![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() |
Interpreta şi femeia de afaceri Janet Erhan se căsătoreşte. La 15 mai, de ziua iubitului ei Octavian Bodişteanu, cei doi îşi vor celebra cununia religioasă, după care vor da o petrecere pentru cei mai apropiaţi.
Janet şi Octavian sînt de patru ani împreună. Cine este alesul vedetei? Îşi face singur prezentarea: „Cetăţean simplu, dintr-un sat din Hînceşti, maestru în sport la lupte libere, activez în domeniile businessului şi jurisprudenţei.” Au locuit mulţi ani în blocuri de vizavi, din geamul ei se vedea geamul lui şi invers, dar nu au privit niciodată prin fereastră în acelaşi timp. Pînă întîmplarea i-a adus faţă în faţă...
„Ea m-a cucerit prin sinceritate, povesteşte Octavian. A trecut toate testele şi am înţeles că tot ce mi-a zis s-a dovedit a fi adevărat. M-a impresionat ca om, mi-a apărut un fel de afecţiune faţă de ea, iar pe urmă a venit şi dragostea. Ce vrea un bărbat de la o femeie? Nu cred că descopăr America dacă spun că vrea susţinere, apreciere şi, bineînţeles, linişte sufletească. În Cartea Cărţilor se spune că „o femeie bună este un dar de la Dumnezeu”. Mai cred că un bărbat poate creşte sau degrada lîngă o femeie. Uite, eu nu am crescut doar spiritual şi ca personalitate lîngă Janet, dar am crescut şi în greutate”, rîde Octavian.
După două căsătorii eşuate, din care i-au rămas doar urme de suferinţă, Janet zice că se mărită pentru ultima oară. Alesul ei confirmă: „Reieşind din faptul că viaţa nu e atît de lungă, cred că această relaţie e pentru totdeauna (cel puţin în această viaţă!). Am întîlnit-o pe Janet exact în momentul în care îmi reveneam după ce parcursesem o perioadă foarte dificilă în viaţa mea, o perioadă plină de trădări şi probleme în afaceri. Ea abia intra în asta. Aşa că eu am avut pe cine susţine şi învăţa să nu facă aceleaşi greşeli...
Octavian zice că părinţii au apreciat alegerea sa „pentru că sînt oameni înţelepţi şi pentru că mă cunosc prea bine ca să aibă suficientă încredere în ceea ce fac”. Familia Janetei s-a uitat cu suspiciune. E o diferenţă de patru ani între ei..., dar Octavian rîde – sînt un pic mai tînăr, dar sufletul meu e „bătrîn”. Cea mai importantă e căldura pe care o găseşte acasă. Liniştea şi siguranţa pe care i-o inspiră această femeie, lucruri care îi permit să muncească şi să creeze fără emoţii în plus.
Octavian nu conteneşte să-şi laude aleasa. „La bucătărie cred că nu are egal, găteşte cu viteză de la bucatele tradiţionale moldoveneşti pînă la cele japoneze, iar gustul lor e din ce în ce mai delicios. Faptul că a mai fost căsătorită nu mă sperie deloc, dimpotrivă, mă bucur că am întîlnit un om care ştie preţul unei relaţii.”
„Sîntem fericiţi pentru că avem aşa băiat”, spune Octavian despre băiatul Janetei. Deja şi al lui. „Se întîmplă ceva inexplicabil între noi doi. În 1995 am făcut cunoştinţă cu un sportiv neamţ, campion olimpic, şi cînd mi s-a prezentat „Alex” m-a săgetat ceva în inimă. Mult mai tîrziu am înţeles de ce. Cînd l-am cunoscut pe băiatul nostru, am făcut legătura. Alex al nostru m-a cucerit mai întîi prin personalitatea sa, chiar dacă e copil. Ne-am împrietenit, iar pe urmă ne-am îndrăgostit unul de celălalt.”
Janet zice că a deschis o nouă pagină în viaţa ei şi că alături de Octavian trăieşte cei mai liniştiţi şi frumoşi ani. „Am înţeles multe lucruri, am devenit mai puternică, am alături în primul rînd un prieten, cel mai bun. Şi soacra mea e o femeie fantastică... Cînd privesc înapoi, mi se face jale de mine, de ce-am trăit şi de ce am permis să se întîmple cu viaţa mea.”
Octavian continuă: „Există pagini care nu ne plac şi în trecutul meu, şi în trecutul ei, dar noi le-am dat foc. Atîtea pagini noi avem de scris împreună! De ce să ne consumăm cu trecuturi pe care nu le poţi schimba?” (Rodica Ciorănică)
