Daniel Racoviţă. Campionul care i-a aruncat mănuşa modei

Deşi are o condiţie fizică de invidiat, un zîmbet de cuceritor şi o alură de star hollywoodian,  tînărul de 25 de an e născut la Sadova, Călăraşi şi este un visător incurabil. Are în palmaresul său realizări şi vise absolut necorespunzătoare unei ţări agrare cum este Republica Moldova.Se numeşte Daniel Racoviţă şi practică sportul de la 11 ani. La început a crezut că pe lîngă o sănătate de fier, acesta este o modalitate de a se afirma şi de a reuşi în viaţă. Astăzi face sport doar pentru a se menţine în formă.

A absolvit Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, specialitatea design vestimentar. La absolvire a prezentat propria colecţie, una dedicată tinerilor, concepută în special pentru discotecă, pe care a intitulat-o „Rendez-vous”. Anul trecut a revenit la ea şi asta s-a întîmplat după ce a lucrat o perioadă la Milano (neoficial, ce-i drept, după cum recunoaşte), alături de designerii de la Casa de modă „Costume National” pentru Săptămîna Modei de la Milano. Este o experienţă care-l încurajează să meargă mai departe, Milano fiind următoarea destinaţie spre care ţinteşte, pentru că visul lui cel mare e să-şi deschidă propria Casă de modă în Sfînta Sfintelor Modei. Pînă atunci, lucrează asupra unei colecţii de lenjerie. Este vorba de 25 de modele, de fapt, „e secret, dar vă spun că e o colecţie intimă cu elemente naţionale”, afirmă protagonistul nostru, Daniel Racoviţă, campionul care aruncă mănuşa modei. De altfel, e vorba de o mănuşă stilată, care poartă iniţialele D&R, mai pe înţeles fiind Diamonds Reeds.  Înainte de a-i admira însă noua colecţie şi de a afla care sînt tendinţele în materie de lenjerie intimă pentru toamnă-iarnă (sîntem siguri că n-au cum fi altfel decît incendiare), Daniel Racoviţă  ne-a invitat la o lansare de carte. Este vorba de volumul de poezie „Enigme în negru-alb”, care conţine versuri scrise de autor în perioada 1997-2003. Fiecare poezie este însoţită de o „traducere grafică”, desene în alb-negru, realizate de autor. Poezia este un preambul pentru planurile şi ideile de viitor ale lui Daniel care, sîntem siguri, vor avea o paletă mult mai diversă decît alb şi negru, ultimele semnificînd, pentru protagonist, doar începutul.

- Ai făcut şcoală de pictură, sport, modeling, ca mai apoi să-ţi încerci puterile în calitate de designer vestimentar. Unde îşi are începutul pasiunea ta pentru modă?
-  Nu credeam că şcoala de pictură îmi va lăsa o amprentă atît de puternică.

- De ce o trecere atît de abruptă de la pictură la sport?
- E ceva complicat - nu înţeleg nici eu cum s-a produs o cotitură atît de radicală. Mă simt împlinit dacă fac toate lucrurile astea. Îndeletnicirile mele sînt ca nişte bucăţi de mozaic cărora le găsesc loc în viaţa mea.

- Băieţii fac sport pentru a deveni bărbaţi puternici, pentru a se apăra şi apăra pe alţii, pentru a-şi dovedi forţa. Tu de ce ai ales să faci sport?
- Am avut şi eu astfel de gînduri. Apoi am început să fac sport de performanţă, să particip la turneele republicane şi să aduc premii, după care am participat la o competiţie în Austria, unde am cîştigat Cupa de Aur, am adus şi o medalie de argint din Germania. Sportul îmi dă o împlinire fizică, iar arta - împlinire spirituală.

- Dar în sport rezultatul nu se vede mai uşor decît în artă?
- Vreau să vă spun că eforturile sînt aproape similare. Şi în sport, ca în artă, pentru a ajunge la performanţe, trebuie să lucrezi ani buni. O luptă de sambo durează 5 minute şi o prezentare de modă ţine cam tot atît.

