20 de întrebări pentru... Şerban Huidu şi Mihai Găinuşă

De departe, este unul din brandurile cele mai populare în România pe piaţa emisiunilor de divertisment – „Cronica cârcotaşilor”. Cu două proiecte desfăşurate concomitent, tv (pe „Prima TV”) şi radio (la „Kiss FM”), Şerban Huidu şi Mihai Găinuşă au pus-o de un cuplu eficient şi spectaculos, deşi sunt doi oameni absolut diferiţi la toate compartimentele. Un oltean şi un ardelean, un fan al „Ştiinţei” şi un “stelist”, un Rac şi un Scorpion, un rocker şi un discoman, un coleric şi un „şoricel” – ăştia sunt Şerban Huidu şi Mişu Găinuşă.

În ciuda celor descrise, cel care strică zilnic telefoane de pereţi şi sare la gâtul celor mari fără frică, este completat armonic de ochelaristul liniştit, dar care printr-o simplă trăsătură de condei poate provoca valuri de furie. Şerban  pe prima linie şi Mişu venind “din spatele frontului”, conduc o echipă care realizează un produs premiat de ani buni de către “instanţele” de profil de peste Prut. Mai mult, au şi depăşit statutul de simpli realizatori de emisiune şi, cu sau fără voia lor, au devenit ei înşişi persoane publice la fel ca cei pe care îi arată cu degetul. Doar că, de fiecare dată când o fac lată, au bun-simţ şi se „autosesizează”. Pentru noi, „cârcotaşii” vor rămâne cei care au pus pe post produsele noastre „underground” pe piaţa românească – Pavel Stratan şi „Planeta Moldova”. Au început cu „Alimentara” şi „Eu beu” pentru ca acum să-l „găzduiască” pe Ghiţă, care tot stă pe la ei la portiţă. Sunt priviţi, ascultaţi şi admiraţi şi la Chişinău, chiar dacă, uneori, mai „bagă” nişte mişto-uri vizavi de „publicul de peste Prut” – adică, “vizavi de partea opusă”. I-am contactat telefonic pentru „Momentul adevărului”, dar specificul invitaţilor a făcut rubrica respectivă puţin altfel – era şi firesc. Ce a ieşit din această poveste? La fel ca în emisiune: Şerban vioara întâi, iar Mişu – cu replica! (Marcel Toma).

1. Ideea emisiunii „Cronica cârcotaşilor” a fost a voastră?

Şerban Huidu: Ideea emisiunii vine de la nişte italieni de pe „Canale Cinque”. Ne-am uitat la ei, ne-a plăcut, am preluat-o – restul am făcut noi.
Mihai Găinuşă: De la italieni s-au inspirat şi bulgarii, şi albanezii – au ieşit mai multe emisiuni.

2. Dacă nu aţi fi fost români, v-ar fi reuşit aceeaşi emisiune de succes pe care o faceţi acum?

Ş.H.: Cred că am fi făcut această emisiune în orice ţară latină sau balcanică.
M.G.: Dacă nu eram români, ci „francofoni”, spre exemplu, undeva în Rwanda, am fi fost mâncaţi de vii pentru ceea ce facem.

3. În Rusia, credeţi că aţi fi reuşit?

Ş.H.: Asta nu ştim. Oricum, n-avem ficatul atât de puternic încât să avem inspiraţie atât de mare, iar în zona respectivă, ca să ai inspiraţie, trebuie să consumi...
M.G.: Ne ieşea dacă eram ruşi, dar am fi filmat în Siberia.

4. V-aţi gândit vreodată că majoritatea celor arătaţi cu degetul de către voi lucrează live, iar emisiunea voastră este înregistrată?

