Al patrulea Millenium

Primele gînduri şi primele rînduri. Sfîrşit de an 2009. Şedinţa redacţiei. Greu pe suflet: „acolo” zîmbesc cîrnaţii şi păhărelul dă din ochi, „aici” – Sergiu Gavriliţă vrea „calitate germană cu viteză americană”. Trecem în revistă ce a rămas neexplorat din tărîmul vieţii publice moldave. Muzică? Parcă pe toţi i-am băgat în seamă… Eh, ne mai scapă. Dintre cei care muncesc la greu, fără a avea pretenţii de persoane publice. Cum ar fi trupa „Millenium”, dar recuperăm scăpările şi nu îi lăsăm în pace. Mai ales că au un stil deosebit, cîntă în cinci voci (inclusiv „basul şi cu toba mare”) şi nu orice. Mai ales că vine preselecţia naţională „Eurovision” şi „Millenium” este acolo, cum şi se cuvine, cu piesa „Before you go”. Mai ales că e vorba de Vlad Gorgos, despre care s-a vorbit şi s-a scris „ho-ho-ho”, apărînd şi interesul personal şi profesional de a vedea un „tiran” în carne şi oase cum „bate bieţii copii”, în dorinţa sa de a atinge perfecţiunea. Mai ales că subsemnatul a mai fost şi el pe vremuri plesnit în faţa colegilor de clasă, pentru că nu şi-a făcut temele, de către propriul tată, care mai era şi învăţător de matematică (Oh, my God!) şi pe care-l ura la vremea respectivă şi căruia îi este recunoscător acum că a făcut „om” (cu minuscule, deocamdată) din el. Am mers la „Ştefan Neaga” unde se află studioul trupei şi i-am întrebat de toate. Pe cei „mici” şi pe cel „mare”. De la care am aflat…

Ce este „Millenium”? Variante propuse: formaţie vocal-instrumentală; şcoală de creaţie; unitate militară; o familie unită; band care cîntă la petreceri corporative şi concertul Cleopatrei Stratan; brand internaţional, gospodăria lui Vlad Gorgos; Imperiul lui Vlad Gorgos. Nu am greşit cu nici una. O familie în care fiecare ştie ce are de făcut şi respectă nişte reguli, iar dacă le uită, intervine „el”. Vedeţi, nu l-am scris cu majuscule… Ei ştiu ce au (n-au) voie să facă şi că îngheţata e duşmanul nr. 1 al vocii. Pe lîngă alţi mulţi duşmani… Şi că n-au voie să se… iubească - da, între ei, în interiorul trupei. O pot face doar ca între fraţi şi colegi de studio şi scenă. Afară, poftim! Alex Zgureanu chiar e căsătorit!!! Se poate! Mai şi mănîncă, beau, dorm. Mai şi ciocnesc la ocazii. Deci, sînt oameni… Aleluia!

„Millenium” este o şcoală foarte bună de la care poţi porni şi merge înainte tot în cadrul acestei trupe, dacă ştii să crezi în ea şi ai puterea să rezişti obstacolelor şi problemelor care există oriunde, nemaivorbind de un colectiv de creaţie. Am aflat-o de la Olga Gorcinschi, cea cu vocea şi vioara. Şi cu scrisul, pentru că propunerea „Millenium” pentru „Eurovision”-ul din acest an este opera sa, una dintre cîteva încercări ale sale în calitate de autor. „Millenium” este ceea ce n-a avut Vlad Gorgos – dacă pe cînd era tînăr avea parte de o astfel de şcoală sau de un om care să-i facă stingerea şi deşteptarea, ar fi fost mai bogat sau era pe alte meleaguri, mai puţin mioritice. De scenă e vorba, Împărăţia la care visa şi o face şi acum.

Ce cîntă „Millenium”? Variante propuse: etno-pop; etno-rock; ce vrea publicul; ce vrea cel care plăteşte; ce vor muşchii lui Vlad Gorgos. Mai din toate. Mai puţin ce vrea publicul. O muzică mai greluţă, de fapt, după cum zice Olga, în care are loc folclorul nostru, „preparat” pentru a fi servit şi mai „gustos” pe scena profesionistă, ca tinerii să nu uite de tradiţii şi s-o ia razna definitiv cu alde „Tokio Hotel”, dar să le fie şi interesant. Prelucrează folclorul în „mănuşi albe”. Au şi un public mai delicat – aşa şi l-au format înşişi – iar pentru a-i fi pe plac, sînt în căutări de creaţie şi experimente permanente. Aşa s-a format stilul „Millenium” – unicul, pe voci. Toate sînt ideile lui Sandu Gorgos – fiul, adică – apreciate şi dincolo de hotarele ţării, primele piese şi aranjamente tot ale lui fiind. Plus, fiecare vine cu ideile şi aptitudinile sale, care dau bine mai ales la un concert „live”.