- E dificilă lumea asta a modei, n-ar fi mai simplu să faci, spre exemplu, o pereche de pantofi sau de pantaloni – i-ai vîndut, ai primit banii şi rezultatul s-a văzut imediat. De ce te ambiţionezi să lucrezi pentru nume?
- Sînt de acord că moda a fost o ambiţie pentru mine, care s-a transformat în pasiune, în profesie. De fapt, aşa a fost şi cu sportul la început. Tot ce fac eu, inclusiv cartea de versuri pe care am lansat-o, fac din ambiţie. Sînt un om ambiţios.

- Nu crezi că e o dovadă de egoism?
- Mi s-a reproşat uneori şi asta, dar tot ce am făcut pînă acum a fost din toată inima, iar atunci cînd faci un lucru din toată inima, acesta ajunge mai uşor la altă inimă.

- Are moda moldovenească sorţi de izbîndă în lume?
- Da.

- Ce argumente ai cînd afirmi asta cu atîta tărie?
- În calitate de argumente servesc tinerii noştri designeri.

- Poţi să ne dai nume?
- De exemplu, Dan Racoviţă?

- Şi se face primăvara cu o rîndunică?
- Alt exemplu, Cătălina Jitaru.

- O să te rugăm să ne dai mai multe amănunte despre experienţa ta în Milano: în calitate de ce ai lucrat, cum erai privit, ce experienţă ai acumulat? Cît de strălucitoare este această lume a modei în culise?
- Podiumul este privit drept ceva strălucitor, feeric, glamour, dar în spatele acestui glamour este o lume dură. Eu, spre exemplu, cînd am mers la Milano nu am spus că sînt designer. Le-am spus, pur şi simplu, că aş vrea să-i ajut cu ceva. O săptămînă i-am ajutat la amenajarea sălii, a podiumului. Apoi, peste două săptămîni, mi s-a permis aranjarea în interior - am aranjat hainele pentru modele. După asta le-am spus că pot să-i ajut şi mai mult. S-au mirat că am studii de designer. Dacă te duci acolo şi le spui că eşti designer şi vrei să lucrezi designer, te scuipă în ochi. Ca să te afirmi în lumea asta nu e nevoie numai de talent, ci şi de tărie de caracter. Eu mi-am educat caracterul în sport, cu sambo, iar asta m-a ajutat în modă. Mulţi colegi de-ai mei au renunţat chiar după absolvire: nici nu cos, nici nu desenează, s-au inhibat.

- Mulţi designeri nu au altă alegere decît să stea în umbra altora.
- Şi eu am stat o perioadă în umbră. După ce am făcut lucrarea de diplomă, am vîndut o colecţie, cu tot cu drepturile de autor, cuiva din Polonia. Ştiu numai că o cheamă Eleonora. Au fost cinci schiţe. E ca o bucată din mine pe care aş fi lăsat-o pe undeva.

- De ce e aşa de greu să pătrunzi în lumea modei?
- E greu pentru că în această lume se învîrt mulţi bani. Întotdeauna unde sînt foarte mulţi bani, este foarte greu să pătrunzi.

- Şi talentul?
- Caracterul te ajută să-ţi şlefuieşti talentul. A încerca să pătrunzi doar cu talentul în lumea modei e ca şi cum ai face o gaură într-o căldare cu apă.

- Cînd au început să vină primele victorii în sport, nu-ţi imaginai cum vei îmbătrîni frumos în calitate de campion?
- Eu am ştiut din start că nu voi face sport pînă la bătrîneţe, deoarece de la 16 ani visam deja la o carieră de designer. La 16 ani am devenit pentru prima dată campion la o competiţie la Chişinău, între juniori, la sambo, dar atunci deja ştiam că o să plec din sport. La 21 de ani am fost accidentat la o competiţie, ceea ce mi-a creat mici probleme de sănătate, în urma cărora nu mai pot face sport de performanţă. De vreun an şi şapte luni nu mai particip la competiţii, fac sport doar pentru a mă menţine în formă.

- Moda este şi ea o pasiune care nu va ţine pînă la bătrîneţe? Ce vei face după modă?
- Eu cred că moda va rămîne alături de mine pînă la sfîrşitul zilelor. Mai am o modestă pasiune – actoria. Am făcut cursuri în „fragedă” tinereţe şi în vara asta va fi lansat un proiect făcut de colegii mei de la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. Este vorba de un film artistic, în care apar în calitate de actor.

- Poezie mai scrii?
- Da, chiar acum „se coc” versurile celui de-al doilea volum, care va fi lansat anul viitor.

