Descarcă

PRIMII prezentatori

I-am regăsit în plină forţă. Şi acest lucru mi-a plăcut cel mai tare – că erau gata să se apuce imediat de muncă, fără multe discuţii. Ţinuta lor de oameni de televiziune le înnobilează şi mai mult chipul. Am în faţă doi profesionişti - Valeriu Frumusachi şi Aurelia Vasilică, prezentatorii care ne aduc în fiecare seară ştirile  PRIME, de la ora 21.00, un nou proiect al postului de televiziune care ne-a obişnuit deja cu programe şi emisiuni de calitate.  

CV PE SCURT AURELIA VASILICĂ:
S-a născut la 21 septembrie 1971, s. Coropceni, r-nul Teleneşti. Absolventă a Facultăţii de defectologie, Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” şi a Academiei de Administrare Publică. Redactor-prezentator TV „Moldova 1” (1993-2007). Premii: „Antena de Aur” – cel mai bun prezentator de ştiri (2003), medalia „Mihai Eminescu” (2004). Căsătorită, doi copii.

CV PE SCURT VALERIU FRUMUSACHI:
S-a născut la 20 martie 1953, s. Zăbriceni, r-nul Edineţ. Absolvent al Facultăţii de filologie, USM (1974). Angajat la Comitetul de Stat al RSSM pentru tele-radiodifuziune, redactor de ştiri (1974-1977). Crainic-prezentator TV (1977-1993). Redactor-şef adjunct, redacţia Actualităţi TV, TVM (1993-1995). Director al Studioului privat CATALAN TV (1995-2000). Vicedirector TV „Moldova 1”, director al departamentelor Publicistică şi Actualităţi TV (2000-2004). Copreşedinte CADUP (2004-2006). Membru al CCA (2006-2008). Distins cu Medalia „Meritul Civic”. Căsătorit, un copil.

Domnule Frumusachi, Aurelia, după o mică-mare pauză, vă regăsim la ecrane, prezentând ştirile de la canalul PRIME. Înainte de toate, vreau să vă întreb ce s-a întâmplat în viaţa dvs. în ultimul timp?
Aurelia Vasilică: Într-adevăr, am lipsit o perioadă din televiziune. Nu pot spune, însă, că şi televiziunea a lipsit din viaţa mea. Mi-a fost întruna dor de ea. Munca pe care am făcut-o ani de zile, m-a marcat cu adevărat. Pot spune cu certitudine că absenţa mea a fost una foarte motivată şi a constituit împlinirea mea cea mare. Mulţi ani la rând, unicul vis al meu era să merg de mână cu doi copii (a fi mamă este o fericire şi nici o femeie nu trebuie să o rateze!). Acum sunt mamă a două fetiţe, una de 19 şi alta de trei ani.

Valeriu Frumusachi: Eu am meditat. Prea mult, cred. Prima dată am meditat după protestele din 2004, apoi – după Consiliul Coordonator al Audiovizualului. Nu vreau să spun că nu aveam în minte planuri despre anumite studiouri de televiziune care au apărut la noi. Cu mult înainte de apariţia acestor două posturi noi de ştiri, într-un interviu chiar spuneam că mi-aş dori să lucrez într-o televiziune de ştiri. Acum cred că o televiziune de ştiri sau chiar două, în care nu se întâmplă nimic timp de cinci-şase ore de muncă activă, e cam mult pentru republica noastră. Şi atunci a venit invitaţia respectivă, pe care am acceptat-o. Am avut câteva oferte înainte de aceasta, la care m-am gândit mult timp şi le-am refuzat.

Ce anume v-a făcut să acceptaţi?
V. F.: Am acceptat pentru că PRIME este una dintre cele mai vizionate televiziuni din Republica Moldova şi ajunge în orice casă. Iar ştiri bune, cu părere de rău, la o televiziune cu acoperire naţională deocamdată, poate supăr acum pe cineva, dar nu prea avem. Nu în ultimul rând, după ce am gestionat treburile în mai multe televiziuni şi în calitate de director, director executiv şi de ştiri, pot face mai multe lucruri în televiziune şi voi încerca şi aici să-mi fac treaba.