Ş.H.: Emisiunea noastră este foarte complicată şi nu poate fi făcută live. În general, emisiunile live sunt foarte simple (buletine de ştiri fără mişcări de camere sau talk-show-uri). Noi facem emisiune în direct, în fiecare dimineaţă la „KISS FM”. O scuză pentru o emisiune proastă că este live nu există. Am făcut foarte multe asemenea emisiuni şi putem s-o facem. Din păcate, „Cronica cârcotaşilor” are nevoie de foarte multe post-producţii, dar o să punem înregistrările pe internet să vadă lumea cum lucrăm. Atunci când greşim, ne dăm şi pe noi la „cronică”.
M.G.: E mai greu să faci o emisiune înregistrată bună decât un live prost.

5. Vă consideraţi cei mai buni „pe piaţă”?

M.G.: Poate, cei mai buni din viaţă? Noi suntem o emisiune pentru oameni deştepţi – iată noul nostru slogan şi sperăm să avem mulţi telespectatori.
Ş.H.: Nu, e destul de complicat. Nu poţi să spui asta într-o „piaţă” unde sunt o mie şi unul de tipuri de emisiuni, dar, printre emisiunile de divertisment, suntem printre cele mai populare.


6. Vă place „Vacanţa Mare”?

M.G.: Ne place din iulie până în septembrie – la asta te referi, nu? (perioadă în care producţia postului „PRO TV” se află în vacanţă – n.r.).
Ş.H.: Mişu ţi-a răspuns foarte mişto. Gata.


7. „Piaţa” v-a impus un proiect mai „comercial” decât cârcoteala iniţială?

Ş.H.: Dacă am fi fost comerciali, am fi ajuns la un post de televiziune mai puternic şi am fi făcut emisiuni cu manelişti. Dar nu suntem comerciali şi de asta avem un rating mai mic şi oameni de calitate care să se uite la noi. Înţele-e-e-e-e-gi?
M.G.: Din cauza faptului că nu suntem comerciali avem şi salarii mai mici decât Esca.

8. V-aţi gândit vreodată că Vanghelie sau Gigi Becali au doar de câştigat din critica voastră?

M.G.: Eu cred că, oricum, au de câştigat, dar ar fi bine să facem haz de necaz.
Ş.H.: Să ştii că la „cronică” nu apar oamenii pentru că ni s-a pus pata pe ei şi aşa vrem noi sau am făcut pe cineva cunoscut peste noapte. Nu. Ei apar la noi pentru că sunt oameni cunoscuţi şi difuzaţi de toate mediile. Asta e, din păcate, marea problemă în România. Iar emisiunea noastră este de atitudine, de opinie, mai puţin de divertisment şi nu poţi să nu ai o atitudine şi o opinie atunci când nişte oameni care au trei clase mai mult ca trenul o fac pe conducătorii unei societăţi – este imposibil să nu ai o opinie şi atunci e normal să îi difuzezi. Dar nu noi îi difuzăm prima oară, ne pare rău...


9.  Vă certaţi des între voi?

Ş.H.: Nu foarte des... De ce, vrei să ne enervezi?
M.G.: Nu ne certăm decât când suntem nervoşi – atât.


10.  Se împacă Sandra cu „AC/DC”?

Ş.H.: Greu de tot, să ştii. Nu se suportă, se calcă pe picioare şi pe neuroni. Sandra e foarte bine. Când o ascult, dau de fiecare dată radioul mai tare, după care îl scot din priză...
M.G.: Cică Sandrei îi place „AC/DC” închis.

11.  ...Dar finul Găinuşă cu naşul Huidu?

Ş.H.: Foarte greu. Nu vrea să-mi pupe mâna deloc.
M.G.: Eu îi spun „naşu-pungaşu”.

12.  Este mai trăsnit Şerban Huidu decât Codruţ Chegheş (alias Cătălin Dezbrăcatu’)?

Ş.H.: Domnul Codruţ, adică „Dezbrăcatu’ ” nu este trăsnit – e dus cu pluta şi nu are cum să se compare cu mine că ăla e felul lui de a fi. E irecuperabil.
M.G.: Domnul Codruţ Chegheş se mai află în tratament şi nu putem să aflăm încă rezultatul investigaţiilor.