- Cum au reacţionat prietenii, colegii tăi cînd au aflat că mai scrii şi poezie?
- La lansarea volumului „Enigme în alb-negru” pe ecran s-au derulat secvenţe din competiţiile sportive la care am participat şi din colecţiile de modă pe care le-am făcut. Cei care au fost la lansare au spus: „Ăsta e căzut în cap, noi îl înţelegem!”

- Pentru lumea de care pomeneşti, totuşi, lucrătorii din est sînt o forţă de muncă ieftină şi profitabilă – aceştia sînt originali, talentaţi, dar sînt tineri, fără bani şi fără susţinere la ei acasă.
- Aşa e. Eu, spre exemplu, am ajuns la Milano dintr-o simplă aventură. Am plecat pentru a-mi urma visul. Şi vreau să vă spun că în cele 8 luni cît am stat acolo, s-au schimbat mult concepţiile mele despre funcţionalitatea vestimentaţiei, despre funcţia decorativă a ţesăturii. Nu degeaba se spune, practica bate gramatica.

- În opinia ta, cum se îmbracă doamnele noastre?
- Foarte bine. Nu e un clişeu, femeile noastre sînt printre cele mai frumoase din Europa. Spun asta cu mîna pe inimă.

- Frumoase, nimeni nu spune ba, dar cît de adecvat îmbrăcate - pe stradă, la birou, la cafenea sau la petreceri?
- O problemă a femeilor noastre este că exagerează cîteodată cu îmbrăcămintea. Şi exagerarea asta rezultă din faptul că atunci cînd îşi aleg vestimentaţia, nu se gîndesc să-şi accentueze personalitatea. Observ prin oraş femei îmbrăcate în haine care nu au nicio funcţionalitate, nu se pot mişca liber îmbrăcate astfel. Nu e comod să stai îmbrăcat aşa toată ziua. Sau, de exemplu, văd femei pe tocuri înalte şi cu picioarele în semicerc. E suficient să încalţi o încălţăminte cu tocuri cu 2 cm mai joase, dar în care picioarele stau drepte, relaxate. E mult mai frumoasă o femeie care se simte bine şi asta îi dă încredere. O femeie e frumoasă atunci cînd este puternică.

- Pentru a te îmbrăca cu gust şi la modă, e nevoie şi de haine adecvate. Cît de calitativă este îmbrăcămintea pe care o găsim în magazinele noastre, chiar şi în cele de firmă?
- Cu părere de rău, multă îmbrăcăminte la noi este de producţie chineză şi se dă drept „made in Milano”, iar lumea cade pradă acestor falsuri.

- Să înţelegem că la Chişinău nu ajung hainele marilor creatori de modă?
- Ba ajung, dar foarte puţine, mult mai puţine decît încearcă cineva să ne convingă de contrariul. Cu părere de rău, situaţia financiară a populaţiei noastre nu permite fiecăruia să-şi procure o cămaşă de 700 de euro, de pildă. Există un cerc restrîns de persoane care-şi permit acest lucru. Din păcate însă, sînt magazine care spun că aduc marfă originală, a unor designeri celebri, dar în realitate sînt haine contrafăcute. De exemplu, eu am fost într-un magazin care spune că e de firmă, nu dau nume aici, hainele însă păreau a fi cusute într-un subsol. Ţesătura şi cusătura nu erau calitative, ori aşa ceva nu-şi va permite nici o casă de modă care se respectă. De exemplu, dacă o geacă originală are mărimea 56 cm, cea contrafăcută este ori mai lungă, ori mai scurtă. Pe urmă, calitatea lucrului poate fi bună, dar a ţesăturii nu corespunde sau viceversa - ţesătura poate părea bună la prima vedere, dar vă puteţi convinge de calitatea ei dacă vedeţi procentajul de fibre naturale şi artificiale pe care-l conţine. O ţesătură de calitate nu poate conţine 70 sau mai multe procente de fibre sintetice, ea îşi pierde forma la prima spălare. Acesta este un indiciu care îl ajută pe cumpărător să se ferească de falsuri.

- Îţi mulţumim pentru sfaturi şi îţi dorim mult succes.

Text: Liliana Popuşoi 
Foto: www.fotoroom.md