Dan Negru: „Televiziunea îi iubeşte pe cei ce o iubesc, nu pe cei ce o folosesc...”

Expansiv, efervescent, clocotitor, mucalit, dezinvolt. Cu alte cuvinte, Dan Negru, noul prezentator al „Fabricii de Staruri 2”, cel care de 15 ani nu mai tace şi tot face show-uri peste show-uri la televiziunile din România. Ne-am cunoscut în culise, înaintea primului concert.

O discuţie rapidă despre preferinţele moldovenilor în materie de televiziune, despre emoţiile „fabricanţilor” şi beciurile de la Cricova. Nu a mai fost pînă acum la Chişinău. Se pare că i-a cucerit pe moldoveni din primul show şi nu-i mai lasă să plece din faţa ecranelor. Am continuat discuţia noastră despre „Fabrica de Staruri”, munca în televiziune, d’Artagnan şi criza mondială. (Interviu de Rodica Trofimov)

 Dan Negru pe scurt: om  de televiziune, prezentator al mai multor show-uri TV de mare audienţă din România. Printre acestea, „Academia vedetelor”, „Batem palma”, „Competiţia”, „Vreau să fiu vedetă”, „Ciao, Darwin”, „Marea provocare”, „Ziua judecăţii”. Vedetă a postului „Antena 1”. Actualmente, prezentator al emisiunilor „Te pui cu blondele?” şi „Vreau să fiu stewardesă”. S-a născut în Timişoara, la 23 februarie 1971. Absolvent al facultăţilor de Drept şi Jurnalistică. Căsătorit, o fetiţă, Ioana. Colecţionează ceasuri.

Dragă Dan, la numai o săptămînă de la venirea pe lume a primului tău copil, ai decis „să pleci de-acasă” ca să prezinţi la Chişinău „Fabrica de Staruri”. Prin ce te-a cîştigat această ofertă?
E o provocare profesională tentantă. Am prezentat zeci de show-uri de TV, cu cifre de audienţă uluitoare în România, sînt 15 ani de cînd fac televiziune, deci, vrînd-nevrînd, românii mi-au văzut programele - că le-au plăcut sau nu, asta e o altă poveste, dar de văzut le-au văzut. Acum mi s-a oferit şansa să fac TV în faţa unui public care, în mare măsură, nu mă cunoaşte. E o extraordinară provocare.

Cum te descurci în rol de tătic?
Au venit ambele bunici la noi acasă... Soţia mea e medic, bunicile sînt ca toate bunicile, să mă dau cu părerea ar fi inutil. Eu doar admir ce se întîmplă...

Ai mai fost la Chişinău? Impresiile...?
Culmea, n-am fost niciodată la Chişinău pînă acum. E vina mea asta. Nu mi se pare normal să cutreieri toată lumea, dar să nu vezi al doilea oraş românesc, ca mărime, după Bucureşti... Dar am reparat greşeala. Mi se pare un oraş normal, ca toate celelalte. Cu oameni la fel de frumoşi sau urîţi, la fel de deştepţi sau tontălăi ca-n Paris, Varşovia sau Milano...

Cum sînt tinerii noştri de la „Fabrica de Staruri”? Echipa de producţie?
Le licăreşte în ochi dorinţa de a fi vedete şi asta e foarte important. Unul dintre ei chiar va ajunge star. Echipa de producţie mi se pare la fel de implicată ca toate celelalte echipe cu care am lucrat de-a lungul anilor şi, zău, nu sînt puţine. Cei de la „Prime” au reuşit să adune o echipă de profesionişti care, sincer, m-au impresionat.

Nişte relaţii mai vechi, mai noi la Chişinău? Nume, lume...? De fapt, ce ştiai despre R. Moldova de la Bucureşti?
Sînt o mulţime de nume, bine cunoscute la noi... Natalia Barbu, Dan Bălan, dacă vorbim de show-biz... Sincer să fiu, mă enervează cumplit ştampilele puse pe oameni sau oraşe. Prin 1999-2000 colaboram cu echipe de producţie sau consultanţi TV din Italia, Spania sau Olanda şi toţi credeau, cînd veneau în România, că noi trăim în copaci şi ne hrănim cu mere pădureţe. Sînt prejudecăţi prin care şi noi am trecut. Chişinăul e un oraş cu oameni curaţi sufleteşte. E cel mai de seamă brand de ţară. Mai tare decît lalelele olandeze sau ceasurile elveţiene.

Pentru cei care nu-l cunosc foarte bine pe Dan Negru (şi care nu au nici acces la posturile de televiziune româneşti), te rog să ne spui cine este Dan Negru?
Un norocos, pentru că a ajuns ca pasiunea lui să-i devină şi muncă. Fac jobul ăsta de 15 ani, am trecut la început prin TVR, unde am prezentat emisiuni sau evenimente-ediţii ca Festivalul de muzică de la Mamaia sau preselecţia naţională a „Eurovision”. Apoi, din 1999, sînt la „Antena 1” unde, an de an, am avut şansa să prezint show-uri ce au făcut cifre mari de audienţă. La ora actuală, show-ul nostru, „Te pui cu blondele?” este, potrivit audienţelor, în topul preferinţelor românilor ca divertisment TV.

Divertismentul este un produs de „mare probă” pentru succesul unei televiziuni. De la cine ai învăţat meseria? Spuneai că e o întîmplare faptul că ai devenit om de televiziune...
Meserie am învăţat de la cel mai important om de televiziune din Europa, Valeriu Lazarov. Multe din emisiunile mele au fost produse de el. Printre altele, a fost directorul general la TVE, postul principal din Spania şi directorul trustului „Mediaset”, cel mai important trust de TV din Italia, patronat de Berlusconi. Am avut şansa să stau aproape de Lazarov ani de zile... Port cu mine povara recunoştinţei.

