propriului vis. „Popasul dacilor”. Sînt dintre puţinii care au îndrăznit să renunţe la toate visele anterioare, zidite aievea, pentru un vis mai frumos. Şi, fiindcă au reuşit, consideră că Dumnezeu îi poartă pe palme…

 Acum 15 ani nu visam la realizări mari, avînd în vedere schimbările uriaşe ce se petreceau în ţară şi peripeţiile rublei… Absolvisem ambii Politehnica, facultăţi pe care ni le-au ales părinţii şi credeam că cineva va avea grijă şi mai departe de viitorul nostru.

 Anii de după independenţă ne-au arătat că viaţa e altfel, e mai grea şi tocmai acest greu al vieţii ne-a făcut să ne maturizăm mai devreme decît alţii.

 Am intrat în lumea afacerilor cu gîndul de a ne crea personalitatea. Primii paşi au fost mai dificili decît ne-am aşteptat. Am umblat cu cearcăne desenate de nopţile nedormite, iar dorinţa de a crea o afacere de familie a fost mai puternică decît oboseala fizică sau perioadele scurte de dezamăgiri. Încrederea că vom reuşi ne-a făcut să depăşim barierele fireşti de începuturi.
 Prima afacere… Ţi-ar părea că este un simplu cuvînt, dar credem că pentru fiecare este o istorie din viaţă, o lecţie de neuitat. Noi am început de la producerea mezelurilor. Dar am vîndut afacerea în momentul în care ne mergea foarte bine. A trebuit să renunţăm, ca să putem investi în ceea ce vedeţi astăzi, restaurantul „Popasul Dacilor”. Acesta a fost visul nostru.

 A trebuit să renunţăm şi la casa de la Costeşti, pe care am construit-o opt ani. Tot sufletul nostru a fost pus în ea. Ne-au rămas multe amintiri... Cîteodată ne doare, dar aşa trebuia să fie. Nu am mai trecut niciodată pe lîngă ea, să nu vedem cum arată, să nu ne zvîcnească inima…

 Decebal, fiul nostru, ne-a schimbat viaţa. Naşterea lui ne-a inspirat şi ne-a dat ideea „Popasului Dacilor”. Am devenit mai siguri în forţele noastre. Mulţumim Domnului pentru darul dat. Noi glumim uneori că Decebal s-a trezit în restaurant.

 Copiii suferă din cauza că mai mult nu sîntem decît sîntem. Ne simt lipsa mult de tot... Cred că cel mai mult a avut de suferit fiica Stela, elevă la „Prometeu”. Ea a trecut prin toate valurile vieţii împreună cu noi, prin toate crizele.

 Copilăria noastră? Pentru mine a fost o copilărie alintată, dar singuratică (Liliana). Dar pentru Iurie copilăria este o amintire plăcută despre şotii şi aventuri.

 Partea frumoasă este că ne considerăm un cuplu împlinit, avem doi copii pe care îi iubim nespus, care ne respectă şi nu se supără prea mult cînd intrăm în casă tîrziu după miezul nopţii, în vîrful degetelor, ca să nu-i trezim.

 Credem că am reuşit pentru că avem o afacere de suflet, în primul rînd. Dacă nu pui inimă, nu iese nimic. Ne ia tot timpul, iar uneori avem nevoie şi de a 25-cea oră a zilei.

 Aşa sîntem noi, ne implicăm în fiecare detaliu. Pentru un obiect de decor, costum naţional, obiecte de anticariat putem să plecăm la sute de kilometri distanţă. Recent, am adus două tablouri de la Braşov şi am plecat încolo special pentru ele. În curînd mergem după mobilier bavarez cu o vechime de 150 de ani, pe care îl vom restaura şi care va împodobi una din sălile localului.

 Fiecare perete şi colţişor are personalitate. Este diferit, astfel ca clientul să nu se plictisească şi să aibă de fiecare dată surprize, senzaţia că e în altă ambianţă.

 Într-o afacere, cel mai importante sînt străduinţa şi sufletul şi nu mai puţin importantă este încrederea în sine şi ceea ce vrei să faci.

 Un client străin ne-a declarat că ar vrea să moară la „Popasul Dacilor”. Am deschis localul acum jumătate de an, dar deja avem clienţi fideli, personalităţi cunoscute din republică şi din străinătate. Recent am fost impresionaţi de vizita marelui bucătar italian Antonio Passarelli, care ne-a apreciat localul şi bucătăria ca una foarte gustoasă şi de excepţie, iar la plecare ne-a spus că va reveni.

 Ne place să citim impresiile pe feţele străinilor care intră la noi. Oaspeţii sînt mereu bineveniţi la noi, ne bucurăm nespus să-i deservim, să le oferim ambianţă plăcută, bucate gustoase tradiţionale, muzică folk live. Ei preţuiesc ceea ce le oferim şi corespunzător, clientul nostru este unul select.

 În rest, ne place ploaia. Iurie chiar o admiră, el spune că-i aminteşte de copilărie.

 Şi soarele... Nu poţi rămîne indiferent, atunci cînd îţi zîmbeşte natura, iar în văzduh pluteşte armonia.

 Cineva ne-ar invidia, dar nimic nu e simplu. Dimineaţa începe pentru noi la 06.30: fiica - la şcoală, cel mic - la grădiniţă, noi - la serviciu. Rareori profităm de luxul de a lua micul dejun în familie, de regulă cafeaua o servim deja la serviciu.

 Ne plac oamenii muncitori şi sinceri.

 Nu ştim care este cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o în timp. Ne este greu să dăm prioritate uneia din ele - cu timpul toate s-au acumulat în ceea ce numim lecţia vieţii.

 Sîntem împliniţi. Avem o familie trainică, dragoste, sănătate. Iubirea este totul, mai ales pentru o femeie, este stimulentul cel mai puternic atît pentru o familie sănătoasă, cît şi pentru gestionarea unei afaceri.

 Uneori ni se pare că ni s-au înecat toate corăbiile, că nu există soluţii pentru anumite probleme, dar credem în noi şi mergem înainte. Şi numai datorită faptului că sîntem o familie tare, am ieşit la suprafaţă. Într-un timp, am avut impresia că am nimerit în strînsoarea a doi munţi de piatră. Eram jos de tot, dar puterea şi voinţa m-au ajutat să ajung sus, ca astăzi să fiu mîndră de mine.

 Într-un moment ne-am dat seama că Dumnezeu ne duce pe braţe - acum înţelegeţi de ce ne considerăm fericiţi...

 Dacă am vrea să schimbăm ceva în viaţa noastră, cred că ne-am dori mai mult timp să le oferim copiilor.

 Ar fi păcat să regretăm ceva. Tot ce facem vine din suflet şi ne bucurăm nespus că munca noastră este apreciată.

 Şi aşteptăm cînd la „Popasul dacilor” va face popas prima primăvară. E mult verde în jur, avem terasele perfecte, de unde clienţii vor putea savura minunile naturii.