13.  V-aţi gândit că „Dezbrăcatu’” vă poate face concurenţă pe un alt post TV?

Ş.H.: Are o emisiune deja („Ciao TV” – n.r.), dar o emisiune ca a noastră se face foarte greu, cu o echipă mare.
M.G.: El nu poată să facă decât o emisiune cu circuit închis, la Bălăceanca (ospiciu pentru persoanele cu handicap mintal – n.r.).
Ş.H.: Să ştii că ăsta e un titlu de glorie.

14.  Despre Basarabia cunoaşteţi mai mult decât despre rakeţi şi beciuri?

Ş.H.: Am fost astă-vară la Chişinău şi, în ciuda celor povestite şi răspovestite la noi despre rakeţi, am mers pe drumurile Republicii Moldova pe la orele 24 cu o viteză considerabilă şi nu m-a oprit poliţia decât ca să mă atenţioneze că există un pod aflat în reparaţie. În rest, toate bune şi frumoase.
M.G.: Eu mi-am cumpărat de la voi o motocicletă acum vreo zece ani. Mi-e frică mai mult de maneliştii români decât de rakeţii moldoveni.

15.  Cu autorităţile, instanţele de judecată, nu aveţi probleme?

M.G.: Avem aşa ceva în România? În România justiţia e oarbă – nu vede la televizor.
Ş.H.: A fost o singură încercare disperată a dlui cutremorolog-politolog Hâncu să vină să se întâlnească cu noi la tribunal – din păcate, nu a mai avut bani să vină la Bucureşti.

16.  V-aţi făcut o părere despre „curentul  basarabean” în muzica românească?

Ş.H.: Sunt multe curente basarabene în muzica românească. Din câte îmi dau seama, aveţi cântăreţi foarte buni, unul dintre ei fiind descoperit şi promovat chiar de noi pentru piaţa românească – Pavel Stratan. Iar de Ghiţă, ce să zic? A zis că a venit pe la noi, la „KISS FM”, a stat la portiţă cât a stat...

17.  Pentru basarabeni este dificil să intre pe piaţa muzicală din România?

Ş.H.: Uită-te la Pavel, la „O-Zone”, „Studio One”, nemaivorbind de „Zdob şi Zdub”. Dar întrebi asta, probabil, pentru că mai sunt şi alţii care nu reuşesc – înseamnă că nu sunt suficient de buni. Oricum, casele de discuri din România sunt deschise oricăror colaborări.
M.G.: Sunt şi români care nu reuşesc să intre pe piaţa românească, cum ar fi Costi Ioniţă sau Oana Zăvoranu...


18.  Aţi privit vreodată „bebeluşele” altfel decât la partenere de emisiune?

Ş.H.: Mişu are 36 de ani, iar Delia – 18. Dacă s-ar fi chinuit un pic, poate... Iar eu sunt şeful, eu le angajez şi n-am cum.

19.  Este mai important pentru voi proiectul tv decât emisiunea radio?
Ş.H.: Întotdeauna, televiziunea îţi aduce un plus de notorietate, popularitate, faimă, dacă vrei, dar la bază, noi suntem oameni de radio. Mişu se trezeşte dimineaţa cu noaptea-n cap de vreo 12 ani, eu – de vreo opt. Radioul este o foarte bună şcoală pentru televiziune şi ar trebui cam fiecare jurnalist tv să facă vreo patru ani de radio.
M.G.: E mai bănos la televizor decât la radio, dar satisfacţia e mai mare la radio decât la televizor.

20.  Ştiţi ce salariu are Esca?

Ş.H.: Alo! Nu se aude! Interferenţe!
M.G.: Să ştii că de când vorbim noi aici, salariul i-a crescut foarte mult.
Ş.H.: Nu ştiu ce salariu are, dar când se duce la administraţia financiară să plătească impozitele – vine cu un tir.