A. V.: Sinceră să fiu, invitaţia m-a luat prin surprindere. Niciodată nu m-am gândit că voi putea pleca de la „Moldova 1”, chiar şi atunci când mi-a fost foarte greu să rămân acolo. Este postul care m-a lansat, unde am făcut primii paşi în domeniu, unde am cunoscut o mulţime de oameni talentaţi, dar...  

Mă bucur că după aproape 17 ani de muncă, am acumulat experienţă şi am câştigat un lucru important: puterea de a alege ce vreau să fac în profesie şi unde anume. Încep la PRIME o pagină nouă şi voi lucra cu pasiune, clădind cărămidă peste cărămidă, pentru a câştiga atenţia şi încrederea telespectatorului. Este un lucru foarte responsabil şi important pentru mine.  

Pe lângă prezentatori cu nume, cum sunteţi dvs., mai este nevoie şi de o echipă bună de reporteri, redactori şi cameramani...
V. F.: Da, e adevărat. Trebuie să spun că m-am convins că de şcoală au nevoie nu numai cei tineri, televiziunea este ceva care evoluează cu paşi mari, aşa încât o lipsă din centrul evenimentelor televizate de două-trei luni, se simte imens. Iar eu am avut ultimele apariţii pe ecran în 1997. De aceea pur şi simplu eram obligat să intru într-o televiziune care are posibilităţi de a şcoli oamenii, inclusiv pe cei cu 30 de ani de experienţă.

A. V.: Televiziunea este un lucru de echipă. Fiecare dintre colegii actuali are experienţă de ani buni în domeniu. Mă refer la producători, directori, editori, regizori... Este uşor să lucrezi alături de ei. Sunt impresionată şi de tânăra generaţie de la PRIME. Sunt promiţători.

Nu vă sperie concurenţa, în situaţia în care la Chişinău au apărut două televiziuni noi de ştiri?
A. V.: După mine, chiar se simţea lipsa unor posturi noi de TV. Oamenii au dreptul să se informeze despre procesele din societate din mai multe surse. Rămâne la discreţia lor să aleagă ce le place mai mult să vadă. Într-un cuvânt, multă informaţie nu strică niciodată. Chiar le doresc succese colegilor. Pentru că o concurenţă sănătoasă te face mult mai prudent şi cere mult mai mult profesionalism. Televiziunea este un domeniu unde automulţumirea poate însemna, de fapt, sfârşitul. Competiţia te face să te străduieşti să fii mai bun.

Ce părere aveţi despre colegii foarte-foarte tineri de la alte televiziuni, cu care dvs. intraţi acum în competiţie? Şi care se văd vedete peste noapte...
V. F.: Problema e a lor că se văd vedete şi asta se repetă nu numai în televiziune, dar şi în show-biz – dacă ai făcut un cântec şi l-ai pus la TV, eşti vedetă. Nu am pretins niciodată la acest termen, am fost prezentator de ştiri şi am lucrat în mai multe televiziuni. Mulţi dintre tinerii care lucrează acum sunt foarte buni. Nu cred că am fost mai bun când am pornit în această meserie. De aceea, le apreciez perspectivele ca foarte bune, dar nu la toţi. Sunt, am numărat aşa pentru mine, şi în calitate de reporteri, şi de prezentatori, la televiziunile care există acum, vreo 10-15 oameni buni, în rest ar trebui să mai aşteptăm.

Personal, prin ce credeţi că veţi cuceri telespectatorii?
V. F.: Nu ştiu, probabil, pe unii prin amintiri, pe alţii – cu experienţa. Pentru că nimic nu se compară cu experienţa. Chiar dacă ai talent, el trebuie confirmat zi de zi cu apariţii la ecran. Asta înseamnă experienţă, un contact direct cu telespectatorul. Contează mult şi spiritul de echipă. După 30 de ani şi ceva în televiziune, îmi aminteam zilele trecute că aveam multe deplasări şi niciodată nu-mi permiteam să întârzii, cel puţin cu două minute, deşi ştiam exact că plecăm peste patru ore. Dacă unul nu-şi face treaba sau întârzie, suferă toţi, deci şi spiritul de echipă.