Istoric. „Clasa vedetelor” la început. Clasa năstruşnică, a 9-a, a lui Alexandru Gorgos, de la „Ciprian Porumbescu”, plină de „copchii vioi”, care o luaseră atunci „pe o altă cărăruie”. Tat-su a fost nevoit să-i cumpere o clapă, ca să-i liniştească pe toţi 17 cîţi erau. O şmecherie clapa asta oferită cadou. E ca şi cum i-ai dărui unui copil o enciclopedie sau unei femei o tigaie mega-sofisticată care, în esenţă, tot o tigaie rămîne… Bon. Apoi i-a chemat în jurul mesei să facă nişte colinde pentru serbările de iarnă ale liceului drag. Prima lor piesă, „Doina”, a şi devenit una de pe primul album cu Victoria Mahu solistă, primul concert în faţa profesorilor, iar directoarea Galina Buinovschi i-a numit „Clasa vedetelor”. Şi la „Slavianskii Bazar” au fost „Klass zviozd”. Cînd au ajuns în România, graţie lui Mişu Cernea, a apărut necesitatea schimbării, pentru că au început a fi confundaţi cu „Şcoala vedetelor”. Nici o legătură şi nici o copiere. Altfel, se ţinea de acest nume pentru a fi confundat intenţionat. Au fost rebotezaţi după un concurs anunţat de Iulian Filip, şef de „cultură municipală” pe atunci, în care fanii au propus peste 500 de variante, majoritatea în engleză, ce nu suferea Gorgos. Şi dacă tot erau în ajunul mileniului trei şi ăsta era termenul cel mai vehiculat, a fost să fie „Millenium”. A trecut peste un deceniu, dar el este conservator şi nu schimbă numele. Chiar dacă după ei au apărut zeci de baruri şi alte „unităţi” cu acest nume…

Tiranul Gorgos. O recunoaşte deliberat şi nu-i e jenă. A fost şi va fi, dar o face pentru calitate. Reacţiona bolnăvicios la critici de genul „aici au fost aduşi copii cu sacrificare de sine şi s-au trezit exploataţi de Gorgos”. Aşteptăm explicaţii: „Aceşti exploataţi astăzi uşor pot să cînte, la instrumente muzicale inclusiv, pot face faţă în alte formaţii şi sînt, la rîndul lor, în stare să înveţe pe alţii şi o fac deja. Ţipete sînt o groază, dar ţipi în numele succesului”. Un preţ pe care trebuie să-l plăteşti pentru că nici kilogramul de roşii la piaţă nu e pe gratis, mai ales pe timp de iarnă. Iar succesul are un preţ enorm. Poate puţin deplasat, vin în gînd cadrele în care micuţii gimnaşti chinezi plîng în lacrimi, terorizaţi de antrenori, dar China domină autoritar podiumul gimnasticii mondiale de cîţiva ani încoace. Şi în care părinţii sud-coreeni îşi dau copiii în tabere în care sînt tăvăliţi prin zăpadă dezbrăcaţi şi stropiţi cu apă rece pe ger. Tot cu lacrimi, dar vor creşte bărbaţi adevăraţi şi le vor mulţumi părinţilor mai apoi. Gorgos iubeşte cu inima, nu cu impresia feţei – „cît de blînd sînt eu, dă să te mîngîi! Şi chirurgul îţi provoacă întîi durere, după care te face bine” - exemplul tot de la patronul „Millenium”-ului vine. Mai ales că cei care vin aici nu plătesc nimic, lor li se pune la dispoziţie o parte din averea lui Vlad Gorgos, bani cîştigaţi cu sudoare. Din second-hand – afacere de care nu-i e jenă, chiar dacă s-au făcut destule mişto-uri pe acest subiect. Peste tot lumea se îmbracă la second-hand, da la noi e ruşinos. Eh, dle Gorgos, se îmbracă şi la noi, da nu vor să zică, să nu le cadă rating-ul…

