Corneliu Durnescu - Şeful blînd de acasă

N-ar fi ajuns în teatru, dacă nu făcea muzică. Dacă nu făcea muzică, n-ar fi ajuns în televiziune. Şi dacă nu făcea ştiri, nu ajungea să facă showuri de televiziune. Este profesionistul care se pricepe cum şi cu ce trebuie servită televiziunea de astăzi, iar ultimul său proiect de anvergură, pe care l-a semnat în calitate de producător, se numeşte „Fabrica de staruri”.

Corneliu, ai o familie frumoasă care este în aşteptarea celui de-al cincilea membru. Hai să ne faci prezentările...
Angela e omul care ţine casa şi ştie cel mai bine cum trebuie să o facă. Pentru că eu muncesc aproape non-stop. Ţin la familia mea, pentru că mi-am dorit-o de foarte mulţi ani. Cristian s-a născut cînd aveam 34 de ani. Încerc să le ofer tot timpul meu liber, care, din păcate, rămîne tot mai puţin şi mai puţin. Cristi, cît ar fi de straniu, e copilul blînd al familiei, el e cel care ne spune permanent că ne iubeşte. Paula e soarele nostru, ea se trezeşte şi se culcă cu zîmbetul pe buze.

Eşti un tată sever?
Da. Sever pentru că îmi plac regulile. Îmi vine greu să mă obişnuiesc cu faptul că cei mici nu ascultă, cînd le spui „vino-ncoace”, ei vin peste 5 minute... În plus, cei 14 ani de stagiu de conducător şi-au lăsat amprenta, vrei nu vrei. M-am deprins ca oamenii să mă asculte, de aceea vreau ca şi copiii să mă asculte. Or, eu lupt cu mine, încerc să fac concesii, pentru că simt şi vreau să fiu altfel decît la serviciu.

Acasă, la părinţii tăi, ce fel de copil ai fost?
Vin dintr-o familie de intelectuali, tata era pedagog, preda filozofia, etica şi estetica, era un om foarte citit, iar mama – contabil. Aveam acasă o bibliotecă bogată. Prima sau a doua carte citită de mine în copilărie a fost „Călăreţul fără cap”. Tata mi-a băgat foarte multe cărţi în cap şi, la 16 ani, cînd am plecat de acasă, am încetat să mai citesc. Este un mare cusur al meu faptul că nu mai citesc, în schimb, îmi place să mă uit la filme. Eram foarte prietenoşi. Am o soră mai mare, la care ţin mult. Părinţii, din păcate, ambii nu mai sînt în viaţă.

Ai o biografie extrem de bogată şi interesantă. Ai făcut teatru, muzică, impresariat. De ce n-ai mers pe calea tatălui, de exemplu?
Tata a vrut ca eu să fiu muzicant şi la cinci ani am fost dat la şcoala de muzică. La şase ani şi jumătate am avut concert solo, la Filarmonică, unde am cîntat la fluier, cu orchestra şcolii. Eram un fel de copil-minune. Am cîntat la clarinet, la saxofon. În 1989, după ce am absolvit Colegiul „Şt. Neaga”, m-am angajat la Teatrul etnofolcloric „Ion Creangă”, în orchestra populară şi acolo am văzut ce înseamnă teatru. Aşa că, în 1990 am intrat la Facultatea de actorie şi regie. Peste vreun an, au început concertele în piaţă şi mi-a plăcut să mă ocup de organizarea acestora, împreună cu partenerul meu de afaceri, Valeriu Postică.

Televiziunea a venit cumva pe neaşteptate în viaţa ta...
Prin 1994, s-a anunţat un casting pentru postul de prezentator la primul concurs de frumuseţe de la noi, „Miss Moldova”. M-am dus aşa, de floarea cucului. La casting ţin minte că s-a prezentat Mircea Surdu şi Andrei Sochircă, dar m-au ales pe mine. Timp de un an de zile am fost prezentator la „Miss Moldova”, la „Moldova 1”, duminica, la 21.45. Peste noapte, m-am trezit aproape celebru. Dar, totul a început şi a sfîrşit repede. Am lucrat o perioadă la „Ginta Latină”, în calitate de actor şi unul din rolurile mele a fost cel al lui Figaro.