Cum va fi formatul ştirilor de la PRIME?
V. F.: Voi folosi un termen mai puţin auzit astăzi – vor fi ştiri clasice. Nu vom merge după evenimente de genul „s-a spart un geam” şi „s-a ciocnit un autobuz”, ci pe cele clasice, asta însemnând să informăm telespectatorul foarte obiectiv despre ce se întâmplă. Eu consider că la ora actuală, deşi avem o televiziune cu acoperire naţională, avem şi altele cu o acoperire de 50 %, publicul nu este informat pe deplin despre ce se întâmplă. Astfel, ştirile PRIME vor putea fi vizionate peste tot în ţara noastră.

Aţi avut o vizită de lucru la „Pervîi Kanal”. Cum vi s-au părut ştirile din interiorul acestei forjerii celebre? Ce v-a impresionat?  
A. V.: M-a copleşit grandoarea postului. Este o maşinărie imensă, bine structurată şi organizată. Este întruchiparea unei televiziuni moderne. M-a impresionat arhiva de la Centrul tehnic „Ostankino” – acolo se află tezaurul. Au tot ce vrei şi tot ce-ţi poţi imagina. Impresionante sunt şi studiourile -  mari şi dotate cu echipament de ultimă oră. Fiecare prezentator de ştiri se pregăteşte de emisie, având în echipă doi redactori şi un redactor-şef. Asta în afara armatei de reporteri, jurnalişti, regizori, editori, producători, care lucrează în departament.

V. F.: N-am fost la „Pervîi Kanal” de foarte multă vreme. M-a impresionat unu – felul în care gândesc, doi - cum este organizată munca, într-o ţară mare ca Rusia, felul în care înţeleg relaţiile în interiorul departamentului de ştiri, felul în care au reuşit dintr-un studio de concerte care se numea „Ostankino” să facă un studio de ştiri. M-a impresionat şi pe mine Departamentul arhivă. Un sistem digitalizat, precum în filmele cu „Matrix” - o chestie pur şi simplu fantastică. M-a frapat şi felul în care muncesc prezentatorii. Majoritatea absolută (sigur, Moscova e un oraş mare) se trezesc la 5 dimineaţa şi pleacă acasă după 10 seara. O consacrare aproape deplină muncii de redacţie. Asta ne-aş dori şi nouă.

Aţi schimbat ceva în imaginea dvs.?
A. V.: Nu, nu am schimbat nimic. După mine, imaginea, odată impusă, trebuie menţinută. Mi se pare corect să păstrezi aceeaşi imagine ani la rând. Nu mă obligă nimeni să apar întotdeauna la fel. Am optat tot timpul pentru o imagine clasică şi un stil laconic. O imagine care să nu obosească telespectatorul şi să nu-i sustragă atenţia de la importanţa ştirilor. Nu pot distrage atenţia telespectatorilor cu cine ştie ce coafură sau rochie. Prefer hainele elegante, alese cu gust.

Cum vă simţiţi în formula de doi?
V. F.: Ca într-o echipă. Marile televiziuni americane cu tradiţii, precum CNN, FOX, ani de zile prezintă ştirile în formula de doi. Sunt prezentatori experimentaţi, de mare credibilitate în faţa publicului. Astfel, ştirile arată dinamic, nu obosesc nici prezentatorii şi nici telespectatorii. 

Cu cine dintre numele sonore ale televiziunilor mondiale aţi vrea să  prezentaţi un buletin de ştiri?
A. V.: Mă simt bine alături de Valeriu Frumusachi. Este un partener bun. Un exemplu de profesionist în domeniu. Admir şi prezentatoarele tinere care dau farmec „PRIMElor ştiri”. Dacă e să vorbim de nume sonore din lume, cred că ne lipseşte o Barbara Walters. Sclipitoare, aparent jucăuşă, dar tranşantă şi iscoditoare, ştie să pună întrebări incomode şi să provoace invitaţii la mărturisiri adesea şocante. De exemplu, emisiunea, în care a avut-o invitată pe Monica Levinski, a fost privită de 74 mln. de spectatori! Acest record nu a fost doborât până în prezent de nimeni. Îmi place Vladimir Pozner de la „Pervîi Kanal”. Este genul de om de televiziune, care se naşte o dată la zeci de ani. Mă fascinează filosofia lui aparte în materie de televiziune. Este persoana care spune lucrurilor pe nume. Am rămas profund mirată, când într-un talk-show el le-a sugerat telespectatorilor să nu creadă în tot ce li se spune de la televizor (…вы по меньше нас слушайте, spunea el).