Revenind la familie - unde tata trînteşte cu pumnul în masă, acolo vor creşte „copchii de gospodari”. Fără disciplină şi doar cu vorbe dulci iese mediocritate, de care în Moldova avem „cît duce trenul”, vorba maestrului Vlad Gorgos, iar calitate la cinci voci, ce fac ei, se obţine doar prin munci zilnice. „Tiranul” Gorgos nu este lăsat, însă, „din capul lui” de „medicul” Gorgos, care intervine de fiecare dată cînd este nevoie şi dacă spune că nu se poate de cîntat o lună – nu se cîntă.
Totul e sub supravegherea medicului, dacă tot am constatat că se „varsă sînge”, iar sînge curge din multă muncă, care nu se mai termină niciodată, dacă se vrea să avem artişti buni în scenă.

Publicul moldovean. „Finuţ” rău. Doritor de prrrrr-iuhaaa şi pahar. „Djaga-djaga” şi „Cucul şi pupăza”. „Millenium” – mai puţin. În unele ţări pe unde cîntă au un public foarte, dar foarte select, numai bun pentru muzica lor.

Este unul dintre motivele care îi face să meargă mereu la concursuri internaţionale, de unde nu se întorc cu mîna goală, chiar dacă efortul financiar este simţitor – bani din ele nu faci, e demonstrat. Nu o regretă, pentru că ştiu că efectul li se va întoarce… Mai dificil le este să cînte acasă şi nu vor să se dea duşi de gustul publicului, motiv din care „nu au” aici, dar „au” acolo. Dacă ce se cîntă pe la piaţă se mai şi cîntă pe scenele profesioniste, ar insista să se facă controale de calitate. Asta vrea Vlad Gorgos – „Ministerul Culturii sau Direcţia respectivă de la Primărie să mai aplece urechea la ce se cîntă „prin tîrg” şi, mai grav, pe scene. Aşa se pierde tineretul, sedus de muzica ieftină!” Părerea omului… Deşi, „Cucul şi pupăza” e chiar haioasă. Dar e bună acolo, la locul ei, în perimetrul străzilor Armenească-Bulgară-Tighina…

Plecări şi supărări. Cîţi au fost prin „Millenium” în general? Vreo 42, cu cei ce vin acum! De 12 ani, de la înfiinţare, se ocupă tot cu reconstrucţiile – după fiecare formulă sau plecare individuală trupa urma renăscută. Regrete sînt multe. Dacă Nadin Trohin şi cei ce au plecat odată cu ea ar fi ascultat de neîncetatele lui rugăminţi de a nu pleca, „Millenium”, cel care a lansat două albume („Creştini, Crăciunul a sosit!” şi „Fata sihastră”), ar fi beneficiat de o investiţie puternică din partea partenerilor români, care au rămas şi ei dezamăgiţi. Fiecare a plecat cu gîndul „Lasă că vedeţi cine voi deveni eu”. Mahu, Trohin, Gordienco, băieţii plecaţi cu Dan Bălan în America… Propriul său fiu, pe care l-a oprit din drumul spre „visul american”. Orgolii. Crede că au eşuat cu toţii în dorinţa de a-i demonstra că pot mai multe. Da, parcă am văzut-o pe Nadin anul trecut la „Cerb”, dar prestaţia a fost cea care a fost, sub cea a „Millenium”-ului – laureat al festivalului ceva timp în urmă. Gorgos e sigur că împreună ar fi făcut mai multe. Este varianta subiectivă a lui Vlad Gorgos, pentru că adevărul e la fundul mării şi fiecare individ pe lumea asta are adevărul său, mulţi dintre cei „vizaţi” făcîndu-şi publice „versiunile” lor mai devreme. Poate, pentru el, „Jurmala” cîştigată de Gordienco nu are valoare? Întrebare întrebătoare… Pe Natalia Gordienco, apropo, Vlad Gorgos nici nu o consideră că ar fi făcut parte din trupă. Aşa, o apariţie momentană care nu s-a prins în colectiv, deşi noi o ţinem minte, parcă, dîndu-se huţa în finala naţională a „Eurovision”-ului din 2005, unde „Millenium” au fost devansaţi doar de „zdubi”.

