![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() |
Roşii, albaştri, bej, albi, negri, cu buline, în carouri, cu floricele sau pietricele, dar toţi pe tocuri înalte. Este vorba despre colecţia de încălţăminte a Alexei, care a adunat, în ultimii 3-4 ani, mai bine de 100 de perechi de pantofi, cizme şi ghetuţe.
De fapt, nu le-a numărat niciodată şi nici nu şi-a făcut un scop din a bate vreun record: „Îmi iau perechi diferite de pantofi, ca model şi culoare, pentru a le putea asorta la haine şi accesorii. Şi deoarece sînt multe perechi, nu se uzează aşa de repede şi le pot purta şi 2-3 ani.” Cizmele le-a împărţit în două categorii – cele pentru concerte şi celelalte. Între pantofi nu prea face diferenţă.
Cea mai veche pereche de pantofi este şi cea mai comodă, şi cea preferată – încălţăminte de scenă pe care şi-a luat-o vreo 3 ani în urmă şi care „a văzut” şi balul de absolvire, şi „Cerbul de Aur” şi multe, multe concerte. De fapt, pentru „Cerbul de aur” şi-a luat o pereche din Braşov, una din „piesele” scumpe, dar încă nu le-a încălţat. Mai are perechi din Spania, Franţa, din Londra şi din Moscova, dar cele mai multe sînt din Chişinău.
„Paradoxul e că în străinătate îţi poţi lua o pereche de pantofi foarte buni cu 30 de euro şi îi porţi în fiecare zi. La noi, calitatea cam lasă de dorit”, ne-a explicat Alexa. Ultima pereche pe care şi-a luat-o, cea mai nouă, are o culoare mai ţipătoare şi se asortează perfect la o geantă de coctail.
Nu prea a avut situaţii hazlii sau deosebite, legate de colecţia ei de încălţăminte, dar îşi aminteşte foarte bine primii paşi pe tocuri. „A fost mai greu la început, dar m-a ajutat sora mea. Acum sînt pe tocuri cam tot timpul, îmi place viaţa pe tocuri. În plus, dacă ies fără tocuri cu prietenele mele, mă simt ca între mame - toate sînt mai înalte decît mine.” (Irina Tribusean)
* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.