V. F.: Nu merg aşa de departe, rămân aici, pe loc. Sunt destui care ar putea prezenta ştirile, m-au surprins plăcut tinerii de la PRIME şi atunci când am zis că sunt 10-15 tineri buni în televiziune, mai mult de jumătate sunt astăzi la PRIME. Sunt două domnişoare foarte bune, una la sport, alta la meteo – cred că le-aţi remarcat şi dvs.

O întrebare retorică, ce este televiziunea astăzi?
A. V.: Se spune adesea că mass-media este a patra putere în stat şi pare a fi adevărat. E greşit să crezi că televizorul este doar un element inofensiv de decor. Mass-media are un rol extrem de important în societate. După mine, televiziunea trebuie să fie mai mult pozitivă şi dătătoare de speranţe. De multe ori mă întreb, de ce atâta violenţă la televizor? Puterea, care se implică de multe ori doar în cazul când se face politică, nu se implică şi în alte programe, atunci când lucrurile importante se înlocuiesc cu cele banale, atunci când viaţa culturală este definită ca o serie nesfârşită de distracţii. Eu cred că televiziunea are un impact direct asupra simţurilor oamenilor. Aş vrea să pot schimba realitatea şi să aduc în casele oamenilor doar ştiri bune.  

V. F.: Judecând după felul în care se dezvoltă, este o enigmă, pe care eu n-am rezolvat-o. Sincer vă spun. Ai impresia că ştii totul despre televiziune, dar în momentul în care te aşezi la masă şi începi să munceşti, îţi dai seama că nu ştii aproape nimic.

CHESTIONAR (Valeriu Frumusachi)
În ce constă, pentru dvs., fericirea perfectă?
Atunci când e perfect în familie.
Când ultima oară aţi râs în hohote?
Spontan, la un banc georgian, acum câteva luni.
Când aţi plâns ultima oară?
Când a murit tatăl meu.
Principala dvs. trăsătură de caracter?
Punctualitatea.
Care e principalul dvs. defect?
Nerăbdarea.
Cu ce personaj v-aţi identifica mai mult?
Nu m-am pus niciodată alături de vreun personaj.
Care sunt eroii dvs. de astăzi?
Admir oamenii care ştiu să lupte, chiar şi cu preţul sacrificiului.  
Personajul preferat dintr-o operă de ficţiune?
Profesorul Preobrajenski.
Unde v-ar plăcea să călătoriţi?
Deoarece nu prefer avioanele, mai mult prin Moldova.
Ce calitate preferaţi la un bărbat?
Să fie bărbat în orice situaţie.
Ce calitate preferaţi la o femeie?
Răbdarea.
Care sunt scriitorii dvs. preferaţi?
M. Bulgakov, P. Ţuţea.
Care e compozitorul dvs. preferat?
Vivaldi.
Ce cântec fredonaţi când sunteţi sub duş?
Nu fredonez niciodată, altfel, mă înec cu apă.
Care e cartea pe care o iubiţi cel mai mult?
Cartea de poveşti a nepoţicăi mele.
Ce film v-a plăcut cel mai mult?
„Mimino”.
Care e pictorul pe care-l preferaţi?
M. Grecu.
Care e băutura dvs. preferată?
Ţuică bună de prune.
Ce culoare preferaţi?
Negru.
Care credeţi că e cea mai importantă reuşită a dvs.?
Că am ajuns la 57 de ani.
Care e cel mai mare regret pe care îl aveţi?
Am ratat două ocazii uriaşe de a-mi schimba atitudinea şi felul de abordare a vieţii.
Ce talent v-ar fi plăcut să aveţi?
Să cânt la pian.
Ce iubiţi mai mult pe lume?
Viaţa.
Dacă aţi putea schimba ceva la felul cum arătaţi, ce anume ar fi?
Trebuie să fac gimnastică şi atunci pot multe să se schimbe.
Ce detestaţi cel mai mult?
Trădarea.
Care este ocupaţia dvs. preferată?
Meseria mea.
Care e cea mai mare teamă pe care o aveţi?
Cutremurul.
În ce împrejurări obişnuiţi să minţiţi?
Când nu este foarte important.
Care e deviza dvs. în viaţă?
Niciodată nu-i târziu.
Dacă l-aţi întâlni pe Dumnezeu, ce aţi dori să vă spună El?
Să tăcem împreună. Voi înţelege totul.