Din 2005 a prins la minte şi a semnat contracte pe cinci ani cu fiecare. Sigur, au trecut cinci ani, cîţiva din băieţi pleacă, pentru că aşa au decis. Şi-au onorat contractul şi e fără supărări. Îşi pregătesc schimbul zilei de mîine pînă în iulie, curent, la fel, după cum prevede contractul. Motiv din care nu am găsit-o la interviu pe Cornelia (solista cu voce generoasă şi decolteu la fel), dar am văzut-o pe Olga (schimbul) exersînd la greu unu la unu cu un „dvd” în faţă. Un fel de „Apa trece, „Millenium” rămîne”. Uite-aşa va apărea o altă formulă, a patra, de „Millenium”, dacă e să facem o numărătoare oficială… Apariţii sporadice au fost multe: Serj Kuzenkoff, Sergiu Cojocaru, Anastasia Cuşnir şi mulţi alţii. Pentru a evita varianta solistului fiţos, căruia îi cresc epoleţii după fiecare concurs cîştigat, Gorgos a şi mers pe formula a cinci voci – să cînte toţi!

Fiul Sandu. Pe cînd avea cinci ani, tatăl a fost sfătuit de o profesoară să muncească cu el, să nu se piardă talentul, avînd şcoala surorilor Osoianu. I-a urmat sfatul şi nu regretă. Ruptura între ei s-a produs cînd Dan Bălan vroia să-l ia în America – o cumpănă serioasă pentru tatăl Gorgos, care se ruga la Dumnezeu să facă o minune. Care s-a şi produs, Alexandru a rămas acasă faţă de alţi doi, cu care iniţial aveau planuri comune, iar ce a fost între ei nu-l interesa: important e că feciorul lui tata a rămas acasă! Şi s-a apucat de lucru, o bună parte din activitatea lui era aici, în studio, după care şi l-a făcut pe al său, acasă. Şi seniorul se bucură pentru junior – e profesionist şi munceşte foarte mult. Acum sînt doi prieteni mari, care nu pot exista fără creaţia lor şi fără vînătoare. Dacă muzica o fac aparte, la vînătoare merg împreună.

Olga Gorcinschi
Adusă în 2005 în trupă de mînuţă de către profesoara sa de vioară, neavînd nici cea mai vagă idee despre „Millenium”. A sosit la ţanc - rămăseseră cinci zile pînă la preselecţia naţională „Eurovision 2005”…

Alex Zgureanu
A poposit în acelaşi an, 2005, dar niţel mai tîrziu, tot în ajunul unui eveniment important – „Cerbul de Aur” la Braşov, unde „Millenium” a luat locul trei la „interpretare”. Băiat modest, cică cîntă la chitară şi ceva voce…

Gheorghe Postoronc
Basul. Şi vocea. A venit la preselecţie la sfîrşitul lui 2004, cînd se făcea „înrolarea” pentru o nouă formulă. Are şase ani de „armată”, şi-a onorat obligaţiunile şi părăseşte cuibul să zboare mai departe…

Eugen Martin
„Toba mare”. A avut nevoie, la momentul venirii, de o atmosferă, o persoană catalizatoare pentru a-l face să se mişte într-o direcţie. Vlad Gorgos i-a arătat ce înseamnă „forţă catalizatoare”…

Alexandru Daraban
E cu veniri, plecări, reveniri, o vară a pierdut-o în Soroca sa natală, s-a întors şi aşa au trecut cinci ani. A învăţat multe, a crescut la „grădiniţa-şcoala-cazarma” lui Vlad Gorgos şi acum este pregătit pentru un nou nivel.

Sergiu Cotorobai
Clapist de doi ani la „Millenium”. Venit mai tîrziu, i-a trebuit jumătate de an să recupereze programul trupei. A acumulat la „Millenium” cît n-o făcuse opt ani la Colegiu şi Conservator.

Olga Dragnii
E solista nouă. O înlocuieşte pe Cornelia. Abia a venit, dar ştie deja ce şi unde se află. O vom auzi în scurt timp, la sigur.

Millenium trecut

Aliona Triboi
1997-1999
Albumul
„Steaua Nordului”

Natalia Barbu
1998
Piesa „Du-mă departe” 1999
Piesa „Un tainic vis”

Victoria Mahu
2000
Albumul
„Steaua Nordului”

Nadin Trohin
2000 – 2004
Albumele „Fata sihastră” şi „Creştini, Crăciunul a sosit”

Natalia Gordienco
2004 – 2005
Piesa
„Tabloul de pe sticlă”

Text: Marcel Toma
Foto: Florin Tăbîrţă