Mulţi îşi doresc o carieră în televiziune, nu fiecare reuşeşte, pînă la urmă. E vorba de dar, har, noroc, tu cum explici?
Secretul e să-ţi placă să faci televiziune, să vezi cum din vorbele şi ideile tale se plămădeşte un produs care-i bucură pe cei care-l privesc. Dacă faci televiziune doar de dragul de a deveni cunoscut şi de a ţi se cere autografe pe stradă, ratezi. Televiziunea îi iubeşte pe cei ce o iubesc, nu pe cei ce o folosesc. Lazarov îmi spunea adeseori că e singura meserie de pe pămînt în care tot ce visezi că vrei să faci, poţi să pui în aplicare.

Ce părere ai despre televiziunile pe Internet?
Vor rămîne în zona de nişă... Televizorul azi a luat locul focului în soba de odinioară, e un mod de socializare în cameră. Televizorul merge şi cînd îţi vin musafiri, şi cînd mănînci, şi cînd te cerţi. Cînd familia se adună în sufragerie, cineva porneşte şi televizorul... calculatorul nu va putea niciodată să joace rolul ăsta.

Ce nu-i ajunge televiziunii româneşti de astăzi?
Banii din publicitate. Criza a afectat bugetele. Am avut şansa să prezint prin 2003-2006 show-uri cu bugete uriaşe, bugetul unuia de atunci echivalează cu bugetul unui sezon de acum. Dar sînt sigur că piaţa îşi va reveni, primele semne deja există.

În ultimii ani, televiziunile se dau tot mai mult în show-uri languroase şi promovează tot felul de „vedete” efemere. Se pierde cealaltă funcţie a televiziunii, cea educaţională. Ce părere ai?
Nu cred în funcţia de educare a televiziunii, asta e treaba familiei şi a şcolii. Televiziunea nu are voie să se substituie mamei sau învăţătorului. Educaţia la televizor e una de almanah, care se vizualizează repede şi de suprafaţă. Poate televiziunea publică să încerce să o facă, dar nici ea nu are voie să înlocuiască şcoala şi familia.

Ai menţionat undeva că-ţi pare rău că promovezi pseudo-vedete. Ce atitudine ai luat faţă de acest fenomen?
Vrînd-nevrînd, prin show-urile mele au trecut şi vedete efemere. Am spus cîndva că-mi pare rău că i-am adus mai rar pe Dan Spătaru sau Gheorghe Dinică, decît pe astfel de piţipoance.

Care dintre emisiunile prezentate de tine, „Academia vedetelor”, „Ciao, Darwin”, „Ziua judecăţii” etc. îţi este mai aproape de suflet?
Îmi sînt apropiate toate, pentru că toate sînt copiii mei. Toate au fost extrem de urmărite de publicul din România. N-aş putea face clasamentul, e ca şi cum i-ai cere unui părinte să-ţi spună care e copilul pe care-l iubeşte cel mai mult.

Ştiu că ai ore la Facultatea de Jurnalism. E o modă printre rechinii jurnalismului sau simţi deja că ai ce spune studenţilor?
Da, predau la facultatea de stat din Bucureşti, poate pentru că simt că pot să-i ajut pe cei care vor să ajungă să iubească televiziunea. Le pot spune ce pot face ei ca şi televiziunea să-i iubească pe dînşii...

Care au fost cele mai frumoase momente din cariera ta?
Sînt 10 ani de cînd, de exemplu, programele mele de Revelion sînt cele mai urmărite în România. Îmi amintesc cu drag dimineţile de 1 ianuarie, cînd petreceam cu echipa, sărbătorind un nou succes.

Regreţi ceva anume din viaţa ta?
Poate că am plecat dintr-un oraş blînd, Timişoara, în care m-am născut, într-unul agitat şi nervos ca Bucureştiul. Dar şi d’Artagnan cînd a vrut să se facă muşchetar, a plecat la Paris...

Te simţi bine pe blog? De ce ne facem bloguri?
dannegru.com e un loc de întîlnire cu prietenii mei, cu cei cu care împărtăşesc aceleaşi idei. Unii îşi fac blog pentru că au ceva de spus, alţii - pentru că altfel nu-i ascultă nimeni, alţii - pentru că speră că pot cîştiga ceva din publicitate... Cititorii doar au de cîştigat.

Ştim că ai afaceri în domeniul imobiliar. Ai avut ceva de pierdut din cauza crizei?
Nu sînt un speculant imobiliar, banii pe care i-am cîştigat de-a lungul anilor în TV i-am băgat în cărămizi, pe cînd cărămizile aveau alte preţuri. Am făcut-o doar ca să pot face televiziune detaşat, să nu fiu obligat financiar să prezint formate în care nu cred... Atît, nu ca să fac mari afaceri imobiliare, nu mă pricep la aşa ceva...

De fapt, ce avem de pierdut sau de cîştigat de pe urma actualei crize mondiale?
Cred că au pierdut, în primul rînd, cei care îşi băteau joc de bani, care nu puneau preţ pe ei şi implicit pe munca lor, dacă-i cîştigau cumva prin muncă. E o perioadă bună de igienizare.

Ce trebuie să faci ca să cîştigi un proiect ca „Fabrica de Staruri”?
Să crezi că într-o zi publicul va veni la spectacole doar pentru tine... Să crezi în tine...