În acei ani, îmi aduc aminte, am lucrat şi ca măturător. La 6 dimineaţa mă duceam şi măturam la o şcoală, la 10 – mă duceam la cursuri, la institut, la 14 – mă duceam la Radio Moldova, la „Modern club”, unde eram regizor de sunet, iar seara mergeam la „Ginta Latină”. O dată la trei zile eram paznic la o grădiniţă. Îmi plăcea să mătur. Dimineaţa unii oameni aleargă, alţii fac fitness... Bine, eram tînăr, aveam 24 de ani şi era perioada ceea de căutare...  Cînd măturam, mi se părea că sînt filozof, mă gîndeam la rostul vieţii, observam oamenii. A fost destul de greu, dar frumos.

Nu ţi-e dor de teatru?
Nu, pentru că sînt Berbec de zodie şi, nu ştiu dacă e bine sau e rău, dar întotdeauna vreau să fiu primul. Din păcate, în teatru, n-am fost primul. Erau actori mult mai talentaţi decît mine. Norocul meu a fost că am înţeles la timp acest lucru.

Timp de 10 de ani ai fost şeful ştirilor de la PRO TV. Cum a fost această perioadă din viaţa ta?
Foarte frumoasă. Acolo am învăţat televiziune şi am înţeles ce înseamnă echipă adevărată, de acolo am luat ideea că orice lucru îl poţi face doar în echipă. Sînt oameni deosebiţi la PRO TV. N-aş fi stat 10 ani dacă nu-mi era interesant. O treime din viaţa mea am dat-o acolo.

Ce te-a făcut să-ţi schimbi locul de muncă?
A fost o provocare. „Fabrica de staruri” a fost o mare-mare provocare. Decizia a fost luată într-o noapte, ceea ce nu-mi este caracteristic. Important e că nu regret acest lucru, de fapt, nu am lucruri de care să-mi pară rău.

La ce fel de televiziune ţi-ai dori să lucrezi?
Nu ştiu, cred că în orice gen de televiziune te poţi regăsi şi poţi face chestii mişto. Mi-a plăcut să lucrez 10 ani la ştiri. Dar, showul televizat este o altă chestie, mult mai bogată. Ceea ce am văzut anul acesta la „Eurovision” a fost ceva de vis... asta mi-aş fi dorit să fac, e o chestie la care visez ca profesionist.  

Nu avem cum să comparăm televiziunea de la Moscova şi cea de la Chişinău. Pînă la urmă, de ce avem nevoie ca să depăşim acest statut de televiziune provincială?
Din păcate, banii dictează totul. Să luăm acelaşi „Eurovision”. Concursul s-a făcut în multe ţări, la un nivel destul de înalt în ultimii ani. Dar, evenimentul de la Moscova, unde sînt mulţi bani şi show-businessul este foarte dezvoltat, le-a şters nasul la toţi. Parcă am primit cu toţii o lecţie - uitaţi-vă, aşa se filmează, aşa se lucrează cu fiecare piesă, aşa este scena, lumina, organizarea. Bani, nu în sensul de sumele care se investesc, ci de posibilităţile pe care ţi le poţi permite. Fiind o ţară mică şi cu o televiziune în dezvoltare, încă nu ne putem permite ceva extraordinar. „Fabrica de staruri” a fost o săritură în televiziunea moldovenească, s-a văzut şi s-a simţit că e altfel. M-am convins că avem meseriaşi, dar ca şi investiţie în televiziune, n-am ajuns încă la acel nivel. Sper să apuc vremurile în care se va investi în televiziune, să ajung să fac un show TV cu mulţi bani, cu multe posibilităţi tehnice şi fantezii.

Cum s-a derulat viaţa participanţilor de la „Fabrica de staruri” după încheierea proiectului?
Sandu munceşte la disc, sîntem pe ultimii 100 de metri. Ceilalţi au concerte şi mă bucur că lumea-i invită şi îi caută. Din păcate, şi la capitolul show-biz stăm prost, pentru că nu avem unde promova vedetele „Fabricii de staruri”. Noi i-am descoperit, ei au conştientizat ce este popularitatea, lumea a înţeles ce înseamnă să ai
eroii tăi şi gata, ne-am cam oprit.

Ce alte proiecte pregăteşte „Media Production”?
Avem super-proiectul „Jdi menea”, care mi se pare excepţional, are priză la public şi importante sînt istoriile din Moldova şi oamenii care se regăsesc. Acum pregătim 2 telematinale, unul pentru „Prime” şi altul pentru „2Plus”. Mai avem nişte proiecte, pe care le trecem sub tăcere, deocamdată. Sper să intrăm în forţă din toamnă, dacă nu ne doboară criza.

Rodica Trofimov
FOTO: www. fotoroom. md