CHESTIONAR (Aurelia Vasilică)

În ce constă, pentru dvs., fericirea perfectă?
Fericirea mea e în familie.
Când e ultima oară  când aţi avut o explozie de râs?
Când fiica mea mai mică, rugată să cheme liftul, a strigat cât a putut: „Liftu’!”
Când aţi plâns ultima oară?
Când a plecat la studii peste hotare fiica cea mai mare, dar şi mai tare am plâns când s-a întors... De bucurie.
Care e principala dvs. trăsătură de caracter?
Răbdarea.
Care e principalul dvs. defect?
Răbdarea.
Cu ce personaj v-aţi identifica mai mult?
Scarlett O’Hara.
Care sunt eroii dvs. de astăzi?
Eroii mei sunt din altă epocă...
Care e personajul dvs. preferat dintr-o operă de ficţiune?
Mama Sophiei Loren - Romilda Villani, interpretată de însăşi Sophia Loren, în filmul ,,Casa mea e plină de oglinzi”.
Unde v-ar plăcea să călătoriţi?
Elveţia şi Bora-Bora.
Ce calitate preferaţi la un bărbat?
Bărbăţia.
Ce calitate preferaţi la o femeie?
Înţelepciunea.
Care sunt scriitorii dvs. preferaţi?
Cehov, Hemingway.
Care e compozitorul dvs. preferat?
Mozart.
Ce cântec fredonaţi când sunteţi sub duş?
Îmi antrenez vocea.
Care e cartea pe care o iubiţi cel mai mult?
,,Bătrânul şi mare”.
Ce film v-a plăcut cel mai mult?
„A beautiful mind” şi ,,Bărbierul din Siberia”.
Care e pictorul pe care-l preferaţi?
Renoir şi Claude Monet.
Care e băutura dvs. preferată?
Vinul.
Ce culoare preferaţi?
Negru.
Care credeţi că e cea mai importantă reuşită a dvs.?
Familia mea.
Care e cel mai mare regret pe care îl aveţi?
Că ziua are doar 24 de ore.
Ce talent v-ar fi plăcut să aveţi?
Mi-ar fi plăcut să pot picta.  
Ce iubiţi mai mult pe lume?
Familia.  
Dacă aţi putea schimba ceva la felul cum arătaţi, ce anume ar fi?
Nu vreau să schimb nimic.
Ce detestaţi cel mai mult?
Minciuna.
Care este ocupaţia dvs. preferată?
Fotografia.
Care e cea mai mare teamă pe care o aveţi?
Teama pe care o avem noi toţi, pierderea celor dragi...
În ce împrejurări obişnuiţi să minţiţi?
Încerc să evit minciuna.  
Care e deviza dvs. în viaţă?
Ce nu te omoară, te face mai puternic.
Daca l-aţi  întâlni pe Dumnezeu, ce aţi dori să vă spună El?
Dumnezeu comunică cu noi în fiecare zi şi important e să percepem mesajele lui şi să le putem descifra.





Text: Rodica Trofimov.
Foto: Roman Rybaleov.
Stil: Aurelia Neider.
Ţinută: Fashion  Avenue.
Locaţie: terasa de vară de la „Nobil Louxury Boutique Hotel”.